Elena DEREŞ,
bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”
„Stăpân
pe o frumoasă limbă literară românească, eliberată de capcanele pitorescului
lexical zonal, prin capacitatea de evocare a unei întregi lumi într-un discurs
epic de o economie bine măsurată, Nicolae Rusu se dovedeşte înainte de toate a
fi un redutabil povestitor...”
(Constantin
Cubleşan)
Cu
puţini ani în urmă, l-am descoperit pe scriitorul Nicolae Rusu citind romanul „Ploaia
de aur”. O lucrare care m-a cucerit printr-o limbă română frumoasă, prin mesajul
dramatic, emoţia şi adevărul emanat din fiecare cuvânt. Ca mai apoi să-l
redescopăr, iar şi iar, ca pe un scriitor care a pledat şi a luptat pentru tot
ceea ce este românesc. Şi chiar dacă a riscat cu propria sa viaţă - destinul
neamului a fost pentru el mai presus: „Poate eu am fost mai norocos, deoarece
alţii, pentru mai puţin, au plătit cu propria viaţă”– declara scriitorul
Nicolae Rusu, într-un interviu, pentru o publicaţie românească on-line.
Întâlnirile
sale cu cititorii sunt de fiecare dată memorabile momente de revelaţie
spirituală – este o altă afirmaţie a Scriitorului Nicolae Rusu. Recent,
Dumnealui a fost oaspete al bibliotecii „Onisifor Ghibu", unde, într-o
atmosferă caldă, a purtat un dialog interesant cu studenţii de la Colegiul Politehnic ,
care i-au lecturat şi îndrăgit operele.
Am
mai menţiona şi faptul că în cadrul acestei întruniri a fost prezentat volumul „Nicolae Rusu: biobibliografie„ (Ch., 2013),
editat de BM „B. P. Hasdeu”, care ne oferă multe informaţii despre viaţa
şi activitatea autorului. Ponderea acestei
lucrări mai constă şi în faptul că ne ajută să înţelegem: Nicolae Rusu
relatează în cărţile sale viaţa societăţii noastre şi scrie despre tot ceea ce
nu-i este străin omului: dragoste, durere, luptă, credinţă – a ţinut să remarce
Margareta Cebotari, bibliotecar principal.
În
timpul întâlnirii am aflat cu toţii că pentru Nicolae Rusu, în beletristică,
este important felul de a scrie
despre viaţa societăţii. De asemenea, potrivit dumnealui, proza scurtă este
foarte importantă şi prin ceea ce descoperă cititorul, lecturând-o. În viziunea
sa, anume proza scurtă îl face pe cititor să fie mai aproape de personajele
protagoniste, iar uneori să se regăsească în unele din ele. În plus, într-o
proză scurtă, cititorul ar trebui să înţeleagă mai bine mesajul pe care a dorit
să-l exprime autorul.
Pentru
a-i convinge de acest fapt, Nicolae Rusu le-a citit studenţilor o snoavă
întitulată „Merele”, din culegerea sa de povestiri „Hai la mere!” Apoi i-a
provocat pe adolescenţi la o discuţie asupra celor expuse în această
povestioară. După o primă lectură, pare
a fi o povestire cu conţinut anecdotic, o povestioară comică. „De fapt, este un
fel de râs cu plâns. Acest râs al basarabenilor descrie nefericirea lor”– a
menţionat autorul. „Merele stricate în această povestire semnifică viaţa şi
societatea noastră, dezorganizate.” Astfel trebuie să înţelegem mesajul
scriitorului, şi anume, că avem nevoie de o conducere
bună pentru ţara noastră, care să posede conştiinţa şi înţelepciunea de a rezolva corect problemele sociale.
„Statul ar trebui să se gândească cum să-l facă pe omul de rând să ducă o viaţă
mai bună”– a concluzionat autorul, descifrând subtextul acestei snoave.
Pentru
a-i pune iarăşi pe gânduri pe adolescenţii din Sala Nuciferă a bibliotecii
noastre, autorul le-a mai citit o
parabolă a sa, cu denumirea „Livada”,
cuprinsă în volumul „Oraţie de ursitoare”. Apoi a urmat iarăşi un dialog axat
pe descifrare a mesajului pe care a dorit să-l transmită cititorilor invitatul
nostru. Din cele expuse de studenţi a devenit evident că mesajul a fost înţeles de ei şi memorat ca
adevărată – Lecţie de viaţă.
Nu
a lipsit de la această discuţie nici poetul Emilian Galaicu-Păun care a precizat
că Nicolae Rusu este unul din puţinii oameni de cuvânt, că are un dar al
poveştii firesc. Este un scriitor care aduce în grădina proprie mulţi altoi de
pomi buni. Nicolae Rusu este omul care scrie cu gândul la cititor, ca acesta să
înţeleagă ceea ce vrea să spună prin scrierile sale. Este un scriitor care pune
suflet în orice povestire a sa.
Această
întâlnire, a unui scriitor cu cititorii săi, ca multe altele de fapt, care au
loc la Biblioteca
„Onisifor Ghibu”, este preţioasă pentru că le oferim posibilitatea să comunice,
să cunoască care este izvorul de inspiraţie al unui scriitor, deoarece după cum
afirma Nicolae Rusu: „Eu nu scriu de dragul scrisului. De cele mai multe ori
când scriu urmăresc un alt scop, şi anume, ca cititorul să găsească şi în subtext
ceva, care să-l determine pe acesta să mediteze”. La finele acestei activităţi
Nicolae Rusu a îndemnat cititorii noştri să redescopere profunzimea prozei
scurte şi să chibzuiască asupra multitudinii de sensuri pe care le conţine
aceasta.
Fiind
un scriitor unic prin simplitatea, măreţia şi profunzimea cu care descrie
realităţile sociale şi trăirile umane, putem spune, cu certitudine, că această
întâlnire a lui Nicolae Rusu cu publicul
lecturat, în cadrul bibliotecii „Onisifor Ghibu”, a fost
una pe cât de interesantă, pe atât de cognitivă şi nu putea fi altfel, credem
noi deoarece scrierile lui Nicolae Rusu dispun de bune aprecieri ale criticilor
literari . Reproducem fragmentar unele din ele: „Nicolae Rusu, în povestirile
sale, e un tradiţionalist, în sensul bun al acestui cuvânt, atât din punct de
vedere al temelor furnizate cât şi al mijloacelor artistice... În multe din
povestirile lui eroii sunt oamenii satului de azi cu grijile şi bucuriile lor
cotidiene” (Gheorghe Mazilu).
„Nicolae Rusu este un prozator extrem de viu, cu un stil alert şi captivant” (Theodor Codreanu).