În dependenţă de anotimp, predilecţiile
oamenilor de artă devin pline de viaţă,
de reanimare, de nostalgie ce te duce cu gândul şi spre speranţa continuităţii.
Atmosfera Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu” nu se lasă modelată de culorile
anotimpurilor, iată de ce, lunile de vară sunt permanent pline de coloritul
vieţii active, bucurând numărul său mare de cititori cu noi lansări de cărţi,
expoziţii şi vernisaje de pictură, recitaluri de poezie, la care poate
participa orice cititor împătimit de literatură şi cultură, dar o deosebită
impresie produce şi întâlnirile cu scriitorii invitaţi conform programului Lecturile verii.
În miercurea aceasta invitatul nostru a
fost poetul Nicolae Spătaru care scrie a
poezie a spectacolului cotidian, cu implicaţii social existenţiale, cu
,,viziuni oniric-expresioniste”, în care simbolurile nari poartă măştile
groteşti ale absurdului şi derizoriului (Arcadie Suceveanu).
Astfel, scriitorul oaspete, le-a vorbit celor
prezenţă că ar fi bine ca după ce se citeşte o carte, lectorul să se gândească
măcar o clipă că e bine să fii om. Să aibă şi el un gând frumos despre lume,
deoarece, atunci când un scriitor reuşeşte să le deştepte cititorilor acest
gând, poate zice că şi-a îndeplinit misiunea. Dacă ar exista multe, foarte
multe cărţi care să-l oblige (pe cititor!) să gândească la frumuseţea omului,
poate că şi realitatea ar începe să semene mai bine cu cea pe care o percepem
în visurile noastre.
–
Dar e în stare literatura să schimbe lumea? – a întrebat
Nicolae Spătaru. Uneori, probabil că da. Dar nu sunt sigur că poate, în măsura
în care am dori noi, a mai menţionat invitatul Lecturilor verii cititorilor.
–
,,Nu putem scrie o carte fără să spunem adevărul, fără să
impresionăm, fără a cataliza emoţii deosebite. Întâlnirea cu o carte bună, pe care cititorul o primeşte
cu încredere pentru că îşi dă brusc seama că nu e vorba de nişte scorniri indiferente – indiferente
tuturor, inclusiv autorului – ci de exprimarea unei credinţe, a unei
certitudini. Lectorul va simţi neapărat că autorul nu face concesii, nu vrea să
apară altfel decât este în realitate. Aşa văd eu lumea poetică. Aşa vreau să
fie Lumea”, a conchis Nicolae Spătaru.
Pe final, tradiţional, au urmat lecturi
din creaţia invitaţilor şi frumoase polemici.
