marți, 16 decembrie 2014

PAVEL BALMUȘ, SIMBOLUL INTEGRITĂȚII INTELECTUALE. Portret la trecut

Nu este nevoie să vezi ce face cineva pentru a ști dacă își urmează vocația. Trebuie doar să îi privești ochii: are o expresie fascinantă, de absorbire în activitate. Cât de frumoasă este această privire! Am sesizat-o la Pavel Balmuș ori de câte ori l-am găsit la masa de scris, ori de câte ori l-am auzit conferenţiind, comunicând la vreo conferință la care a participat sau pe care a organizat-o; povestind ceva hasdeuian studenţilor, liceenilor sau bibliotecarilor; ori de câte ori l-am văzut la  întâlnirile cu reputaţi hasdeulogi;  ori de câte ori descoperea vreun nou volum din aria de interes științific, literar, cultural, istoric pe care imediat căuta să împărtăşească noutatea. Pavel Balmuș  disemina, comunica  ceea ce descoperea, ceea ce avea de spus printr-o combinație unică de profunzime, pragmatism și argumentare cu aceeași expresie fascinantă de absorbire de subiect. Pavel Balmuş a fost pasionat până la sacrificiu  de ceea ce făcea.
Să fii pasionat de ce te preocupă nu este astăzi la modă. Pe de o parte, era un om „demodat”, în viziunea unora mai tehnologizați, pentru că și acum, în vremuri virtuale, Pavel Balmuș da câștig de cauză cernelii în corespondența cu alții, în relația profesională – scria cu penița rapoartele, planurile de cercetare, petițiile și notele către direcțiune.   Era „tradiționalist” în viziunea unor manageri ai BM pentru limbajul utilizat, „arhaic”, în documentele-cadru pe care le emitea, în aceleași rapoarte, note.  Et  caetera. Pentru alții, în special pentru mine,  era omul original, distinct al BM pentru că prin acest limbaj, perceput de unii ca „arhaic”,  rămânea în dimensiunea veacurilor  prin care coboară să descopere ceva, să găsească răspuns la frământările pe marginea unor probleme literare, istorice..., să caute  vreun argument la vreo neclaritate referitoare la opere, oameni, epoci...
Pe de altă parte, Pavel Balmuș era omul atotștiutor de Hasdeu, omul–document; omul-argument; omul-comentariu; omul-notă. Et caetera. Dacă cineva avea întrebări, Pavel Balmuș avea răspunsuri;  dacă cineva avea nevoie de consultații, Pavel Balmuș le oferea cu plăcere, cu deschidere, cu entuziasm;  dacă cineva dorea discuții, dezbateri – Pavel Balmuș le susținea, era omul care investește în dezbateri și discuții. De aceea, oamenii îl plăceau, îl respectau, îl apreciau aveau încredere în prestația lui. În susţinerea acestei afirmaţii  vedeți  volumul monografic  Pavel Balmuş şi forţa inepuizabilă a unui intelectual (Exegeze literare completate de biobibliografie)”; iniţiat de alt  împătimit de cercetare, Vitalie Răileanu și editat de BM. Aici veți găsi reflectate toate preocupările de cercetare ale lui Pavel Balmuş, cunoaşteţi toate faţetele lui  care-i întregesc personalitatea:  reprezintă stirpea marilor cărturari (Vladimir Beşleagă);  erudit al cărţii clasice (Eugen Lungu); arheolog literar, faţa ascunsă a detaliului „perfect” (Haralampie  Corbu); stă sub semnul de aur al trecutului (Victor Prohin); anticarul literaturii noastre (Alexe Rău);  cărturar neîmpăcat (Vlad Chiriac); căutătorul de aur (Iurie Colesnic); omul care ştie totul despre B.P. Hasdeu (Nicolae Roibu), hasdeulogul Principal al Basarabiei, adevăratul om de ştiinţă (Andrei Vartic); animator de evenimente ştiinţific-culturale (Parascovia Onciu); exegetul dominat de nonconformism (Vitalie Răileanu).
Cercetarea este un domeniu în care rezultatele vin prea târziu și presupune multă muncă. Foarte pasionat de munca sa și suficient de perseverent  pentru a obține rezultate originale și valorice, P. Balmuș, avea  managementul  său personalizat al muncii de cercetare, cu reguli de bază, care nu au dat greș niciodată,  - mergea cu pași mici dar hotărâți spre rezultatele pe care şi le propunea. Rezultatele muncii lui nu l-au  dezamăgit și nu ne-au dezamăgesc.  Angajamentul său responsabil față de calitatea cercetării, față de calitatea muncii sale a devenit  ștacheta  Balmuș, pentru mulți  foarte ridicată.
