vineri, 16 noiembrie 2012

PORTRETUL BIBLIOTECARULUI PENTRU COPII

„O bibliotecă este un loc de sănătate pentru spirit” – Dieton Etin



Dragi colegi, am dorinţa să-mi împărtăşesc unele gânduri cu Dvs. ori de câte ori sunt prezentă la diverse întruniri, care vizează direct competenţa şi etica noastră profesională. Am participat la şedinţa unei mese rotunde cu genericul “Bibliotecarul pentru copii: competenţe şi abilităţi”, realizată de filiala nr. 2 a Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă”. Un titlu deja bine cunoscut nouă, bibliotecarilor de la BM „B.P. Hasdeu”, dar de fiecare dată parcă mai nou şi mai atractiv, precum sunt şi copiii, utilizatorii noştri fideli. Am audiat discursuri interesante în lectura dnei Eugenia Bejan, prim director adjunct al prestigioasei biblioteci despre cele cinci competenţe pe care trebuie să le posede bibliotecarul pentru copii şi anume cunoştinţele specifice vârstei copiilor, cunoştinţe în dezvoltarea colecţiilor, în serviciile de referinţe şi orientare a utilizatorilor, în elaborarea de proiecte şi în comunicare. Cu siguranţă, toţi bibliotecarii sunt familiarizaţi cu aceste noţiuni şi chiar bine şcoliţi, dar în cadrul discuţiilor au fost tangenţial descoperite abordări şi păreri noi, probleme concrete cu care se întâlneşte bibliotecarul pentru copii în munca de toate zilele. Mi-a atras atenţia tema despre criteriile de evaluare a conţinitului şi nivelul artistic al materialelor de toate tipurile şi în toate formele pentru copii. Dar în ce mod, cum să aflăm aceste limite? La acest compartiment ar fi binevenită critica literară la cărţile pentru copii, care, cu regret la noi aproape că lipseşte. Personal m-am ciocnit cu această problemă atunci, când trebuia să recomand copiilor cartea propusă spre lectură în cadrul programului Copiii Chişinăului citesc o carte „Grăuncioare de lumină” a scriitorului Ion Hadârcă. Pe atunci lipsea cu desăvârşire vre-un comentariu la cartea numită şi, neavând nici un indiciu, l-am realizat eu după posibilităţile şi capacităţile mele. (http://biblioart.wordpress.com/2010/08/23/copii-chisinaului-citesc-grauncioare-de-lumina-de-ion-hadarca/) Bine sau rău, cert e însă faptul că mi-a luat mult timp acel comentariu. Aici aş mai adăuga câteva elemente în legătură cu conferinţa literară din noiembrie al fiecărui an, organizată de BM „B.P. Hasdeu”. Anul acesta programul a lecturat şi comentat cartea „Poveşti cu Barbălungă” de Ovidiu Creangă. Deşi ideea este bună, se pare că ea nu e tocmai eficientă pentru toţi copiii implicaţi. Din acest motiv susţin propunerea moderatorului conferinţei, dl Dumitru Crudu, care a pledat pentru o organizare mai reuşită şi cu un impact mai pozitiv pentru micii cititori, propunând realizarea conferinţei literare intelectuale la anumite intervale de timp, ceea ce ne-ar permite să-i învăţăm pe elevi să facă singuri comentarii la cărţile propuse spre lectură.


O altă idee interesantă mi s-a părut şi sugestia despre o eventuală marcare a cărţilor pentru copii cu însemnul categoriei de vârstă, adică 0+, 6+, 16+..., proces, care dacă ar fi pus în aplicare, tot pe seama bibliotecarilor ar fi pus. Această idee, ne spune dna Bejan, a fost discutată şi la Moscova în diferite structuri instituţionale. Se pare că propunerea este bună, dacă ea nu ar genera şi alte aspecte, cum ar fi dreptul copilului în bibliotecă şi nu numai.


Un subiect interesant a fost şi discuţia despre orele de lectură petrecute în bibliotecă. Lectura cu voce tare după părerea scriitorului francez Daniel Penac este o metodă foarte eficientă pentru lectură, căci presupune în primul rând plăcerea textului citit (R. Bartes „Plăcerea textului) şi are efecte terapeutice în dezvoltarea vorbirii. Organizarea activităţilor de lectură în mediul bibliotecar este de un real folos atât pentru elevi, cât şi pentru învăţători. Însă pentru aceasta este necesar să stabilim relaţia bibliotecar-învăţător, fără de care activităţile nu vor avea un cursiv de lungă durată. Şi mai important insă este să menţinem această relaţie. Cunoaştem cu toţii faptul că conlucrarea are loc în mare parte doar datorită insistenţei şi intensităţii ocupaţiilor noastre în adresabilitatea şcolilor şi a grădiniţelor.


Un alt discurs interesant despre portretul bibliotecarului a fost susţinut şi de Natalia Zavtur, profesoară la Catedra de „Ştiinţele Informării şi Documentării” de la USM. Portetul ideal al bibliotecarului modern ar fi cel al intelectualului, deoarece această profesie încorporează în sine peste cinczeci de alte profesii din toate sferele de activitate socio-umană. Cu referire, dna Zavtur a făcut o paralelă între munca bibliotecarului pentru copii şi munca unui educator. Se încearcă să se omită acest termen, însă atunci se va omite şi funcţia educativă a bibliotecii. Un bibliotecar al copiilor trebuie să fie obiectiv, pentru că el evaluează, să fie altruist, pentru că îndeplineşte funcţii sociale, să fie imparţial, integru şi onest pentru ca să nu ducă copiii în eroare, or altfel spus să respecte dreptul la demnitate al copilului; corectitudinea trebuie tratată în raport cu obligaţiunile, toleranţa – în raport cu ideea colaborării. Datoria profesională a bibliotecarului reprezintă calitatea morală de care dă dovadă, adică faci şi îndeplineşti ce ţi se cere şi nu ceea ce doreşti. Moralitatea bibliotecarului este pilonul de bază în activitatea sa, căci ...”ochii copilului sunt razele roentgen” al calităţilor morale a adultului. În acest context dna N. Zavtur a vorbit despre calităţile etice a bibliotecarului pentru copii, ceea ce nu înseamnă codul etic. Calitatea noastră etică trebuie să pornească de la realităţile în care ne formăm profesional. Ar fi necesar de elaborat şi un cod etic special pentru bibliotecarul din bibliotecile pentru copii şi probabil, că ar trebui să fie mai prietenos. Etica este importantă pentru orice om de îndată ce el intră în circuitul relaţiilor umane, care la rândul lor formează cultura colectivă.


Au mai fost audiate şi alte idei, propuneri şi păreri tot atât de interesante, parvenite de la participanţii veniţi din teritoriu. A fost o atmosferă spirituală, caldă, care s-a încheiat cu îndemnul de a ne transforma biblioteca în casă a binelui şi a frumosului, într-o „cetate care ne adună şi ne păzeşte”.

A consemnat Anastasia Moldovanu,


bibliotecar principal la Filiala de Arte „T. Arghezi”