Diana ŞONTEA,
şef-oficiu, Filiala „Onisifor Ghibu”
Biblioteca „Onisifor Ghibu”
şi-a axat manifestările literare şi culturale – Anul Dumitru Matcovschi – şi pe psihopedagogia lecturii, care oferă
cititorului, acestui început de mileniu trei, vario posibilităţi de analiză a întregii opere matcovschiene. Iată de ce, am decis ca proba de foc s-o organizăm Extramuros,
şi anume, la Liceul Teoretic „Minerva”, în faţa unui public deosebit –
profesori şcolari, de limbă şi literatură română, aflaţi la Orele de instruire continuă, organizate
de Ministerul Învăţământului.
Vitalie Răileanu, critic şi
cercetător literar, le-a vorbit despre deosebita expoziţie – Dumitru Matcovschi – Poet şi Om al Cetăţii - , completată şi cu
un şir de volume şi documente, oferite cu mare generozitate de arhiva Muzeului
de Literatură Română, „M. Kogălniceanu”.
Cei prezenţi au cunoscut
ipostazele în care se produce Omul de Cultură Dumitru Matcovschi. S-a vorbit
despre poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, traducătorul şi editorul
Dumitru Matcovschi.
Apoi a urmat un dialog axat
doar pe poezia maestrului Matcovschi, bazată şi pe confesiune intimă, pe
atitudine etică sau civică, mobilizatoare şi combativă muzicală şi senină ce
cucereşte prin simplitatea şi claritatea discursului, prin armonia sonorităţii,
dar şi a sentimentelor nobile – dorul de vatră, de casa părintească, de grai,
femeie şi Oameni frumoşi…
Inteligent şi arţăgos, pătimaş
şi aspru, sensibil şi mândru de originea lui ţărănească, scriitorul a câştigat,
şi prin publicistică, nişte nuanţe particulare ale profilului său. Vom fi şi nu
vom fi de acord cu publicistul în multele lui opinii (şi e firesc să fie aşa,
dacă ţinem şi la propriile noastre opinii). Dar nu vom putea nega patosul sincer
şi tensionat al paginilor prin care D. Matcovschi se angajează în dezbaterea
problemelor stringente ale actualităţii. O face dintr-o înaltă datorie a
scriitorului şi cetăţeanului.
Dumitru Matcovschi a plăsmuit
o operă bogată şi variată, mobilizatoare ca idee şi sentiment, emoţionantă şi
plină de suflet. Manifestându-se, aşa cum s-a văzut, într-o arie întinsă de
genuri şi specii, el s-a exprimat aproape în toate registrele lirice, vădind
totuşi o constantă predilecţie pentru o anumită sferă de probleme, o anumită
ţinută, un anumit tip de poezie. Lirismul de factură specifică, bogatul mesaj
etic, sugestivitatea şi dramatismul, sinceritatea şi consecvenţa sunt câteva
trăsături ale scrisului său. „La început a fost cuvântul, zice el într-o
poezie, şi dacă este Dumnezeu – un cuvânt este” (Cuvântul). Cu această încredere în cuvânt îşi trăieşte el opera.
„Pentru Matcovschi a scrie înseamnă a trăi. Deci a fi sincer, a fi în elementul
său, a fi copil al firii. Scrisul este esenţialmente spovedanie, deschidere
sufletească, rostire fiinţială” (Mihai Cimpoi).
Pe final am putea spune că la
invitaţia noastră de a iniţia manifestările culturale – Anul Dumitru Matcovschi
s-au raliat scriitorii: Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu şi tânărul cercetător, dar
şi colaboratorul Bibliotecii noastre – Ivan Pilchin.
Cele trei ore academice s-au
perindat atât de repede, încât regretul a fost completat / aplanat tot cu: […] Poezia
lui Dumitru Matcovschi: / Ne încălzeşte lutul, ne-alină două ape, / Pătimitor,
trecutul, într-un oftat încape, / O iarbă-nrourată ascunde veche rană, / Ni-i
soarta zbuciumată, oricând basarabeană.
