Văzându-mi manuscrisul
culegerii de cântece creştine Licăriri ale Luminii divine gata
pentru tipar, găsisem de cuviinţă să-l aduc cât mai de curând la cunoştinţa
publicului larg de cititori. Căci, din anumite motive, editarea cărţii în
timpul apropiat nu se prevedea, pe când cântecele incluse în ea vin să ne
mângâie sufletul chiar azi. Iar ceea ce e posibil să facem azi, nu e bine să
lăsăm pe mâine, după cum ne-o spune şi zicala populară, fiindcă nu se ştie ce
ne va aduce ea nouă, ziua de mâine. Totodată, îngrijindu-ne de valorificarea la
timp a talentului primit de la Dumnezeu, ne aşteptam că vom face faţă cât de
cât uneia dintre numeroasele porunci evanghelice[1],
care ne călăuzesc spre lumină şi adevăr. Năzuiam să ne alegem încă şi cu satisfacţie
sufletească, căci ea niciodată nu întârzie să apară ca ceva firesc atunci, când
noi împărtăşim cu aproapele ceea ce avem
în dar de la Domnul. Însă când o facem nu de dragul cuvântului, formal şi
uscat, ci cu deplină sinceritate, din tot sufletul.
Pentru cântecele
insuflate de Duhul Sfânt, modalitatea cea mai potrivită de împărtăşire cu
aproapele a trăirilor sufleteşti am considerat-o pe cea legată de manifestările
de promovare a noilor ediţii. Mi-am concentrat atenţia asupra Lansărilor de
carte. Ele se practică în biblioteci destul de frecvent şi, din acest punct
de vedere, demult au devenit tradiţionale în activitatea lor. După cum se ştie,
tot în mod tradiţional se foloseşte şi o tehnologie bine determinată de
organizare şi desfăşurare a Lansărilor de carte, însă noi am deviat puţin
de la ea, introducând în programul acţiunii unele elemente specifice. Astfel, lucrarea
noastră a fost prezentată într-un singur exemplar, în manuscris (dar,
specificăm, că având ştampila dreptului de autor pe dânsul), iar conţinutul
cărţii a fost dezvăluit prin intermediul unui mic recital de cantautor. De
vreme ce urma să prezentăm şi să interpretăm lucrări din domeniul credinţei, am
solicitat, la începutul manifestării, binecuvântarea Parohului Bisericii „Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, Protoiereului Petru Buburuz.
Efectul s-a făcut simţit imediat: în sala de festivităţi a Bibliotecii
Naţionale a Republicii Moldova, unde ne aflam, se stabilise o atmosferă foarte
benefică, o atmosferă în care predomina liniştea, în care adia căldura
sufletească şi în care privirea cu de la sine ţi se ridica sus, spre Tatăl cel
Ceresc. Un alt moment specific manifestării în cauză a fost înmânarea fiecărui
participant a câte un exemplar de Acatistul pocăinţei. Tămăduire prin
credinţă, cu spicuiri din Scrierile unor Sfinţi Părinţi despre
virtutea pocăinţei. A fost din partea
noastră un gest de sinceră recunoştinţă pentru faptul că persoanele-participante
nu au neglijat invitaţia de a veni la această „cină mare”, la care, cu
intenţii bune şi gânduri curate şi cu nădejdea de a fi just înţeleşi, „am
poftit pe mulţi”[2];
mai mult ca atât, auditoriul a fost bine predispus să asculte întregul program
pregătit de noi.
Culegerea de cântece Licăriri
ale Luminii divine am prezentat-o printr-un scurt excurs asupra istoricului
lucrului efectuat. Accentul l-am pus în special pe momentele-cheie ale
inspiraţiei de creaţie ce le-am avut de la citirea şi recitirea Sfintelor
Scripturi şi a mai multor Scrieri duhovniceşti. Le-am mărturisit celor prezenţi
intenţia mea de a face lucrătoare în viaţa de azi învăţăturile credinţei
creştin-ortodoxe, mai întâi prin propria-mi persoană, apoi, bineînţeles, şi prin
toţi ceilalţi creştini, care se vor arăta receptivi la cele ce ţin de credinţă.
Recitalul de cantautor, susţinut în continuare, a fost o mărturisire şi o
dovadă certă a profundelor trăiri sufleteşti ce le poţi avea, când cu toată
fiinţa îţi doreşti să urmezi poruncilor dumnezeieşti, când vrei neapărat să
devii vrednic de nemărginita milostivire a lui Dumnezeu; şi nu numai în
asemenea momente, ci şi când cauţi cuvintele cele mai potrivite pentru a-L
proslăvi pe Atotputernicul Creator. Numitor comun pentru toate piesele
interpretate, după cum ne-am şi dorit-o, a fost dragostea de Dumnezeu şi de
aproapele. Celelalte virtuţi cântate -
pocăinţa, smerenia, milostenia sufletească, recunoştinţa – s-au aflat sub
aureola ei.
Luările de cuvânt ale
Prea Cucernicilor Părinţi, Prot. Petru Buburuz şi Pr. Viorel Cojocaru,
au trezit un viu interes la întreaga asistenţă şi au fost ascultate cu cea mai
mare luare-aminte de toată lumea. Sfinţiile Sale, într-un frumos limbaj
bisericesc, dar, totodată, fiecare din ei şi în stilul său propriu de
predicator iscusit, au vorbit despre desăvârşirea
duhovnicească, despre atitudinea noastră vizavi de acest postulat al credinţei.
