Tatiana DONȚU,
șef oficiu Filiala „Transilvania”
Azi,
18 noiembrie, la Biblioteca „Transilvania”, într-o
atmosferă prietenoasă şi relaxată, trainingul
cu tema bunelor maniere din cadrul Serviciului
„Politețea de zi cu zi”, i-a determinat pe copiii din clasa a III-a „E”, ghidați de învățătoarea
Ala Muntean, să înveţe şi să aplice „regulile” de a se saluta și a se prezenta. Conţinutul interesant
şi captivant, pentru unii inedit şi total
diferit de ceea ce întâlnesc de obicei la şcoală, i-a ajutat pe copii, să-şi dezvolte simţul respectului de sine şi
încrederea în propria persoană. Felul în care se salută, are efect asupra oricărui gen de relaţie pe care o au. Pregătiți încă de mici în acest
sens, ei vor deveni
persoanee adulte manierate, iar
gesturile de politeţe şi respect vor constitui un reflex, vor veni ca ceva
firesc în comportamentul lor cotidian.
Am
abordat „Salutul” în diverse ipostaze din viaţa de zi cu zi a copiilor:
acasă, pe stradă şi la şcoală, la joacă, în locuri publice etc. Discuţiile despre subiect au fost naturale şi fireşti,
construind cunoştințe trainice, bazându-se pe experienţele anterioare ale copiilor. Au fost determinaţi să descopere
singuri faptul, că stăpânesc
deja o parte din bunele maniere şi să se convingă, că restul nu sunt greu de
învăţat. Învăţând bunele maniere cu ajutorul acestor traininguri,
ei vor deprinde instrumentele de care au nevoie, pentru a se descurca mult
mai uşor în împrejurări complicate. Vor afla cum să se comporte, să aibă o ţinută şi un limbaj
impecabile, să fie politicoşi şi agreabili, manierați.
Manierele sau eticheta reprezintă cartea de vizită a
fiecarui individ în societate. Îi percepem pe cei din jurul nostru prin prisma
gesturilor lor în diferite situaţii: la masă, pe stradă, în sălile de
spectacol, acasă, etc… Fiecărei circumstanţe îi corespunde un set de „reguli”. A saluta și a mulțumi sunt elementele esențiale ale bunelor maniere. De
aceea, trebuie să le învățăm de mici copii.
Am Invățat să se salute, și să mulțumească în diverse contexte și unor persoane diferite. „Multumesc” poate fi spus persoanei, care ți-a deschis ușa și te-a lăsat sa intri, vânzătorului de la magazin, care ți-a dat restul, sau produsul de pe raft, unui alt copil care te-a lăsat să te joci cu jucăria lui etc. Le-am explicat faptul, că a se saluta și mulțumi, ține nu numai de educație, ci și de respectul pe care îl arată celuilalt.
Am accentuat că, trebuie să salute persoanele pe care le întâlnesc. În cazul în care cineva cunoscut trece pe lângă el și pare a nu-l observa, le-am spus, că trebuie să îl salute cu voce tare, sau să întindă o mână către el. Gestul acesta o va trezi din gânduri pe respectiva persoană, și va aprecia buna intenție a copilului. Ori, după felul cum salutăm, cei din jurul nostru îşi pot face o primă impresie despre noi. De câte ori nu auzim, spunându-se despre unele persoane „Nici bună-ziua nu este în stare să zică”, sau şi mai rău, „Bună-ziua căciulă, că stăpânul n-are gură.
Vom saluta toate persoanele
cunoscute, indiferent de locul unde ne aflăm. Se întâmplă uneori să nu fim
siguri, că persoana întâlnită, este o anumită persoană pe
care o cunoaştem. Vom saluta şi în acest caz, chiar dacă nu ne cunoaşte, nu se
va supăra. Vom saluta atunci, când intrăm în compartimentul unui tren, la intrarea
în lift dacă sunt persoane în el, sau la intrarea în diverse birouri, când
oprim o persoană pentru a cere o informaţie, vom saluta vânzătoarele din
magazinele mici, şi în general, atunci când intrăm în încăperi în care sunt
puţine persoane.
Întâlnind o persoană adultă împreună cu un copil, vom saluta mai întâi persoana adultă şi apoi copilul. Și mimica în momentul salutului este foarte importantă. Când salutăm, trebuie să privim la persoana respectivă, încercând să zâmbim, sau măcar să nu fim încruntaţi. Chiar dacă suntem grăbiţi sau preocupaţi de altceva, pentru 2 secunde, cât durează un salut, vom încerca să avem o faţă luminoasă. O privire mohorâtă, absentă, arogantă, il va face pe cel salutat să se simtă prost. Nu vom ţine mâinile în buzunare, dar nici nu vom gesticula exagerat. Un semn de proastă creştere este acela de a saluta cu gura plină sau, pentru băieţi, cu căciula pe cap. Dacă suntem în locuri aglomerate sau unde nu putem vorbi, putem saluta cu o uşoară aplecare a capului. Trebuie să fim siguri că persoana respectivă ne-a observat gestul.
N-am uitat de magia Formulelor de salut. În limba română sunt foarte multe formule de salut, în
raport cu momentul zilei şi cu persoana căreia adresăm salutul. Persoanelor
adulte le vom spune: „Bună dimineaţa!” , „Bună seara!” , „Bună ziua!” ,
„Sărut-mâna!” , Între copii folosim „Salut!”, „Bună!” sau alte formulări stabilite de
comun acord. „Sărut-mâna”, se spune femeilor, părinţilor, bunicilor şi
persoanelor foarte apropiate, faţă de care manifestăm un respect deosebit. Adulţii
obişnuiesc să-şi dea mâna când se salută. Copiii nu vor întinde niciodată mâna
spre un adult în semn de salut, dar, dacă un adult întinde mâna spre un copil,
acesta îi va răspunde în acelaşi fel.
Printre
alte situaţii când ne salutăm,
s-au evidențiat și faptul
că, la intonarea imnului ţării, la ridicarea sau la defilarea
drapelului ţării, ne vom ridica în picioare şi vom adopta o poziţie decentă. Băieţii şi bărbaţii vor avea capul descoperit. Răspundem întotdeauna la salut,
indiferent de situaţie, și este un gest total nepoliticos să nu răspundem la
salut. Se vor respecta cam aceleaşi reguli ca atunci când salutăm, adică zâmbim
uşor, nu ţinem mâinile în buzunare, nu mestecam gumă sau mâncare, răspundem cu
aceeaşi formulă cu care ni s-a adresat cel, care ne-a salutat.
Dacă se întâmplă să uităm să salutăm, sau din diverse motive nu
răspundem imediat la salut, ne vom cere scuze faţă de persoana respectivă. S-a mai menționat că în timpurile
trecute supuşii îşi salutau regele sau domnitorul făcând plecăciuni adânci, sau
chiar stând în genunchi?
În trecut, înainte de a se
duela, cavalerii se salutau ceremonios, chiar dacă în final unul dintre ei
murea... Fiindcă, pentru varstele mici, jocul reprezintă cea mai
bună modalitate de învățare, am inițiat un joc, întrebare-avion, adică avionul
din hârtie cu întrebarea scrisă pe el zbura către un copil, care răspundea,
argumenta la aceasta, așa ajungând la un final fericit al activității noastre.
