Eugenia Plămădeală,
Bibliotecar principal,
Filiala „Alba Iulia”
La data de 30 mai curent în incinta Bibliotecii
„Alba Iulia” a avut loc o lansare de carte intitulată „Te rog, nu intra în
biserică la fel ca în muzeu”, autor Schimonahul Irineu (Pânzaru), la care au
participat diverse personalităţi literare, reprezentanţi ai mass-mediei,
scriitori, foşti colegi de breaslă a autorului, enoriaşi ai Bisericii „Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel” din sectorul Buiucani, cititori ai bibliotecii, preoţi
şi alţii, care au ţinut mult să-l cunoască pe poetul Victor Pânzaru într-o nouă
ipostază, cea de Schimonah.
Mânat de
dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, autorul vine, într-un mod foarte
inspirat, să reaprindă lumina călăuzitoare pentru toţi cei care sunt în
căutarea drumului spre adevăr şi mântuire. Moderatorul activităţii şi „naşul”
literar al lui Victor Pânzaru, academicianul Mihai Cimpoi, ne-a relatat
următoarele: „Toţi avem nevoie de bunătate, bunătatea care trebuie sporită şi
prin versuri.
Studiind la
Riga, Victor Pânzaru a însuşit foarte bine limba letonă. A venit în poezie, îmbinând-o cu
multă credinţă, dragoste şi har.”
Ion Anton a
constatat că, poetul Irineu (Pânzaru), este un telegraf viu între poeţi şi oameni.
Poeziile autorului volumului lansat sunt nişte poezii de deschideri creştine,
pe care trebuie să le îmbrace sufletul nostru, teme care îl urmăreau pe
autor din tinereţe...
Pe
scriitorul Victor Prohin, ca de altfel şi pe ceilalţi foşti colegi de redacţii,
edituri, colegi de condei, prezenţi în sală, l-a bucurat foarte mult întâlnirea
cu vechiul şi bunul său prieten, Victor Pânzaru de odinioară. Şi mai consideră
Victor Prohin, că: „De multe ori scriu poezii cei care nu ar trebui să
scrie. Mă bucură că sunt asemenea
persoane cu pâna înmuiată în călimară cu sufletul spre Dumnezeu. Mi-a plăcut
mult laconismul versului. Părintele Irineu respectă canoanele ortodoxiei, dar
nu a pierdut simţul versului laic, versul de dragoste faţă de părinţi, de casa
părintească, de fraţi, surori, prieteni, natură etc. În evul mediu călugărilor
li se interzicea să scrie romane pentru că nu cunoşteau viaţa de dincolo de
ziduri, dar poetului Irineu i se permite
pentru că, el scrie poezie cu har de la Dumnezeu.”
Prezent la
lansare, şi unul dintre principalii coorganizatori a activităţii, arhimandritul
Augustin Zaboroşciuc de la Mănăstirea Curchi se adresează către publicul din
sală cu: „Iubite părinte, drag public de elită! Astăzi participăm cu toţii la un botez. Un scriitor creştin se deosebeşte
de unul laic, este o asină prin care vorbeşte cu Dumnezeu. Vreau să spun că ştiam
că părintele Irineu scrie ceva, dar nu am riscat să-i deranjez intimitatea cu
poezia. O să fiţi de acord cu mine, este un răspuns la mănuşa aruncată, de către
scriitorii noştri care s-au înmulţit, ca ciupercile după ploaie. Cunoscând
viaţa Sfântului Siluan, monahul îşi petrece zilele ca un om de rând şi inima
lui este preocupată de cele Dumnezeeşti”. Întreaga creaţie literară a
părintelui Irineu este de un curaj deosebit prin care se străduie să facă lucruri
măreţe. El descoperă adevăruri prin vocaţia sa deosebită prin care
priveşte în viitor. Cei care mânuiesc condeiul sunt purtătorii memoriei unui
neam, iar neamul trebuie ocrotit de Dumnezeu.”
Alexadru
Horaţiu Frişcu, colegul nostru consideră că: „deosebirea dintre poeţii laici şi
cei creştini ar fi că, creştinii sunt angajaţi să facă lumea mai bună. Nu
fiecare este chemat acolo şi nu fiecare este primit. Am citit şi eu câteva
poezii creştine şi m-au impresionat. Volumul de faţă este unul nu numai
voluminos, dar şi impunător ca mesaj. Felicitări autorului pentru această nouă
carte!”
Prezent în sală, părintele
Nicolae a menţionat următoarele: „pentru mine a fost o bucurie sufletească să
mă aflu la această lansare de carte şi să-i cunosc poezia părintelui Irineu,
care este un luptător pentru viaţă, dragoste de aproapele şi pentru mântuirea
sufletului omenesc. Este important să înţeleagă cuvintele mântuitorului şi să
fie înţeles de cei pentru care scrie versurile pline de înţelepciune.”
Schimonahul
Irineu a fost încurajat de către publicul din sală să scrie şi alte cărţi, să
nu să se oprească la jumătate de cale, primind flori, aplauze, cuvinte de
încurajare. El a reuşit să facă posibilul, pentru un om. A avut şi are har, şi-a
găsit identitatea „când a păşit” la mănăstire. Cele mai importante coordonate
sunt pocăinţa. În momentul când a intrat în mănăstire, lupta cu moartea îl
ajută să scrie, reuşind să facă din carte o adevărată capodoperă. Creaţia
literară a părintelui Irineu poate fi considerată o spovedanie, care şi-a găsit
liniştea sufletească în lăcaşul mănăstirii,
nu-i este indiferent, după trecerea lui în nefiinţă, cui îi va rămâne
livada, izvorul, pământul şi care va fi ultimul loc, după merit, al său. Autorul
încearcă să demonstreze lumii întregi că căutările sale, dar mai ales,
regăsirea atât de aşteptată, i-a stimulat creaţia literar-religioasă, care porneşte
din adâncul sufletului său.
Victor
Pânzaru (Irineu), fiind şi omagiatul anului 2013 (60 ani de la naştere), a
reuşit să surprindă plăcut cititorii săi, prietenii, confraţii de mănăstire şi
pe cei de condei, jurnaliştii cu acest superb volum de poezie.
Noi,
bibliotecarii ne vom strădui să atragem atenţia cititorului asupra creaţiei
lirice a poetului, să-i promovăm opera în continuare. Îi urăm mulţi ani plini
de viaţă, rezistenţă, răbdare şi talent, dar şi mai multe cărţi pentru lecturi
de suflet. La mulţi ani, părinte IRINEU!
