Natalia DUMITAŞCU,
bibliotecar, Filiala „Alba Iulia”
În ziua de 8 mai curent, împreună
cu colegii din Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, am avut fericita ocazie să
particip la o exursie de suflet, organizată de administraţia şi Comitetul
Sindical al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, la două din Mănăstirele noastre:
„Saharna” şi „Ţipova”. Fiind o zi frumoasă, cu soare, ne-am bucurat din plin de
acest gest frumos din partea organizatorilor. Am vizitat, mai întâi, Mănăstirea
„Saharna”, care este unul din cele mai vechi aşezăminte monahale din cuprinsul
Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova şi este compus din două mănăstirii: una
rupestră – „Buna Vestire” şi alta terestră – „Sfânta Treime”. Din păcate, din
istoria Mănăstirii rupestre se cunoaşte foarte puţin, neştiindu-se nici data
exactă a întemeierii şi nici întemeietorii ei. Mănăstirea terestră este o
ctitorie călugărească întemeiată la anul 1776 de către Schimonahul Vartolomeu Ciungu,
care împreună cu un grup de călugări vroiau să construiască un templu pentru a
se ruga departe de lume. Văzând aceste locuri atât de pitoreşti s-au oprit aici
şi, schimonahul, timp de 40 de zile a făcut post şi rugăciune pentru a avea un
semn de Sus - unde ar putea să construiască Mănăstirea. La a 40-a zi de post a
avut o revelaţie cu icoana „Maicii Domnului” inconjurată de foc, înţelegând că
i-a fost sugerat acest loc. Din relicvele deţinute de Mănăstirea „Saharna” în
prezent fac parte moaştele Preacuviosului Egumen Macarie Tincu, înflăcărat
apărător al ortodoxiei, precum şi icoana „Fericita Matroana” de la Moscova. Tot
în incinta Mănăstirii se află şi două icoane făcătoare de minuni: „Icoana
Maicii Domnului”, pe obrazul căreia s-a întipărit chipul Domnului Iisus Hristos
în anul 2000, precum şi icoana „Răstignirea Mântuitorului”, care sloboade mir
în ultimii ani. Tot din complexul Saharna face parte şi cascada din defileu,
care cade de la o înălţime de cinci metri şi la o adâncime de zece metri. De o
frumuseţe şi o semnificaţie aparte este şi schitul înălţat pe cel mai înalt
pisc, care protejează „Urma Piciorului Maicii Domnului”, imortalizată în
piatră, care, de asemenea, a indicat locul construirii Mănăstirii. Pentru a
ajunge aici a trebuit să urcăm două sute cincizeci de trepte şi lespede, dar
efortul s-a meritat! Am admirat schitul şi urma „Piciorului Fecioarei Maria”.
De aici, de sus, se deschide o
panoramă fantastică a împrejurimilor, întretăiată la mijloc de curba râului
Nistru. Ce minune!
Un pic mai târziu ne-am îndreptat către Mănăstirea „Ţipova”. La prima vedere se părea a fi o biserică singuratică
pe un mal de Nistru, dar nu e chiar aşa...
„Ţipova” este o Mănăstire rupestră
de călugări, situată pe malul drept al râului Nistru, în apropierea satului
Ţipova, care în anul 2012 adăpostea 9 vieţuitori. Mănăstirea este săpată
într-un mal abrupt şi stâncos, format din plăci calcaroase, care formau cândva
fundul Mării Sarmatice, unde se pot încă vedea şi azi urmele scoicelor
diferitor specii marine. Complexul monastic este situat la o înălţime de o sută
metri faţă de nivelul apei râului Nistru, se întinde pe trei nivele, incluzând
mai mult de douăzeci de încăperi şi trei biserici, datate cu sec. XI-XII şi
sec. XVI-XVIII. Sunt săpate în rocă de piatră, care comunică între ele prin
tuneluri, galerii şi scări. În una din aceste biserici, după cum ne-a povestit
ghidul nostru, doamna Natalia, o mare sufletistă şi cunoscătoare, s-a cununat Ştefan
Cel Mare cu Maruşca, mama lui Alexandru... Tot aici se mai pot distinge aşezări
din timpul dacilor, cum ar fi Templul Soarelui şi presupusul port, unde ancorau
corăbii din Bizanţ şi Turcia.
Mănăstirea Ţipova este
înconjurată de apele râului Nistru şi a pârăului Ţipova, care trec prin
stâncile de calcar formând minunatele cascade, una dintre care ajunge la
înălţimea de 16 metri. Pe o colină din apropierea mănăstirii se află resturile
unei cetăţi dacice. Acestea sunt locuri care respiră cu istoria milenară a
neamului nostru, considerate zone anomalice, cum puţine sunt pe lume.
Această frumoasă călătorie ne-a
împlinit sentimentul de mândrie şi recunoştinţă pentru predecesorii noştri,
pentru călugării care locuiesc astăzi aici şi se străduiesc, din răsputeri, să
contribuie la curăţirea, restaurarea şi conservarea acestui muzeu în aer liber.
Pentru a face ca acest complex
monastic să devină mai atrăgător şi pentru turiştii străini, care sunt
frecvenţi şi acum, sunt necesare mari investiţii, care, pe parcurs, ar putea fi
răsplătite... Avem locuri unice, poate în lume, şi trebuie să învăţăm a le
păstra şi a le valorifica, să învăţăm a ne respecta istoria, ţara, neamul,
valorile. Numai aşa vom fi, cu adevărat, oameni civilizaţi, demni de strămoşii
noştri.
În final, ţin să menţionez că,
pentru mine, novice în bibliotecă, această excursie a fost o surpriză
deosebită, şi vreau să mulţumesc din tot sufletul organizatorilor BM „B.P.
Hasdeu” pentru acest minunat cadou oferit de ziua profesională şi, care s-a
dovedit a fi o adevărată revelaţie pentru cei mai mulţi dintre noi.
