miercuri, 24 iulie 2013

O întâlnire de neuitat cu actorul Petru Hadârcă

Irina ABABII,
bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”

În ziua de 18 iulie am avut plăcerea să particip la o frumoasă întâlnire cu binecunoscutul actor şi regizor Pertu Hadârcă, gazda  evenimentului fiind Biblioteca „Ştefan cel Mare‟ unde şi s-au întrunit iubitorii creaţiei maestrului, cititori şi bibliotecari.
Din cele relatate am aflat multe lucruri interesante, pe unde mai triste, pe unde mai haioase, despre această personalitate remarcantă. Spre exemplu, la întrebarea: „ Au fost oare părinţii contra meseriei alese ?”– răspunse cu tristeţe în ochi: „Da, au fost, şi cel mai mult tata, căruia i-am spus, că dacă te ascult şi fac cum doreşti o să ţin pică toată viaţa pe tine, iar dacă fac aşa cum vreau eu, şi nu reuşesc, atunci am să ţin pică toată viaţa pe mine însumi”… Dar cel mai mult i-a părut rău că tatăl, pe care l-a iubit foarte tare, nu şi-a văzut feciorul recitând vreun vers, sau jucând pe scenă. Această stare de durere sufletească s-a răsfrâns şi asupra celor prezenţi deoarece se resimţea sinceritatea acestor amintiri…
Este bine cunoscut faptul că Petru Hadârcă e îndrăgostit de operele marelui clasic I. L. Caragiale pe care l-a citat pe de rost de multe ori pe parcursul comunicării cu publicul. Această pasiune i-a  venit în perioada când făcea serviciul militar în oraşul Odesa, deoarece, stând la cart, pe furiş, ca timpul să treacă cu mai mare folos, îl citea pe Caragiale şi Eminescu. Mai mult decât atât, primul spectacol realizat la începutul carierei a fost „O noapte furtunoasă”(sic!), după care au  urmat un şir de alte spectacole minunate.
Despre teatru, actorul a relatat că: „ Orice rol îţi dă posibilitatea să pătrunzi în intimitatea istoricului şi  este un bun exerciţiu pentru a intra iar şi iar în scenă …” De aceea nu m-a mirat faptul, când, curioasă fiind, am întrebat: „Ce este pentru Dumneavoastră  primordial – să fiţi actor sau regizor?”, îndată am primit răspunsul: „Actor!”.
Aşadar, Omul-spectacol Petru Hadârcă ne-a confesat multe din culisele Teatrului radiofonic pe care îl realizează şi la care participă în continuare cu multă plăcere. Ceva deosebit pentru noi a fost prezentarea a două CD-uri cu înregistrarea unor asemenea spectacole. Ne-am bucurat că astfel, multe piese regizate de Petru Hadârcă, pentru talentul căruia ne exprimăm toată stima şi admiraţia, vor deveni accesibile pentru un public larg.
Mă bucur îndeosebi că am fost şi eu la această întâlnire de neuitat, mulţumind bibliotecii „Ştefan cel Mare” pentru invitaţie şi cred că ar fi bine, şi util, să ne vizităm reciproc la activităţile organizate de filiale.