Nu este nevoie să vezi ce face
cineva pentru a ști dacă își urmează vocația. Trebuie doar să îi privești
ochii: are o expresie fascinantă, de absorbire în activitate. Cât de frumoasă
este această privire! Am sesizat-o la Pavel Balmu ș ori de câte ori l-am găsit la masa
de scris, ori de câte ori l-am auzit conferenţiind, comunicând la vreo
conferință la care a participat sau pe care a organizat-o; povestind ceva
hasdeuian studenţilor, liceenilor sau bibliotecarilor; ori de câte ori l-am
văzut la întâlnirile cu reputaţi
hasdeulogi; ori de câte ori descoperea
vreun nou volum din aria de interes științific, literar, cultural, istoric pe
care imediat căuta să împărtăşească noutatea. Pavel Balmuș disemina, comunica ceea ce descoperea, ceea ce avea de spus
printr-o combinație unică de profunzime, pragmatism și argumentare cu aceeași
expresie fascinantă de absorbire de subiect. Pavel Balmuş a fost pasionat până
la sacrificiu de ceea ce făcea.
Să fii pasionat de ce te preocupă
nu este astăzi la modă. Pe de o parte, era un om „demodat”, în viziunea unora
mai tehnologizați, pentru că și acum, în vremuri virtuale, Pavel Balmuș da
câștig de cauză cernelii în corespondența cu alții, în relația profesională –
scria cu penița rapoartele, planurile de cercetare, petițiile și notele către
direcțiune. Era „tradiționalist” în
viziunea unor manageri ai BM pentru limbajul utilizat, „arhaic”, în documentele-cadru
pe care le emitea, în aceleași rapoarte, note.
Et caetera. Pentru alții, în
special pentru mine, era omul original,
distinct al BM pentru că prin acest limbaj, perceput de unii ca „arhaic”, rămânea în dimensiunea veacurilor prin care coboară să descopere ceva, să
găsească răspuns la frământările pe marginea unor probleme literare,
istorice..., să caute vreun argument la
vreo neclaritate referitoare la opere, oameni, epoci...
Pe de altă parte, Pavel Balmuș
era omul atotștiutor de Hasdeu, omul–document; omul-argument; omul-comentariu;
omul-notă. Et caetera. Dacă cineva avea întrebări, Pavel Balmuș avea
răspunsuri; dacă cineva avea nevoie de
consultații, Pavel Balmuș le oferea cu plăcere, cu deschidere, cu
entuziasm; dacă cineva dorea discuții,
dezbateri – Pavel Balmuș le susținea, era omul care investește în dezbateri și
discuții. De aceea, oamenii îl plăceau, îl respectau, îl apreciau aveau încredere
în prestația lui. În susţinerea acestei afirmaţii vedeți
volumul monografic Pavel Balmuş şi forţa inepuizabilă a unui
intelectual (Exegeze literare
completate de biobibliografie)”; iniţiat de alt împătimit de cercetare, Vitalie Răileanu și
editat de BM. Aici veți găsi reflectate toate preocupările de cercetare ale lui
Pavel Balmuş, cunoaşteţi toate faţetele lui
care-i întregesc personalitatea: reprezintă stirpea marilor cărturari
(Vladimir Beşleagă); erudit al cărţii clasice (Eugen Lungu); arheolog literar, faţa ascunsă a detaliului
„perfect” (Haralampie Corbu); stă
sub semnul de aur al trecutului (Victor Prohin); anticarul literaturii noastre (Alexe Rău); cărturar
neîmpăcat (Vlad Chiriac); căutătorul
de aur (Iurie Colesnic); omul care
ştie totul despre B.P. Hasdeu (Nicolae Roibu), hasdeulogul Principal al Basarabiei, adevăratul om de ştiinţă (Andrei Vartic); animator de evenimente ştiinţific-culturale (Parascovia Onciu); exegetul dominat de nonconformism
(Vitalie Răileanu).