Cu deplin ataşament, ambii preoţi ortodocşi s-au pronunţat în favoarea promovării
cântecului creştin în rândurile credincioşilor. Din menţionările ce le-au făcut
în mod convingător şi clar reieşea, că piesele cuprinse în culegerea de cântece
Licăriri ale Luminii divine sunt profund inspirate din înţelepciunea
învăţăturii creştine, şi că îndemnurile autoarei de a urma neclintit credinţa,
în pofida tuturor ispitelor şi greutăţilor ce se întâlnesc în calea omului, au
temeiul religios cuvenit. Anume îndemnurile la credinţă, a accentuat Prot.
Petru Buburuz, şi constituie acel fir de legământ, care uneşte între ele toate
cântecele din culegere. Asemenea constatări şi aprecieri din partea Prea
Cucernicilor Părinţi, evident că au fost
în favoarea cărţii. De aici tragem concluzie, că orice manifestare de credinţă,
pentru a fi promovată pe larg între creştini, are nevoie de binecuvântarea şi
susţinerea bisericii, inclusiv şi activităţile bibliotecilor la acest capitol. De
altfel, se pot comite falsuri şi inexactităţi în răspândirea învăţăturii
creştin-ortodoxe. Având sprijinul bisericii, bibliotecile, ca instituţii
educaţionale, la sigur că ar influenţa cu mult mai benefic formarea morală a
cititorilor, le-ar ajută celor îndepărtaţi de biserică să se apropie de ea în
măsura cuvenită.
Efectele imediate ale
prezentării culegerii de cântece creştine în public întru totul au îndreptăţit
aşteptările noastre. În primul rând, această Lansare a fost un început
reuşit de promovare a unui nou gen de muzică, care poate fi clasificat ca folclor
creştinesc. Aici extrem de important considerăm şi faptul că acţiunea a
avut susţinerea unui număr suficient de participanţi! Deci, s-au găsit totuşi
persoane, care au lăsat la o parte grijile şi ocupaţiile lor cotidiene, poate
chiar distracţiile amuzante, ca să acorde puţină atenţie sufletului, să-i dea
şi lui hrana necesară, hrană purtătoare de aromă duhovnicească şi cu un gust
nespus de plăcut, tot duhovnicesc şi el.
Predispus fiind să reacţioneze la anumite situaţii, omul rămâne, de obicei,
impresionat de ele. În asemenea momente de viaţă, adesea îţi vine dorinţa să-ţi
împărtăşeşti impresiile şi părerile cu cei din jurul tău, parcă ai vrea să-i faci
şi pe ei, dimpreună cu tine, participanţi la evenimentul ce l-ai trăit afectuos.
Astfel, devii un mesager al voii bune şi al bunei dispoziţii, devii un
semănător de fapte bune. Sperăm că întocmai aşa va fi şi în cazul cu
participanţii la lansarea cărţii Licăriri ale Luminii divine. Sperăm că
anume prin ei, participanţii la manifestare, se va face următorul pas întru promovarea
cântecului creştin alături de cartea ce-l inserează.
În al doilea rând, la
această Lansare de carte au fost înălţate către Domnul cântări de
proslăvire, cântări de mulţumire, de admirare a Creaţiei divine. Ne-am condus aici,
mai cu seamă, de versetul din Psalmi, care ne îndeamnă: „Cântaţi şi-L
lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui”[3].
Aşa am şi făcut. Intenţia ne-a fost să arătăm că noi, cei „săraci cu duhul”[4],
suntem conştienţi de Veşnicia dumnezeiască şi de nemărginita dragoste ce o are
Dumnezeu faţă de toată zidirea Sa. O atare recunoştinţă ne-a adus în suflet
lumină şi căldură şi toţi cei adunaţi împreună, s-au simţit neobişnuit de bine.
Au răsunat şi cântări de pocăinţă, prin care ne-am manifestat smerenia şi marea
noastră dorinţă ca să ne învrednicească
Dumnezeu de mântuire sufletească. Am putea zice că lucrurile s-au desfăşurat
întocmai cum citim în alt verset din
Psalmi, unde scrie: „Lăuda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea şi în mijlocul
multora Îl voi preamări pe El […]”[5].
Totul a decurs în aşa mod, că gândul permanent ne-a fost la Dumnezeu, şi nu se
putea să nu-I simţim prezenţa alături de noi.
Un alt efect al acestui
eveniment din 29 mai 2014, când comunitatea ortodoxă sărbătoarea Înălţarea
Domnului, constă în unitatea de credinţă a celor care umăr la umăr au
format atunci un auditoriu omogen, interesat şi receptiv la cele insuflate de
Duhul Sfânt întru mângâierea sufletească a oricărui creştin.
Lansarea culegerii de
cântece Licăriri ale Luminii divine a fost un început de bun augur în
promovarea cântecului creştin. A fost ca o semănătură de „grăunţe” bune, duhovniceşti
pe teren fertil. Dacă acest început ar fi să aibă continuarea cuvenită, când şi
bibliotecarii să-şi aplice interesat competenţele profesionale, dar şi
cititorii să se prezinte nu doar ca
cititori, ci şi ca creştini în înţelesul deplin al cuvântului, când să nu
lipsească binecuvântările unor asemenea manifestări din partea preoţilor, atunci
această semănătura cu certitudine că ar da rod uimitor de bogat.
Ajută-ne, Doamne, să ne
bucurăm şi noi, iar împreună cu noi şi toţi semenii noştri, de rodul faptelor
bune!
Ana Sofroni
29.06.2014,
Brescia (It.)