Irina ABABII,
bibliotecar, Filiala
„Onisifor Ghibu”
În ziua de 18 iulie am avut
plăcerea să particip la o frumoasă întâlnire cu binecunoscutul actor şi regizor
Pertu Hadârcă, gazda evenimentului fiind
Biblioteca „Ştefan cel Mare‟ unde şi s-au întrunit iubitorii creaţiei
maestrului, cititori şi bibliotecari.
Din cele relatate am aflat
multe lucruri interesante, pe unde mai triste, pe unde mai haioase, despre
această personalitate remarcantă. Spre exemplu, la întrebarea: „ Au fost oare
părinţii contra meseriei alese ?”– răspunse cu tristeţe în ochi: „Da, au
fost, şi cel mai mult tata, căruia i-am spus, că dacă te ascult şi fac cum
doreşti o să ţin pică toată viaţa pe tine, iar dacă fac aşa cum vreau eu, şi nu
reuşesc, atunci am să ţin pică toată viaţa pe mine însumi”… Dar cel mai mult
i-a părut rău că tatăl, pe care l-a iubit foarte tare, nu şi-a văzut feciorul
recitând vreun vers, sau jucând pe scenă. Această stare de durere sufletească
s-a răsfrâns şi asupra celor prezenţi deoarece se resimţea sinceritatea acestor
amintiri…
Este bine cunoscut faptul că
Petru Hadârcă e îndrăgostit de operele marelui clasic I. L. Caragiale pe care
l-a citat pe de rost de multe ori pe parcursul comunicării cu publicul. Această
pasiune i-a venit în perioada când făcea
serviciul militar în oraşul Odesa, deoarece, stând la cart, pe furiş, ca timpul
să treacă cu mai mare folos, îl citea pe Caragiale şi Eminescu. Mai mult decât
atât, primul spectacol realizat la începutul carierei a fost „O noapte
furtunoasă”(sic!), după care au urmat un
şir de alte spectacole minunate.
Despre teatru, actorul a
relatat că: „ Orice rol îţi dă posibilitatea să pătrunzi în intimitatea
istoricului şi este un bun exerciţiu
pentru a intra iar şi iar în scenă …” De aceea nu m-a mirat faptul, când,
curioasă fiind, am întrebat: „Ce este pentru Dumneavoastră primordial – să fiţi actor sau regizor?”,
îndată am primit răspunsul: „Actor!”.
Aşadar, Omul-spectacol Petru
Hadârcă ne-a confesat multe din culisele Teatrului radiofonic pe care îl
realizează şi la care participă în continuare cu multă plăcere. Ceva deosebit
pentru noi a fost prezentarea a două CD-uri cu înregistrarea unor asemenea
spectacole. Ne-am bucurat că astfel, multe piese regizate de Petru Hadârcă,
pentru talentul căruia ne exprimăm toată stima şi admiraţia, vor deveni
accesibile pentru un public larg.
Mă bucur îndeosebi că am fost
şi eu la această întâlnire de neuitat, mulţumind bibliotecii „Ştefan cel Mare”
pentru invitaţie şi cred că ar fi bine, şi util, să ne vizităm reciproc la
activităţile organizate de filiale.