Cercetarea este un domeniu în
care rezultatele vin prea târziu și presupune multă muncă. Foarte pasionat de
munca sa și suficient de perseverent
pentru a obține rezultate originale și valorice, P. Balmuș, avea managementul
său personalizat al muncii de cercetare, cu reguli de bază, care nu au
dat greș niciodată, - mergea cu pași
mici dar hotărâți spre rezultatele pe care şi le propunea. Rezultatele muncii
lui nu l-au dezamăgit și nu ne-au
dezamăgesc. Angajamentul său responsabil
față de calitatea cercetării, față de calitatea muncii sale a devenit ștacheta
Balmuș,
pentru mulți foarte ridicată.
Noi, la BM , întotdeauna căutăm experiențe și bunuri
capabile să confere o valoare mai mare, să stabilească o conexiune mai
profundă, o experiență mai intensă care să ne schimbe în bine și să ne adauge
valoare. Venirea lui Pavel Balmuș la Centrul Na țional de
Hasdeulogie a fost achiziția unui astfel de BUN
valoric și de EXPERIENȚĂ inedită pentru
BM. Contribuția cercetătorului științific Pavel Balmuș se estimează prin
numărul de studii realizate, prin
numărul și feedbackul activităților
științifice organizate (simpozioane, conferințe, mese rotunde, lecții publice) prin calitatea oamenilor (hasdeulogi) prezenți la aceste activități, prin numărul de
comunicări, în afara BM, susținute la
diverse evenimente științifice și
culturale, prin numărul de participări la emisiuni la Radio și TV. Prin toate acțiunile sale, P. Balmuș punea în
lumină opera, viața tuturor membrilor dinastiei Hasdeu, limpezea unghiurile
negre, aspectele confuze și-i actualiza continuu. Pentru Pavel Balmuș o zi de lucru reprezenta o șansă de a face
ceva care contează. Când o zi de muncă contează mai mult decât recompensarea
(modică față de efortul depus) înseamnă
că la capătul zilei s-a creat o valoare,
o nouă legătură, o nouă colaborare sau apropiere de un autor, de un subiect.
Astfel se încheia orice zi de muncă a
lui P. Balmuș. Îl ajuta pasiunea, exprimată prin dorința, insistența și
disponibilitatea lui de a valoriza și a oferi altora rodul muncii sale de cercetare.
De multe ori mă întrebam dacă slujba pe
care o avea P. Balmuș la BM
era pe măsura pasiunii lui?
Cercetătorul P. Balmuș s-a caracterizat printr-o puternică
integritate intelectuală. Nu se lăsa
condus de indicații, de tendințe actuale, de obiective de cercetare slobozite
de sus. Nu accepta dispoziții, ordine
când și ce să facă. Avea nevoie și prețuia libertatea, individualitatea deciziilor.
Aceste caracteristici însă nu i-au știrbit generozitatea. Nu pregeta să-și pună la dispoziție
competențele și să-și răspândească cunoștințele acumulate. P. Balmuș a fost ceea ce a fost, și va
rămâne, nu pentru că a fost un urmaș
ascultător al unor modele preconcepute, ci pentru că nu le-a respectat, le-a încălcat în
beneficiul științei. Dânsul a fost ceea ce a fost pentru că făcea munca de cercetare cu inima, cu sufletul. L-au
influențat genele, educația pe care a primit-o și imperativele culturale. Au existat
o combinație de haruri genetice și îndemnuri părintești care au creat
oportunitatea perfectă pentru ca Pavel
Balmuș să ocupe locul distinct în literatură, cultură, știință care au adus beneficii Centrului Național de
Hasdeologie și Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.
În multe cazuri, Pavel Balmuș, a
fost cel mai vizibil simbol al BM, având
puterea de a influența potențial
imaginea de instituție de cercetare şi valorificare a dinastiei Hasdeu.
În calitatea-mi de conducător
(perioadă care a coincis cu aflarea lui la BM ) mi-a plăcut întotdeauna să am în preajmă oameni care se impun prin
forța ideilor, prin atitudine, prin argumentație. Pavel Balmuș
a fost printre oamenii care prin
personalitatea, atitudinea lor se impuneau,
se poziționau ca oameni-cheie ai BM), printre
oamenii cu abilități, convingeri și valori pe care le transmit BM reușind să-i ofere unicitate.
Cărturarul, eruditul, exegetul,
lobbystul dreptăţii şi
corectitudinii, nonconformistul şi, în
primul rând, savantul Pavel Balmuş merită aprecierea şi recunoştinţa noastră, a
bibliotecarilor, a administrației BM.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI