luni, 24 noiembrie 2014

Modelul dragostei supreme în romanul „Al 4-lea” de Moni Stănilă

Tatiana PAŞCAN,
bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”

 Iubirea adevărată se pliază pe modelul lui Dumnezeu și se manifestă atunci când iubești pe celălalt ca pe tine însuţi. Aceasta asigură conexiunea spirituală dintre cei ce se iubesc, până când ajungi să se întrebe: „Cine e, eu și dublura, el și dublura?” (Moni Stănilă).
Deși afară era frig, iar ploaia continua să cadă, în Biblioteca „Onisifor Ghibu” domnea o atmosferă plăcută, încălzită de buna dispoziție a celor care, fiind pasionați de arta cuvântului, s-au adunat pentru prezentarea romanului intitulat „Al 4-lea” de Moni Stănilă.
         Coordonatorul acestui eveniment a fost directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, criticul și cercetătorul literar Vitalie Răileanu. Am avut onoarea să avem ca oaspeți pe Nina Corcinschi, profesor universitar și critic literar; Aliona Grati, doctor habilitat în filologie, cercetător ştiinţific şi critic literar; scriitorul Dumitru Crudu; soțul tinerei autoare, cunoscutul prozator Alexandru Vakulovski  și studenții Institutului de Relații Internaționale.
         Deschiderea evenimentului a fost realizată de domnul Vitalie Răileanu, care a apreciat atât talentul  tinerei autoare de a mânui condeiul, cât și iscusinţa ei de a conduce cenaclul „Republica”, care își capătă, treptat, numele de „Cenaclul lui Moni” și devine „Turnul de fildeș”, în sensul bun al cuvântului.
         Profesorul universitar și criticul literar, Nina Corcinschi a evidențiat valoarea cuprinsului şi conţinutului romanului „Al 4-lea”, realizând o interpretare gnoseologică a lucrării. Ea afirmă: „Am citit romanul de trei ori și de fiecare dată am revenit cu aceeași plăcere și interes. Opera poate fi interpretată ca un roman de dragoste, dar unic și original fiindcă pune în prim plan iubirea ca sentiment fundamental, care străbate ființa umană, o îndrăgește și îi asigură regăsirea de sine. Retorica pasiunii e substituită de o retorică spirituală, din care jocurile sexuale, seducțiile lipsesc”. Nina Corcinschi subliniază faptul că romanul oferă „revelația sacrului și a morții”, despre care vorbește Mircea Eliade,  excluzând „revelația sexualității”. Moni Stănilă oferă perspectiva unei iubiri mistice, ce se pliază pe modelul lui Dumnezeu și dragostea lui față de oameni. În roman se conturează trei etape ale inițierii spirituale.
         Prima etapă este inițierea prin iubire și purificarea prin suferință. Personajul feminin este cel care parcurge acest drum, ajutat fiind de „el”, personajul masculin, care îi oferă lecția spirituală a încrederii omului în om. El o ajută să fugă, să depășească obstacolele, care par imposibile de trecut și din cauza durerii din piciorul rănit. Romanul își relevă semnificațiile și prin multitudinea simbolurilor. Se conturează simbolul Muntelui, loc al revelațiilor spirituale, al apropierii de Dumnezeu. Sugestiv este și faptul că cei doi primesc ajutor din partea bătrânului din vârful muntelui. Aici se leagă relații autentice dintre personaje.
         Cea de-a doua etapă cea este cea a inițierii mistice, a revelațiilor spirituale din vârful Muntelui, unde viața e trăită altfel. Nu mai există constrângerile spațiale și temporale, e o bucurie pură după tiparul edenic. Iubirea pe care o găsești aici pornește din inimă, trece prin filtrul experienței, voinței, înseamnă trăire, conștientizare, sacrificiu. Scopul este să ajungi să iubești străinul ca pe tine însuți.
         Cea de-a treia etapă include criza sufletească provocată de plecarea personajului masculin de pe munte. Durerii fizice i se adaugă durerea sufletească.  Iar finalul este o actualizare a modelului dăruirii supreme, căci ea îi dă lui inima.
         Aliona Grati, doctor habilitat în filologie, cercetător ştiinţific şi critic literar, afirmă: „Am citit romanul „cu lupa”, analizându-i inițial structura și concepțiile” şi consideră că opera „Al 4-lea” este un roman modernist și nu tradiționalist. Nu abundă în epică, este un experiment narativ, un text „hibrid”, care se apropie de cel poetic, se află la granița dintre roman și poem liric, filosofic, teologic. Opera are mai multe nivele de lectură. Primul este urmărirea aventurii a două personaje. Totul plutește într-un univers oniric, autorul ne lasă pe noi să bănuim ce se întâmplă și aceasta oferă posibilitatea de a privi în subtext. Finalul surprinzător cere o relectură. „Al 4-lea” poate fi interpretat și ca roman polemic. Deși valorifică modelul existențialist a lui Kafka, totuși eroina găsește, în final, liniștea care izvorăște din iubire. Ea , spre deosebire de existențialiști, se supune și crede fără să-și mai pună întrebări și fără a mai căuta probe. Romanul preferă căutării adevărului, credința fără ezitări și rezerve.
         „E o plăcere deosebită să observi cum se împletesc cuvintele în roman, foarte dulce, românește, senzual”, afirmă Aliona Grati.
         Scriitorul Dumitru Crudu  consideră că în roman ar fi vorba și despre alteritate și relația cu străinii. Deși personajele vorbesc limbi diferite și decalajul de vârstă e mare, totuși străinul nu a ezitat să ofere ajutor. Romanul poate fi citit și ca o alegorie a evadării dintr-o țară, oricare ar fi ea: Moldova, România, etc., spre o altă țară liberă, sugerată în context de simbolul muntelui.
         Cartea lui Moni Stănilă e și un roman al inițierii, al devenirii spirituale, afirmă Dumitru Crudu. Trecerea râului, ascensiunea muntelui poate simboliza trecerea într-o altă lume, ascensiunea dantescă. Romanul e ornamentat cu multe detalii și poate fi văzut și ca o confruntare dintre bărbați și femei, confruntare în urma căreia ambii sunt schimbați. Scenele de luptă dintre el și ea sunt reprezentative în acest sens. Multitudinea posibilităților de interpretare este dovada valorii operei.
         Dumitru Crudu a mai remarcat și faptul că Moni este cea care aduce în literatura basarabeană „Muntele”, cu tainele și farmecul lui, cu bucuria ascensiunii, căci noi nu avem muntele nici ca spațiu geografic, nici ca temă artistică.
         Ne-am putut bucura și de audierea câtorva fragmente, lecturate de însăși autoarea romanului „Al 4-lea”. Tot ea  ne-a dezlegat puțin și misterul titlului, mărturisind că cel de-al patrulea este străinul care vine din întuneric. Cele trei personaje amintesc de Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul sfânt, care sunt modelul iubirii perfecte și al uniunii. Între Ei lipsește orice clasificare ierarhică. Acolo unde sunt trei mereu este loc pentru al patrulea, al cincilea și pentru restul lumii.
         La finalul evenimentului Vitalie Răileanu a sugerat ideea de a invita studenţii de la facultatea de Teologie la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, la o polemică, cu scopul de a continua să descoperim tainele și adevărurile încifrate artistic în romanul „Al patrulea” de Moni Stănilă. Pentru că o operă de mare valoare nu-şi epuizează niciodată semnificaţiile.