Doina Spătaru,
Șef oficiu, Filiala „Ștefan cel Mare”
Amîndoi se nasc în
1850 ( el la 15 ianuarie, ea la 22 aprilie); amîndoi se sting în 1889 ( el la
15 iunie, ea la 6 august). N–au fost căsătoriți, dar dragostea lor a fost mare și
adîncă, dincolo de răutățile unor semeni, care i–au dorit despărțiți. „Îngerul
blond" venise
la Ia și, cu mama
sa, din Năsăudul ardelean. Tatăl primise două gloanțe în piept (luptase sub
steagul lui A. Iancu). Fată minunată, Veronica termină excelent gimnaziul, în
iunie 1863. La examen, asistă rectorul Universității din Iași, ardeleanul Ștefan
Micle. O cere în căsătorie, deși e cu 30 de ani mai în vîrstă decît Veronica (
ea devine doamna „Micle" la 14 ani).
Vor avea două fete : Valeria și Virginia.
Cunoscînd–o
Eminescu la Viena
(1872), pajul Cupidon a întins arcul și i-a săgetat pe amîndoi. Frumoasă,
spirituală, cultivată, Veronica e o femeie plină de poezie și mister, romantică
și provocatoare. Lasă Berlinul și vine la
Ia și, dorind s– revadă. Pătrunde în salonul ei literar,
citind poezii de amor scrise peste zi la Biblioteca Centrală.
În manuscrise, găsim încercările lui stîngace de a o desena și jocuri de
cuvinte: Veronica, Acinorev, Verona, Aronev ... Poetul îi dedică versuri
eminente, iar poetesa modestă, imitîndu-l dulceag, îi dedică stihuri grupate
apoi în volumașul Poesii, 1887.
În
1979, se stinge la Ia și
soțul ei, Ștefan Micle, lăsînd–o săracă, fără sprijin material. Veronica vine la Bucure ști. O lună și
jumătate, alături de Emin (cum îl alintă), luptă pentru obținerea unei pensii.
Pe stradă, el o prezintă amicilor drept logodnică. Se gândesc să se
căsătorească, însă Maiorescu și junimiștii afirmă că, dacă poetul se însoară, „nu va mai plânge așa frumos". În mai 1880, rodul iubirii lor,
copilul lui Emin și al Veronicăi, se naște mort. Tîrziu, amîndoi își dau seama
că sunt victimile unor intrigi de culise. Eminescu se îmbolnăveşte cumplit, murind la 15 iunie 1889.
După
stingerea Luceafărului, regretele o stăpînesc pe Veronica. Pleacă la Mănăstirea Văratec.
Tulburată, parcă-l vede pe Emin în oglinda pîrăului de munte. Înghite un flacon
de arsenic, dorind să se ducă dincolo. E înhumată lângă Bisericuța Sf. Ioan din
Văratec. Prin moarte, e logodită cu Eminescu pentru veşnicie...
Recent,
după un secol de tăinuire a unor scrisori intime dintre ei (păstrate cu sfințenie
în străinătate de urmaşii Veronicăi), Editura Polirom din
Iași a publicat volumul senzațional Dulcea mea Doamnă /
Eminul meu iubit, în care sunt incluse 93 de scrisori inedite. E o comoară
ascunsă, din care aflăm noi detalii legate de această mare iubire. Aşadar,
corespondența legată de ei numără azi 159 de scrisori (față de 66 cîte se cunoșteau
pînă la această descoperire uluitoare).
