luni, 7 iulie 2014

Startul ştafetei de promovare a cântecului creştin

 Văzându-mi manuscrisul culegerii de cântece creştine Licăriri ale Luminii divine gata pentru tipar, găsisem de cuviinţă să-l aduc cât mai de curând la cunoştinţa publicului larg de cititori. Căci, din anumite motive, editarea cărţii în timpul apropiat nu se prevedea, pe când cântecele incluse în ea vin să ne mângâie sufletul chiar azi. Iar ceea ce e posibil să facem azi, nu e bine să lăsăm pe mâine, după cum ne-o spune şi zicala populară, fiindcă nu se ştie ce ne va aduce ea nouă, ziua de mâine. Totodată, îngrijindu-ne de valorificarea la timp a talentului primit de la Dumnezeu, ne aşteptam că vom face faţă cât de cât uneia dintre numeroasele porunci evanghelice[1], care ne călăuzesc spre lumină şi adevăr. Năzuiam să ne alegem încă şi cu satisfacţie sufletească, căci ea niciodată nu întârzie să apară ca ceva firesc atunci, când noi  împărtăşim cu aproapele ceea ce avem în dar de la Domnul. Însă când o facem nu de dragul cuvântului, formal şi uscat, ci cu deplină sinceritate, din tot sufletul.  
Pentru cântecele insuflate de Duhul Sfânt, modalitatea cea mai potrivită de împărtăşire cu aproapele a trăirilor sufleteşti am considerat-o pe cea legată de manifestările de promovare a noilor ediţii. Mi-am concentrat atenţia asupra Lansărilor de carte. Ele se practică în biblioteci destul de frecvent şi, din acest punct de vedere, demult au devenit tradiţionale în activitatea lor. După cum se ştie, tot în mod tradiţional se foloseşte şi o tehnologie bine determinată de organizare şi desfăşurare a Lansărilor de carte, însă noi am deviat puţin de la ea, introducând în programul acţiunii unele elemente specifice. Astfel, lucrarea noastră a fost prezentată într-un singur exemplar, în manuscris (dar, specificăm, că având ştampila dreptului de autor pe dânsul), iar conţinutul cărţii a fost dezvăluit prin intermediul unui mic recital de cantautor. De vreme ce urma să prezentăm şi să interpretăm lucrări din domeniul credinţei, am solicitat, la începutul manifestării, binecuvântarea Parohului Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău, Protoiereului Petru Buburuz. Efectul s-a făcut simţit imediat: în sala de festivităţi a Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, unde ne aflam, se stabilise o atmosferă foarte benefică, o atmosferă în care predomina liniştea, în care adia căldura sufletească şi în care privirea cu de la sine ţi se ridica sus, spre Tatăl cel Ceresc. Un alt moment specific manifestării în cauză a fost înmânarea fiecărui participant a câte un exemplar de Acatistul pocăinţei. Tămăduire prin credinţă, cu spicuiri din Scrierile unor Sfinţi Părinţi despre virtutea  pocăinţei. A fost din partea noastră un gest de sinceră recunoştinţă pentru faptul că persoanele-participante nu au neglijat invitaţia de a veni la această „cină mare”, la care, cu intenţii bune şi gânduri curate şi cu nădejdea de a fi just înţeleşi, „am poftit pe mulţi[2]; mai mult ca atât, auditoriul a fost bine predispus să asculte întregul program pregătit de noi.
Culegerea de cântece Licăriri ale Luminii divine am prezentat-o printr-un scurt excurs asupra istoricului lucrului efectuat. Accentul l-am pus în special pe momentele-cheie ale inspiraţiei de creaţie ce le-am avut de la citirea şi recitirea Sfintelor Scripturi şi a mai multor Scrieri duhovniceşti. Le-am mărturisit celor prezenţi intenţia mea de a face lucrătoare în viaţa de azi învăţăturile credinţei creştin-ortodoxe, mai întâi prin propria-mi persoană, apoi, bineînţeles, şi prin toţi ceilalţi creştini, care se vor arăta receptivi la cele ce ţin de credinţă. Recitalul de cantautor, susţinut în continuare, a fost o mărturisire şi o dovadă certă a profundelor trăiri sufleteşti ce le poţi avea, când cu toată fiinţa îţi doreşti să urmezi poruncilor dumnezeieşti, când vrei neapărat să devii vrednic de nemărginita milostivire a lui Dumnezeu; şi nu numai în asemenea momente, ci şi când cauţi cuvintele cele mai potrivite pentru a-L proslăvi pe Atotputernicul Creator. Numitor comun pentru toate piesele interpretate, după cum ne-am şi dorit-o, a fost dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Celelalte virtuţi cântate  - pocăinţa, smerenia, milostenia sufletească, recunoştinţa – s-au aflat sub aureola ei.
