miercuri, 17 decembrie 2014

Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi – o lecţie de viaţă la Biblioteca „Onisifor Ghibu”

Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala „Onisifor Ghibu”


Recent, la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, a avut loc o activitate complexă la care au participat  elevi ai Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău, coordonată de Ion Postica şi alţi membri ai  Senatului acestui liceu, în colaborare cu Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor. Un imbold al organizării acestei întruniri a tinerilor activi social, integraţi în activităţi de voluntariat, a fost marcarea la 3 decembrie a Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi, iar în ziua de 10 decembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.
Mai întâi Mariana Morari, asistent de promovare în cadrul Alianţei Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova (AOPD), a desfăşurat un training informaţional la tema dată. Ea a propus adolescenţilor să participe la un joc de rol. Fiecare participant a primit o fişă în care era indicat un personaj, iar ei trebuiau să-şi imagineze viaţa acestor persoane, din punctul de vedere al răspunsului la întrebările adresate de Mariana. Dacă credeau că persoana dată ar fi dat un răspuns afirmativ, făceau un pas înainte de pe linia dreaptă, în care s-au aliniat la începutul trainingului. Adică, s-ar părea că toţi au şanse egale de existenţă. Dar, spre finele testării, participanţii s-au regăsit în diferite poziţii unul faţă de altul, unii au avansat, iar alţii au rămas pe loc. Deoarece, în funcţie de starea socială, familială şi de sănătate a persoanei a cărei rol îl „jucau”, nu au mai avut aceleaşi şanse pentru succes în viaţă. De ce? Această întrebare a fost adresată participanţilor de către Mariana. Şi adolescenţii au sesizat răspunsul corect: mai există încă multe vicii sociale bazate pe discriminare pe motive de etnie, de dizabilități fizice sau alte pricini, care duc la apariţia unor bariere în viaţa unei persoane.
            Apoi Mariana şi-a prezentat istoria sa de viaţă, completată cu amintiri destul de dureroase despre anii de studii în şcoala internat, care este calificată de copiii aflaţi acolo drept „o clădire, înconjurată cu gard, de unde nu poţi ieşi. Acolo nu eşti acasă!”. Iată de ce ea salută şi promovează incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Mai apoi, iarăşi, tinerilor care nu sunt ajutaţi de societate le vine foarte greu să se dezvolte spiritual. Mulţi s-au ambiţionat, totuşi, să studieze. Şi ea a făcut studii la două facultăţi, absolvind Universitatea Tehnică din Moldova şi Universitatea de Stat din Moldova. S-a hotărât să facă voluntariat şi aceasta a ajutat-o să-şi găsească rostul în viaţă,  mai are şi foarte mulţi prieteni.
Despre stereotipurile greşite care dăinuie în societate ne-a vorbit, povestind istoria sa de viaţă, Victoria Boțan, bloger şi jurnalistă. Am învăţat o lecţie: înaite de ajuta o persoană cu dizabilităţi trebuie să-i fie cerută permisiunea. Fiindcă o persoană cu dizabilități vrea să fie tratată la egal cu ceilalţi, nu ca fiind un erou sau o jertfă. Remarcând o abordare incorectă a acestui subiect de către mass-media de la noi,Victoria ne îndeamnă să ne debarasăm de gândirea şablonizată/stereotipă faţă de acest grup de persoane, dar şi de mentalitatea, demult uzată, specifică printr-un limbaj adecvat. Decât să-i calificăm cu termeni care stârnesc compasiune, mai bine să acţionăm pentru integrarea acestor persoane în societate, aici venind în ajutor voluntariatul, a concluzionat Victoria. Ea  a îndemnat adolescenţii,  prezenţi la activitate, să se implice activ în astfel de activităţi de voluntariat, deoarece este foarte apreciat şi important pentru îmbunătăţirea vieţii spirituale a generaţiei tinere de azi. Mai multe detalii găsiţi în articolul Victoriei din blog-ul „Despre stereotipuri”  (https://botanvictoria.wordpress.com/2014/04/14/despre-stereotipuri/).
            Lucia Gavriliţă, mamă a doi copii cu dizabilități, care cu multe eforturi din partea familiei şi foarte puţin ajutor din partea statului a reuşit să le ofere o viaţă activă  şi o îmbunătăţire a stării lor de sănătate, ne-a povestit istoria ei de viaţă. Totuşi, foarte mult, soarta a astfel de copii depinde de părinţi, care uneori îi ţin închişi între patru pereţi. Ea, fiind pedagog, iar mai apoi şi specialist în domeniul juridic, a insistat ca ei să meargă la o şcoală obişnuită. Impactul a fost pozitiv şi pentru ceilalţi copii – ei au devenit mai buni în comportamentul unul faţă de altul. În cadrul Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării, din care face parte acum, se străduie să ajute cât mai mulţi copii, să organizeze activităţi de sensibilizare a comunităţii despre necesitatea incluziunii sociale a lor.
Doamna Lucia Gavriliță a ţinut o lecţie publică cu genericul Abordarea persoanelor cu dizabilităţi din perspectivă istorică în care a prezentat  modelul medical şi modelul social al persoanei cu dizabilități. Concluzia: statul trebuie să ducă o politică de diminuare a barierelor sociale din viaţa acestor persoane. Astfel vor fi eliminate miturile persistente în societate, încă din timpuri străvechi: dizabilitatea este o boală incurabilă, aceste persoane  trebuie să stea acasă, etc. De fapt societatea trebuie să înţeleagă, persoanele cu dizabilități au nevoie de respect!
Pentru mai multe informaţii la tema dată participanţii au venit cu o recomandare de a accesa site-ul http://www.egalitate.md coordonat de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii.