joi, 21 aprilie 2016

Biblioteca prieten devotat al cititorului sau un loc de recreere?

Doina Spătaru, Filiala „Ștefan cel Mare”

Biblioteca este cutia cu medicamente a sufletului omenesc. (Anonim)
Viața este o bibliotecă, fiecare om o carte, și fiecare zi este o pagină. (Ovidiu Kerekes)
Biblioteca este tezaurul spiritual al omenirii. (Mihai Cucereavii)


Biblioteca ca și bibliotecarul sunt gazde de nădejde și siguranță pentru cititori și pasionații de lectură. Însă a veni la bibliotecă doar pentru lectură nu ar fi real spun unii. Biblioteca e și ca un muzeu, cu un tezaur unic de comori și valori spirituale și culturale car le cunoști doar dacă intri în inima unei biblioteci ca într-o peșteră. Biblioteca este ca și o magie dar ca și o relevație. Te vrăjește datorită faptului că bibliotecarul e un adevărat magician și te cucerește din prima clipă când stă de vorbă cu cititorul sau chiar și cu cei care nu vor să devină cititori ai bibliotecii, ci doar să aibă un refugiu acolo unde se simt confortabil și bine. Biblioteca hrănește cititorul cu informații și noi inovații de citire dar și un adevărat medicament pentru cei care încă nu știu că biblioteca este doctorul necesar pentru sufletul celor care ar nevoie de forță spirituală și intelectuală. Prin lectură scăpăm de povara și încărcătura vieții cotidiene, din care ieșim pentru o oră sau pentru câteva minute dar este cert că suntem altfel după orice carte lecturată. Cărțile sunt cei mai credincioși prieteni ai omului nu ne trădează și nu ne critică ci ne fac să fim înțeleși, ne sprijină când suntem singuri și ne ajută să uităm o zi proastă sau o dezamăgire survenită din cauza cuiva sau a ceva și ne potolesc grijile și patimile sufletului atât de chinuit și necăjit.

Pentru copii cărțile sunt surse de cunoaștere și o modalitate de a intra în lumea personajelor pe care îi adoră și îi iubesc necontenit, pentru adolescenți sunt surse de cunoaștere pătimașă a iubirii și a evoluării ca personalități și pentru alții tot ce reprezintă omenescul. Prin lectură devenim mai înțelepți, mai veseli atunci când suntem triști, care ne smulge chiar și din negura ignoranței omenirii.

Prin intermediul cărților reușim să facem călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă, atât, cu noi înșine, cât și, cu lumea întreagă. Nefiind un act gratuit, lectura produce îmbogățirea sinelui cu o nouă cunoaștere, cu o modalitate absolut nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare. John Lubblock scria că  „O bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți adăposti împotriva furtunilor .Oricine va avea cheia de aur care deschide ușa tăcută a  bibliotecilor va găsi în ele încurajare și mângâiere, odihnă și fericire". Lectura va face mereu parte din viața omului contemporan iar bibliotecile vor fi mereu centre eficiente de comunicare culturală și socială.

O casă fără cărți îmi pare un corp din care a plecat sufletul. Nu-i nevoie să fii un învățat mare ca să iubești cărțile. (Cicero). Biblioteca v-a juca mereu un rol covârșitor în viața fiecărui cititor. Prin ea cititorul își întreține gustul pentru lectură, rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, liniștea netulburată de foșnetul filelor întoarse cu multă grijă, totul îmbie la lectură și la meditație. Sufletul unei biblioteci este bibliotecarul iar sufletul unui bibliotecar este cititorul. Cunoscând mai bine sufletul cititorului, apropriindu-se cu dragoste de el, recomandându-i cărți atractive, dar şi instructive, sfătuindu-l cum să păstreze cărțile și cum să le citească, bibliotecarul devine un adevărat educator, un prieten al cititorului, un om priceput și stimat.