luni, 23 februarie 2015

Militarii au crescut cu poezia lui Vieru

Larisa Ungureanu,
Bibliotecar, Filiala „Târgoviște”

 Întâlnirea cu militarii în termen ai Brigăzii 2 infanterie motorizată Ștefan cel Mare s-a dovedit a fi una destul de originală. De regulă, Filiala Târgoviște vine la aceste întâlniri cu o echipă întreagă de copii, scriitori, cu un vast program al manifestării.

Acum, la Omagierea lui Grigore Vieru (la 14 februarie curent ar fi împlinit vârsta de 80 de ani). În acest scop am venit cu o idee mai originală: ca însuşi militarii să declame, să citească, să spună poezii din creația lui poetului.

Omagierea a început tradițional, cu un cuvânt de deschdere rostit de căpitanul Ecaterina Bodrug, ofițer relații cu publicul. După care am ținut și eu un mic discurs, despre date biografice și creația lui Grigore Vieru în aprecierile contemporanilor: Eugen Simion, academician, Nichita Stănescu, poet, Mihai Cimpoi, academician, Ioan Alexandru, poet, Marin Sorescu, poet, dramaturg, prozator, Ion Ungureanu, actor, regizor, Nicolae Dabija, academician.

Brigada a organizat și un concurs de gazete de perete la care au participat mai multe companii. Toate gazetele sunt originale, compuse inspirat, reflectă diverse pagini din viața și activitatea poetului. Una din ele ni s-a părut mai aproape de firea creatorului, având pe ea desenată și veşnicul simbol care însoţeşte arta scrisului: lumânarea și pana. Autorii ei sunt militarii: Tătărescu Alexandru și Covalenco Alexandru.

Militarilor le-a fost prezentată și o expoziție de cărți scrise de Grigore Vieru, selectată din fondurile Filialei „Târgoviște”. „La Brigadă nu avem nici o carte de Grigore Vieru , așa că aduceți ca să le vadă și militarii în termen”, m-a prevenit căpitanul Bodrug. Așa că m-am ținut de cuvânt și am venit cu un teanc de cărți. Am prezentat mai întâi câteva cărți pentru copii: Spune-i soarelui o poezie (1989); Cum mi-am învățat băiatul cifrele și număratul (1991); Soare, soare, Domn frumos (2008); o carte de Povestiri (2009); Cele mai frumoase poezii  (2009), volum apărut la București după decesul poetului, fiind îngrijit de poetul Adrian Păunescu; Cele mai frumoase poezii (2010), ediție bilingvă româno-germană (transpunerea în limba germană de Ion Mărgineanu, profesor universitar); Lumina de taină. Pagini alese cu CD (2010); Limpede ca lacrima (2013); Ghicitoare fără sfârșit (2005); Un discipol al lui Orfeu (2010), ediție îngrijită de Raisa Vieru, soția poetului.

Invitatul special al acestei omagieri a fost poetul Ștefan Sofronovici, care și-a amintit câteva istorii adevărate legate de viața lui Grigore Vieru, fiindcă l-a cunoscut, i-a dat să-i citească unele poezii pe care poetul le-a apreciat. În lectura autorului au răsunat câteva poezii, printre care Limba noastră tu ne-o predici (lui Alexei Mateevici); Limba noastră-i ca o mamă (dedicată lui Grigore Vieru) ș.a.

Dar iată că a fost anunțat și recitalul militarilor. Mai întâi sfioși, fiindcă o făceau pentru prima oară  (cu atât mai mult că erau prezenți și reporterii de la TVM 1 de la emisiunea La  datorie), apoi mai cu îndrăzneală au recitat un șir de poezii de o frumusețe rară, dina care n-a lipsit Făptura mamei, apoi au urmat Acasă, Legământ, În limba ta, Cămășile, Eminescu ș.a. Și-a dat toată străduința militari  Chircu, Ghenciu, Mereacre, Rachiu, sergent inferior Paul, sergent inferior Ivanov, iar ostașul Dumitrașcu Mihai a compus o poezie, dedicată lui Vieru, pe care a întitulat-o simpl Grigore Vieru. Am reținut rândurile: „La poartă, la cimitir, A-nflorit un trandafir!”


Acest recital a fost cel mai emoționant moment al omagierii lui Grigore Vieru. Și iată de ce: acești bravi militari au crescut de mici cu poezia lui Vieru: acasă, la grădiniță, la școală, peste tot au auzit poezia lui Grigore Vieru care i-a marcat și le-a rămas în suflet pentru totdeauna. Negreșit, o vor transmite și copiilor lor.