Luările de cuvânt ale Prea Cucernicilor Părinţi, Prot. Petru Buburuz şi Pr. Viorel Cojocaru, au trezit un viu interes la întreaga asistenţă şi au fost ascultate cu cea mai mare luare-aminte de toată lumea. Sfinţiile Sale, într-un frumos limbaj bisericesc, dar, totodată, fiecare din ei şi în stilul său propriu de predicator iscusit,  au vorbit despre desăvârşirea duhovnicească, despre atitudinea noastră vizavi de acest postulat al credinţei. Cu deplin ataşament, ambii preoţi ortodocşi s-au pronunţat în favoarea promovării cântecului creştin în rândurile credincioşilor. Din menţionările ce le-au făcut în mod convingător şi clar reieşea, că piesele cuprinse în culegerea de cântece Licăriri ale Luminii divine sunt profund inspirate din înţelepciunea învăţăturii creştine, şi că îndemnurile autoarei de a urma neclintit credinţa, în pofida tuturor ispitelor şi greutăţilor ce se întâlnesc în calea omului, au temeiul religios cuvenit. Anume îndemnurile la credinţă, a accentuat Prot. Petru Buburuz, şi constituie acel fir de legământ, care uneşte între ele toate cântecele din culegere. Asemenea constatări şi aprecieri din partea Prea Cucernicilor  Părinţi, evident că au fost în favoarea cărţii. De aici tragem concluzie, că orice manifestare de credinţă, pentru a fi promovată pe larg între creştini, are nevoie de binecuvântarea şi susţinerea bisericii, inclusiv şi activităţile bibliotecilor la acest capitol. De altfel, se pot comite falsuri şi inexactităţi în răspândirea învăţăturii creştin-ortodoxe. Având sprijinul bisericii, bibliotecile, ca instituţii educaţionale, la sigur că ar influenţa cu mult mai benefic formarea morală a cititorilor, le-ar ajută celor îndepărtaţi de biserică să se apropie de ea în măsura cuvenită.
Efectele imediate ale prezentării culegerii de cântece creştine în public întru totul au îndreptăţit aşteptările noastre. În primul rând, această Lansare a fost un început reuşit de promovare a unui nou gen de muzică, care poate fi clasificat ca folclor creştinesc. Aici extrem de important considerăm şi faptul că acţiunea a avut susţinerea unui număr suficient de participanţi! Deci, s-au găsit totuşi persoane, care au lăsat la o parte grijile şi ocupaţiile lor cotidiene, poate chiar distracţiile amuzante, ca să acorde puţină atenţie sufletului, să-i dea şi lui hrana necesară, hrană purtătoare de aromă duhovnicească şi cu un gust nespus de plăcut, tot  duhovnicesc şi el. Predispus fiind să reacţioneze la anumite situaţii, omul rămâne, de obicei, impresionat de ele. În asemenea momente de viaţă, adesea îţi vine dorinţa să-ţi împărtăşeşti impresiile şi părerile cu cei din jurul tău, parcă ai vrea să-i faci şi pe ei, dimpreună cu tine, participanţi la evenimentul ce l-ai trăit afectuos. Astfel, devii un mesager al voii bune şi al bunei dispoziţii, devii un semănător de fapte bune. Sperăm că întocmai aşa va fi şi în cazul cu participanţii la lansarea cărţii Licăriri ale Luminii divine. Sperăm că anume prin ei, participanţii la manifestare,  se va face următorul pas întru promovarea cântecului creştin alături de cartea ce-l inserează.
În al doilea rând, la această Lansare de carte au fost înălţate către Domnul cântări de proslăvire, cântări de mulţumire, de admirare a Creaţiei divine. Ne-am condus aici, mai cu seamă, de versetul din Psalmi, care ne îndeamnă: „Cântaţi şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui”[3]. Aşa am şi făcut. Intenţia ne-a fost să arătăm că noi, cei „săraci cu duhul[4], suntem conştienţi de Veşnicia dumnezeiască şi de nemărginita dragoste ce o are Dumnezeu faţă de toată zidirea Sa. O atare recunoştinţă ne-a adus în suflet lumină şi căldură şi toţi cei adunaţi împreună, s-au simţit neobişnuit de bine. Au răsunat şi cântări de pocăinţă, prin care ne-am manifestat smerenia şi marea noastră dorinţă ca să  ne învrednicească Dumnezeu de mântuire sufletească. Am putea zice că lucrurile s-au desfăşurat întocmai cum citim în alt  verset din Psalmi, unde scrie: „Lăuda-voi pe Domnul foarte, cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preamări pe El […]”[5]. Totul a decurs în aşa mod, că gândul permanent ne-a fost la Dumnezeu, şi nu se putea să nu-I simţim prezenţa alături de noi.
Un alt efect al acestui eveniment din 29 mai 2014, când comunitatea ortodoxă sărbătoarea Înălţarea Domnului, constă în unitatea de credinţă a celor care umăr la umăr au format atunci un auditoriu omogen, interesat şi receptiv la cele insuflate de Duhul Sfânt întru mângâierea sufletească a oricărui creştin.
Lansarea culegerii de cântece Licăriri ale Luminii divine a fost un început de bun augur în promovarea cântecului creştin. A fost ca o semănătură de „grăunţe” bune, duhovniceşti pe teren fertil. Dacă acest început ar fi să aibă continuarea cuvenită, când şi bibliotecarii să-şi aplice interesat competenţele profesionale, dar şi cititorii să se prezinte nu doar  ca cititori, ci şi ca creştini în înţelesul deplin al cuvântului, când să nu lipsească binecuvântările unor asemenea manifestări din partea preoţilor, atunci această semănătura cu certitudine că ar da rod uimitor de bogat.
Ajută-ne, Doamne, să ne bucurăm şi noi, iar împreună cu noi şi toţi semenii noştri, de rodul faptelor bune!
                                                                                            Ana Sofroni
29.06.2014,
Brescia (It.)



[1] Luca 19, 12-28.
[2] Luca 14, 16-24.
[3] Ps. 104, 2.
[4] Matei 4, 25; 5, 1-13.
[5] Ps. 108, 29.