Noi, la BM,  întotdeauna căutăm experiențe și bunuri capabile să confere o valoare mai mare, să stabilească o conexiune mai profundă, o experiență mai intensă care să ne schimbe în bine și să ne adauge valoare.  Venirea lui Pavel Balmuș la Centrul Național de Hasdeulogie a fost achiziția unui astfel de BUN valoric și de EXPERIENȚĂ  inedită pentru  BM. Contribuția cercetătorului științific Pavel Balmuș se estimează prin numărul de studii realizate,  prin numărul și feedbackul  activităților științifice organizate (simpozioane, conferințe, mese rotunde,  lecții publice)  prin calitatea oamenilor  (hasdeulogi) prezenți  la aceste activități, prin numărul de comunicări, în afara BM,  susținute la diverse evenimente  științifice și culturale, prin numărul de participări la emisiuni la Radio și TV.  Prin toate acțiunile sale, P. Balmuș punea în lumină opera, viața tuturor membrilor dinastiei Hasdeu, limpezea unghiurile negre, aspectele confuze și-i actualiza continuu. Pentru Pavel Balmuș  o zi de lucru reprezenta o șansă de a face ceva care contează. Când o zi de muncă contează mai mult decât recompensarea (modică  față de efortul depus) înseamnă că la capătul zilei  s-a creat o valoare, o nouă legătură, o nouă colaborare sau apropiere de un autor, de un subiect. Astfel  se încheia orice zi de muncă a lui P. Balmuș. Îl ajuta pasiunea, exprimată prin dorința, insistența și disponibilitatea lui de a valoriza  și  a oferi altora rodul muncii sale de cercetare. De multe ori mă întrebam  dacă slujba pe care o avea P. Balmuș la BM era pe măsura pasiunii lui?
 Cercetătorul P. Balmuș  s-a caracterizat printr-o puternică integritate intelectuală.  Nu se lăsa condus de indicații, de tendințe actuale, de obiective de cercetare slobozite de sus.  Nu accepta dispoziții, ordine când și ce să facă. Avea nevoie și prețuia libertatea, individualitatea deciziilor. Aceste caracteristici însă nu i-au știrbit generozitatea.  Nu pregeta să-și pună la dispoziție competențele și să-și răspândească cunoștințele acumulate.  P. Balmuș a fost ceea ce a fost, și va rămâne,  nu pentru că a fost un urmaș ascultător al unor modele preconcepute, ci pentru că  nu le-a respectat, le-a încălcat în beneficiul  științei.  Dânsul a fost ceea ce a fost pentru că  făcea  munca de cercetare cu inima, cu sufletul. L-au influențat genele, educația pe care a primit-o și imperativele culturale. Au existat o combinație de haruri genetice și îndemnuri părintești care au creat oportunitatea perfectă pentru ca   Pavel Balmuș să  ocupe locul distinct  în literatură, cultură, știință  care au adus beneficii Centrului Național de Hasdeologie și Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. 
În multe cazuri, Pavel Balmuș, a fost cel mai vizibil simbol  al BM, având puterea de a influența potențial  imaginea de instituție de cercetare şi  valorificare a dinastiei Hasdeu.
În calitatea-mi de conducător (perioadă care a coincis cu aflarea lui la BM) mi-a plăcut întotdeauna  să am în preajmă oameni care se impun prin forța ideilor, prin atitudine, prin argumentație.  Pavel Balmuș  a fost printre oamenii  care prin personalitatea, atitudinea  lor se impuneau, se poziționau ca oameni-cheie ai BM),  printre oamenii cu abilități, convingeri și valori pe care  le transmit BM reușind să-i ofere unicitate.
Cărturarul, eruditul, exegetul, lobbystul  dreptăţii şi corectitudinii,  nonconformistul şi, în primul rând, savantul Pavel Balmuş merită aprecierea şi recunoştinţa noastră, a bibliotecarilor, a administrației  BM.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.

conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI