Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala „Onisifor Ghibu”
Lansarea a avut
loc în cadrul Cenaclului literar-artistic „Oraşul pierdut intre cărți”, ce îşi
ţine şedinţele la Filiala „Ştefan cel
Mare”, moderat de scriitorul Nicolae Spătaru, care a mulţumit din start autorului,
criticului şi cercetătorului literar Vitalie Răileanu pentru acceptarea de a
participa la o discuţie asupra acestui volum de versuri, menţionând că nu e
neapărat să fii critic literar ca să scrii o carte de poezie. Vitalie Răileanu
ne-a uimit pe toţi cu această tematică marină a versurilor sale, mai puţin
întâlnită la noi, prin stilul său original, deloc imitat şi probabil, o carte
care surprinde şi prin structură. Important este ca să continuă această
deosebită formulă poetică – numită poezie marinistă,
precum afirmă prefaţatorul volumului, poetul Grigore Chiper, – a mai
remarcat Nicolae Spătaru.
Pentru început, poetul Vitalie Răileanu a venit cu unele
confesiuni: m-am pierdut deseori printre
cărțile citite, poeziile mele au fost altfel,
decât cele obișnuite, chiar de la începutul scrierii lor. Mult timp le-a
ținut în sertare: poetul Nicolae Esinencu l-a încurajat să le publice, iar
maestrul Vladimir Beşleagă i-a spus că e mai mult poet decât critic, după ce a
citit unele din ele. Consideră că scrie o poezie liberă, nu a ținut să o incoreseteze în teme anume. Apoi ne
citește versuri noi, abia scrise pe foi A4. Se lipesc în memorie și
dăinuie, pentru un timp mai mult decât rostirea lor, unele gânduri expuse de
eroul liric al acestor versuri: Eu palpitez
dizolvându-mă în amintiri; Eu voi înota spre furtună; Corăbiile mari și marinarii
obosiți nu pot adormi; Sunt însinguratul creat de tine...
Toți ați simțit marea și valul? – a ținut să întrebe
Nicolae Spătaru. Răspunsul afirmativ se citea în ochii și pe chipurile celor
prezenți.
Scriitorul Nicolae Rusu, a recunoscut că această carte – imun la naupatie… – l-a făcut curios să o citească, prin însăşi
titlul ei. Citind aceste versuri, despre mare, se trezesc amintiri despre
lecturile de cândva ale cărților despre călătorii peste ape tulburi, despre
pirați etc. Intrigantă este și împărţirea volumului în două părți, iarăși în
termeni marinărești: partea I – tribord, partea a II-a – babord. La finele
lecturii pot fi deduse trei direcții / teme ale expunerii gândurilor de către
autor: furtună, confesiuni, singurătate. Cunoscutul scriitor a accentuat că în
partea a doua a volumului, apare un nou motiv – căutarea persoanei iubite…
Scriitorul Vladimir Beșleagă a făcut cunoscut celor
prezenți autograful lăsat de autor pe cartea dăruită, în care îi aduce
mulțumiri pentru că l-a catalizat la editarea acestor versuri. Se mândrește cu
acest fapt, deoarece este o carte cu versuri fine, delicate, de o subtilitate
fantastică. Maestrul crede că versurile
trebuie citite / gustate în tăcere, în
singurătate, iar prin aceste lecturi trăiesc / există și poeții care le-au
scris.
imun la
naupatie… este o carte care ne învață altfel a gândi, consideră
scriitorul Andrei Burac. O carte, lectura căreia i-a zguduit sufletul, amintindu-i
de visurile din copilărie – de a simți largul
existenței omului, și prin
călătorii, de asemenea. Și autorul, se simte, nu uită dorurile, visurile sale.
Poezia lui este o poezie gândită, citită, adică bazată pe lecturi de calitate.
Autorul coboară adânc în ceea ce
scrie.
O analiză literară profundă și argumentată a prezentat
Ivan Pilkin, profesor al Universității de Stat din Moldova. Este o carte-confesiune a unei experiențe
trăite / asumate. La finele lecturii se conturează un portret al personajului
liric ce oscilează mereu – fie așteaptă, fie caută. Marea este o stihie primordială,
abordată de autor în creația sa poetică, iar conform învățăturilor lui Freud marea demonstrează / simbolizează
atitudinea omului față de viață. La părerea sa imun la naupatie… ar simboliza imun
la oscilările vieții. Marea este și un motiv puternic ancorat în viziunile / esteticul romantismului. În versurile din
acest volum, scrise pe un ton confesiv, se resimte căutarea unui Absolut, a Divinității, se pare că autorul are predilecție pentru mit.
„În versurile din acest volum se simte o compasiune a
eroului liric față de tristețea mării”, – au fost impresiile de lectură ale
scriitoarei Silvia Caloianu.
Originale gânduri și întrebări aduce lectura acestor
poeme ale unor plecări și ale unor reveniri, a conchis scriitorul Dumitru
Crudu, directorul Bibliotecii „Ștefan cel Mare”. Se caută ce? Tinerețea
pierdută, care este ca un fum de asupra livezii
îngheţate și rămânem doar cu amintirile? În viziunea sa, poetul Vitalie
Răileanu a dăruit cititorilor un volum de poezii existențialiste, în care sunt
prezentate emoţiile eroului liric pe un vas
al vieții personale.
Cu unele amintiri din vremea studenției, a venit în fața
celor prezenți Maria Pilchin, profesoară a USM. Anume l-a îndemnul și cu
încurajarea din partea profesorului său de literatură română, Vitalie Răileanu,
a început să studieze literatura mai aprofundat și să-și expună primele gânduri
proprii, în cadrul unor conferințe
studențești. Iniţiata impresie a lecturii poeziilor din cartea lansată, a fost
descoperirea unui alt Vitalie Răileanu, care mult timp a ascuns poetul din el. Dar
iată că s-a hotărât, totuși, să scoată la lumina tiparului această carte
curajoasă, iar în versurile incluse aici personajul liric este
un om înțelept, care
reprezintă, de fapt, un alter ego al
autorului. Este o carte-monografie a unei teme, tema mării, iar fiecare poem poate fi pictat, astfel avem și o
carte picturală.
A căzut întru totul de acord cu antevorbitorii și
scriitoarea Călina Tifan, menționând surpriza de a citi o carte de versuri a
unui critic literar, deoarece ei, criticii literari, sunt mai întâi teoreticieni ai creației
literare.
Tânărul actor, poet şi interpret Artiom Oleacu, a venit
cu un recital al versurilor din cartea lansată.
La finele activității publicul a avut iarăși plăcerea de
a fi printre primii ascultători / admiratori ale unor noi versuri semnate de
poetul Vitale Răileanu. Versuri scrise pe foi A4, care, sperăm noi, nu vor mai
rătăci mult timp, stinghere, în sertare, regăsind cât mai curând calea spre
lumina tiparului, dar şi calea spre cititorul său.