Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala „Onisifor
Ghibu”
Recent, la
Biblioteca „Onisifor Ghibu”, a avut loc o activitate complexă
la care au participat elevi ai Liceului
Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău, coordonată de Ion Postica şi alţi
membri ai Senatului acestui liceu, în
colaborare cu Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor. Un imbold al organizării
acestei întruniri a tinerilor activi social, integraţi în activităţi de
voluntariat, a fost marcarea la 3 decembrie a Zilei Internaţionale a
Persoanelor cu Dizabilităţi, iar în ziua de 10 decembrie – Ziua Internaţională
a Drepturilor Omului.
Mai întâi Mariana Morari, asistent de promovare în cadrul
Alianţei Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova
(AOPD), a desfăşurat un training informaţional la tema dată. Ea a propus
adolescenţilor să participe la un joc de rol. Fiecare participant a primit o
fişă în care era indicat un personaj, iar ei trebuiau să-şi imagineze viaţa
acestor persoane, din punctul de vedere al răspunsului la întrebările adresate
de Mariana. Dacă credeau că persoana dată ar fi dat un răspuns afirmativ,
făceau un pas înainte de pe linia dreaptă, în care s-au aliniat la începutul
trainingului. Adică, s-ar părea că toţi au şanse egale de existenţă. Dar, spre
finele testării, participanţii s-au regăsit în diferite poziţii unul faţă de
altul, unii au avansat, iar alţii au rămas pe loc. Deoarece, în funcţie de
starea socială, familială şi de sănătate a persoanei a cărei rol îl „jucau”, nu
au mai avut aceleaşi şanse pentru succes în viaţă. De ce? Această întrebare a
fost adresată participanţilor de către Mariana. Şi adolescenţii au sesizat
răspunsul corect: mai există încă multe vicii sociale bazate pe discriminare pe
motive de etnie, de dizabilități fizice sau alte pricini, care duc la apariţia
unor bariere în viaţa unei persoane.
Apoi
Mariana şi-a prezentat istoria sa de viaţă, completată cu amintiri destul de
dureroase despre anii de studii în şcoala internat, care este calificată de
copiii aflaţi acolo drept „o clădire, înconjurată cu gard, de unde nu poţi
ieşi. Acolo nu eşti acasă!”. Iată de ce ea salută şi promovează incluziunea
socială a persoanelor cu dizabilități. Mai apoi, iarăşi, tinerilor care nu sunt
ajutaţi de societate le vine foarte greu să se dezvolte spiritual. Mulţi s-au
ambiţionat, totuşi, să studieze. Şi ea a făcut studii la două facultăţi,
absolvind Universitatea Tehnică din Moldova şi Universitatea de Stat din
Moldova. S-a hotărât să facă voluntariat şi aceasta a ajutat-o să-şi găsească
rostul în viaţă, mai are şi foarte mulţi
prieteni.
Despre stereotipurile greşite care dăinuie în societate
ne-a vorbit, povestind istoria sa de viaţă, Victoria Boțan, bloger şi
jurnalistă. Am învăţat o lecţie: înaite de ajuta o persoană cu dizabilităţi
trebuie să-i fie cerută permisiunea. Fiindcă o persoană cu dizabilități vrea să
fie tratată la egal cu ceilalţi, nu ca fiind un erou sau o jertfă.
Remarcând o abordare incorectă a acestui subiect de către mass-media de
la noi,Victoria ne îndeamnă să ne debarasăm de gândirea şablonizată/stereotipă
faţă de acest grup de persoane, dar şi de mentalitatea, demult uzată, specifică
printr-un limbaj adecvat. Decât
să-i calificăm cu termeni care stârnesc compasiune, mai bine să acţionăm pentru
integrarea acestor persoane în societate, aici venind în ajutor voluntariatul,
a concluzionat Victoria. Ea a
îndemnat adolescenţii, prezenţi la activitate,
să se implice activ în astfel de activităţi de voluntariat, deoarece este
foarte apreciat şi important pentru îmbunătăţirea vieţii spirituale a generaţiei
tinere de azi. Mai multe detalii găsiţi în articolul Victoriei din blog-ul
„Despre stereotipuri” (https://botanvictoria.wordpress.com/2014/04/14/despre-stereotipuri/).
Lucia
Gavriliţă, mamă a doi copii cu dizabilități, care cu multe eforturi din partea
familiei şi foarte puţin ajutor din partea statului a reuşit să le ofere o
viaţă activă şi o îmbunătăţire a stării
lor de sănătate, ne-a povestit istoria ei de viaţă. Totuşi, foarte mult, soarta
a astfel de copii depinde de părinţi, care uneori îi ţin închişi între patru
pereţi. Ea, fiind pedagog, iar mai apoi şi specialist în domeniul juridic, a
insistat ca ei să meargă la o şcoală obişnuită. Impactul a fost pozitiv şi
pentru ceilalţi copii – ei au devenit mai buni în comportamentul unul faţă de
altul. În cadrul Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării,
din care face parte acum, se străduie să ajute cât mai mulţi copii, să
organizeze activităţi de sensibilizare a comunităţii despre necesitatea
incluziunii sociale a lor.
Doamna Lucia Gavriliță a ţinut o lecţie publică cu
genericul Abordarea persoanelor cu dizabilităţi din perspectivă istorică
în care a prezentat modelul medical şi
modelul social al persoanei cu dizabilități. Concluzia: statul trebuie să ducă
o politică de diminuare a barierelor sociale din viaţa acestor persoane. Astfel
vor fi eliminate miturile persistente în societate, încă din timpuri
străvechi: dizabilitatea este o boală incurabilă, aceste persoane trebuie să stea acasă, etc. De fapt societatea
trebuie să înţeleagă, persoanele cu dizabilități au nevoie de respect!
Pentru mai multe informaţii la tema dată participanţii au
venit cu o recomandare de a accesa site-ul http://www.egalitate.md
coordonat de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi
asigurarea egalităţii.