Doina
Spătaru, Filiala „Ștefan cel Mare”
Biblioteca este cutia cu medicamente a
sufletului omenesc. (Anonim)
Viața este o bibliotecă, fiecare om o
carte, și fiecare zi este o pagină. (Ovidiu Kerekes)
Biblioteca este tezaurul spiritual al
omenirii. (Mihai Cucereavii)
Biblioteca ca și bibliotecarul sunt gazde de
nădejde și siguranță pentru cititori și pasionații de lectură. Însă a veni la
bibliotecă doar pentru lectură nu ar fi real spun unii. Biblioteca e și ca un
muzeu, cu un tezaur unic de comori și valori spirituale și culturale car le
cunoști doar dacă intri în inima unei biblioteci ca într-o peșteră. Biblioteca
este ca și o magie dar ca și o relevație. Te vrăjește datorită faptului că
bibliotecarul e un adevărat magician și te cucerește din prima clipă când stă
de vorbă cu cititorul sau chiar și cu cei care nu vor să devină cititori ai
bibliotecii, ci doar să aibă un refugiu acolo unde se simt confortabil și bine.
Biblioteca hrănește cititorul cu informații și noi inovații de citire dar și un
adevărat medicament pentru cei care încă nu știu că biblioteca este doctorul
necesar pentru sufletul celor care ar nevoie de forță spirituală și
intelectuală. Prin lectură scăpăm de povara și încărcătura vieții cotidiene,
din care ieșim pentru o oră sau pentru câteva minute dar este cert că suntem
altfel după orice carte lecturată. Cărțile sunt cei mai credincioși prieteni ai
omului nu ne trădează și nu ne critică ci ne fac să fim înțeleși, ne sprijină când
suntem singuri și ne ajută să uităm o zi proastă sau o dezamăgire survenită din
cauza cuiva sau a ceva și ne potolesc grijile și patimile sufletului atât de
chinuit și necăjit.
Pentru copii cărțile sunt surse de cunoaștere
și o modalitate de a intra în lumea personajelor pe care îi adoră și îi iubesc
necontenit, pentru adolescenți sunt surse de cunoaștere pătimașă a iubirii și a
evoluării ca personalități și pentru alții tot ce reprezintă omenescul. Prin
lectură devenim mai înțelepți, mai veseli atunci când suntem triști, care ne
smulge chiar și din negura ignoranței omenirii.
Prin intermediul cărților reușim să facem
călătorii în trecut, prezent şi viitor şi avem posibilitatea să stăm de vorbă,
atât, cu noi înșine, cât și, cu lumea întreagă. Nefiind un act gratuit, lectura
produce îmbogățirea sinelui cu o nouă cunoaștere, cu o modalitate absolut nouă
de receptare a lumii interioare şi exterioare. John Lubblock scria că „O
bibliotecă este un ținut vrăjit, un palat cu desfătări, un adăpost în care te poți
adăposti împotriva furtunilor .Oricine va avea cheia de aur care deschide ușa
tăcută a bibliotecilor va găsi în ele
încurajare și mângâiere, odihnă și fericire". Lectura va face mereu
parte din viața omului contemporan iar bibliotecile vor fi mereu centre
eficiente de comunicare culturală și socială.
„O casă
fără cărți îmi pare un corp din care a plecat sufletul. Nu-i nevoie să fii un învățat
mare ca să iubești cărțile. (Cicero). Biblioteca v-a juca mereu un rol covârșitor
în viața fiecărui cititor. Prin ea cititorul își întreține gustul pentru
lectură, rafturile încărcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, liniștea netulburată
de foșnetul filelor întoarse cu multă grijă, totul îmbie la lectură și la meditație.
Sufletul unei biblioteci este bibliotecarul iar sufletul unui bibliotecar este
cititorul. Cunoscând mai bine sufletul cititorului, apropriindu-se cu dragoste
de el, recomandându-i cărți atractive, dar şi instructive, sfătuindu-l cum să
păstreze cărțile și cum să le citească, bibliotecarul devine un adevărat educator,
un prieten al cititorului, un om priceput și stimat.