Liuba MUNTEAN,
bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”
Recent, promiţătorul
prozator Teodor Bordeianu, un tînăr scriitor inclus în cuprinsul antologiilor "Covoare
moldoveneşti" (2011) şi "Autobuzul" (2013) şi-a
confirmat orientările scristores şi prin volumul de proze scurte
intitulat "Ultima furtună" (ed. Clipa, Colecţia
"Debut sideral", Ch., 2014). Lansarea a avut loc în Sala
Luciferică a Bibliotecii noastre.
Doamna Eugenia Bulat, Directorul fondator al revistei
"Clipa", a menţionat că Teodor Bordeianu a ieşit învingător în cadrul Concursului
Naţional de Creaţie Literară "Iulia Hasdeu", ediţia 2013, pentru că a
atras atenţia juriului prin acurateţea scriiturii, prin abilităţile narative şi
descriptive, prin ironia subtilă delicat risipită în textele sale.
La o lectură foarte atentă,
cititorul curios va descoperi un adolescent ambiţios ce-şi postează simetriile,
realizate în mai multe pagini, care, uneori, aparent, lasă impresia de
convenţional, dar nu este aşa, deoarece Teodor Bordeianu reuşeşte să exceleze
printr-o fineţe a figurării ce-i aparţine, dar şi a unor medii şi a cîtorva
caracterologii. Prozele acestea scrise alert, cu alternări de planuri în viaţa
"actuală" a protagoniştilor, a prezentului naraţiunii şi a unui
flash-back-uri în biografiile lor, fie chiar aluzive, oferă cuprinsului,
totuşi, o "poetică" aproape integral a convenţiilor prozei din acest
început de mileniu trei, a mai menţionat criticul literar Vitalie Răileanu, dar
şi directorul Bibliotecii "Onisifor Ghibu".
Tînărul Teodor Bordeianu este un
curajos, după cum afirmă doamna Lucia Ţurcanu, cea care a scris prefaţa
volumului "Ultima furtună", întrucât a decis să debuteze cu un
volum de proză scurtă, în timp ce în Basarabia se observă o tendinţă aproape
generală de ignorare sau marginalizare a prozei date.
Teodor Bordeianu prezintă în textele
sale "o lume dintre" cu personaje ale căror universuri
oscilează între imaginar şi real, fantastic şi adevărat, fictiv şi autentic,
vis şi veghe, prezent şi trecut. Se pare că autorul este marcat de proza lui
Franz Kafka, textele sale lăsînd impresia de vag, de neelucidat, de absurd. În ceea ce
priveşte scriitura, bucură fraza scurtă şi minimalismul imagistic. Narând sau
descriind, Teodor Bordeianu nu ţine neapărat să ne uimească prin ornamente
stilistice. Naraţiunile
derulează în mici secvenţe care surprind stări, gînduri, emoţii, reacţii,
evenimente trăite sau imaginate de personaje. Autorul construieşte astfel o lume
în care marile drame se produc la nivelul cotidianului aparent nesemnificativ.
Iată doar cîteva exemple: "Aşa cum unora le place să urmărească gândăcei
sau furnici puse în borcane de sticlă, Karpov îşi urmărea semenii";
"Se anunţa o zi umedă şi călduroasă, ca în zonele superioare ale unui
ceainic electric, unde se acumulează aburul".
Cu o bună doză de emoţii pozitive şi
cu speranţă în suflet, tatăl autorului, Leo Bordeianu, i-a sugerat fiului că e
important să înveţi cum trebuie să scrii, dar contează foarte mult şi ceea ce
ai de spus.
Fără îndoială putem zice că autorul
urmează unele modele ale deceniului, dacă nu-i neapărat prin evitarea
schematismului "oficializat" acum, cel puţin prin plasarea lui într-o
materie romanească de o densitate adeseori surprinzătoare, cît şi printr-o
soluţie epică mai complexă.