Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala
„Onisifor Ghibu”
Am rugat un grup de elevi din clasa
11-a de la Liceul Teoretic „Dante Alighieri” să mai lectureze o dată unele
volume ale autorului şi să prezinte viziunea lor asupra operei acestui
scriitor, în special referindu-se la nuvela „Marginea lumii”. Fiind scrisă în
anii de grea încercare şi suferinţă, după atentatul mişelesc asupra sa, în
perioada grea dintre intervenţiile chirurgicale, această nuvelă este deosebit
de aproape sufletului său. Şi elevii au venit cu comentarii pe potriva
aşteptărilor scriitorului. Cu multe emoţii în voce, Doina Burlea a menţionat că
a simţit în cele expuse de autor o dramă a basarabeanului. În acelaşi timp
aceste proze ne ajută să cunoaştem
valorile adevărate ale omului, reliefează pulsul vremurilor, dezvăluind
slăbiciunile sociale, reflectând astfel o adevărată oră educativă pentru
cititor. Doina Frunză consideră că sunt cărţi care îşi fac loc în suflet şi
rămân acolo pentru totdeauna confesându-se că a înţeles următorul mesaj –
oamenii, uneori, uită unde le sunt rădăcinile. Este o lecţie de patriotism această
carte! Olesea Ivancenco a dialogat cu autorul, dorind să afle dacă personajele
acestor nuvele sunt oameni reali, sau predomină mai mult ficţiunea. Cristina
Ţapu a regăsit în prozele scriitorului tema basarabeanului dezrădăcinat, care
îşi caută fericirea în diferite locuri şi forme, dar a intuit mesajul pe care
ni-l transmite autorul – nu contează cine este omul, dar ce face el!
După cum au afirmat marii scriitori
ai lumii, Cuvântul are ceva sacru, a accentuat Nicolae Rusu în dialogul său cu
cititorii. Şi a ţinut întotdeauna la
Cuvânt, a fost pentru el ceva mereu sfânt, oriunde s-ar fi aflat. Orice personaj,
orice acţiune a acestora are un subtext, un mesaj ascuns. Călătoria
personajelor din nuvela „Marginea lumii” a descris-o ca un pretext pentru a povesti
soarta. Calea Victoriei, din povestirea cu acelaşi titlu, este de fapt Calea
Regăsirii de Sine. Subiectele prozelor par simple, dar ele sunt universale –
căutarea adevărului vieţii, prezentarea adevărului istoric. Esenţa vieţii caută
autorul şi eroii săi. Călătoria celor şapte eroi ai nuvelei „Marginea lumii”
este o călătorie spre ei înşişi. A început să scrie cartea citind şi recitind
de sute de ori Vechiul Testament şi nu întâmplător numărul personajelor este
simbolic – şapte! Disperarea este marginea lumii...
Nu trebuie să ne lăsăm pradă acestui sentiment
şi prin Credinţă să ieşim la Lumină – a fost adresarea invitatului omagiat
către cei prezenţi în sala bibliotecii. Omul se autocunoaşte treptat, trecând
prin multe suferinţe. Dacă poate rămâne un om cu sufletul bun şi curat şi nu se
oferă pradă tendinţelor de răzbunare, chiar şi pentru cei care i-au făcut mult
rău, atunci în sufletul unor asemenea oameni coboară Bunul Dumnezeu. Pe final scriitorul a ţinut să mulţumească
cititorilor pentru dorinţa de a înţelege şi estima opera sa.
Desigur au venit cu alese cuvinte de
apreciere şi felicitare şi alţi scriitori care au dorit să fie alături de Nicolae Rusu în această zi. Poetul
şi dramaturgul Andrei Burac consideră că este greu să te afirmi în literatură,
dar scriitorul Nicolae Rusu a reuşit. Omul gândeşte liber – acesta este
laitmotivul creaţiei lui Nicolae Rusu. Admirabil este faptul că tinerii de azi
citesc şi gândesc la cele citite,
reiterând cunoscuta afirmaţie că Lumea s-a salvat prin înţelepciune, iar
înţelepciunea a aflat-o din cărţi. Vlad Zbârciog a accentuat faptul că elevii
au surprins multe momente esenţiale din opera lui Nicolae Rusu. Un scriitor nu
poate scrie decât despre lucruri pe care le cunoaşte în profunzime, şi acest
fapt îl vedem în scrierile acestui autor, care şi-a trăit destinul din plin ca
un om de virtute. Chiar de la primele scrieri ale sale se vedea că este Omul
care vine din viaţă, scriind într-o impecabilă limbă română. Toate personajele
lui sunt descrise din suflet şi este convins că fiecare carte nouă a acestui
autor merită să fie citită.
Rămânem, deci, în aşteptarea unor
noi creaţii, a noi întâlniri de suflet a scriitorului cu cititorii săi. La mulţi ani, domnule Nicolae
Rusu!
