Natalia Cojoharenco, şef oficiu, Filiala „Ovidius”
„… Ideile zboarăă cu o viteză cosmică, iar literele se așează
molcom ca o ploaie ciobănească...”- ni se confesează Val Butnaru în romanul său „Negru şi Roşu. 1930-2056”. Şi
iată că aceeași ploiță ciobănească ne-a adunat în primitoarea Filiala „Onisifor Ghibu” pe toţi cei care
au avut curajul descifrării simbolurilor şi tainelor ascunse în acest roman. În
incinta bibliotecii, la 28 noiembrie, a avut loc conferința de totalizare a
programului „Chişinăul citește...”, secțiunea publicul adult. În cadrul acestui
program spre lectură chișinăuienilor le-a fost propusă cartea scriitorului
basarabean Val Butnaru, „Negru şi Roşu. 1930-2056”. Un eveniment important pentru
comunitatea chișinăuiană, îndeosebi pentru amatorii de lecturi profunde.
Pe parcursul perioadei de derulare a acestui
program, autorul cărții Val Butnaru ne-a onorat cu prezența sa de mai multe ori
la Biblioteca „Ovidius”, fiind invitat pentru a se întâlni cu publicul dornic de a
afla răspunsuri la întrebări. În urma acestor
lecturi, dealtfel deloc ușoare, dar rodnice, la conferință au dorit să
participe trei cititoare ale Bibliotecii „Ovidius”, toate fiind prietenele ei fidele: eleva Centrului
de Excelenţă în Construcţii Mirela Manic, eleva Licelui Teoretic European Laurenţa
Enachi, şi cititoarea Viorica Harabara. Toate au venit pentru a se expune vizavi
de cartea lecturată.
Conferința a început cu discursul reputatului
critic literar Mircea V.Ciobanu, care a caracterizat cartea discutată, ca fiind
una inedită, „o carte cu un subiect intrigant care se cere recitită, iar o carte
care se recitește are viitor (citat Mircea V. Ciobanu). Interesantă publicului
a fost descrierea făcută autorului de criticul literar, Maria Şleahtiţchi, cea
care a afirmat că Val Butnaru este „un scriitor postmodenist care intră pe
linia postumanismului, deoarece acum pierderea umanității progresează geometric
în societatea modernă şi astfel de scrieri sunt necesare”.
Apoi,
moderatorul conferinței, directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, Vitalie
Răileanu a invitat cititorii prezenți în sală să intervină cu întrebări sau
impresii către autor. Prima pe lista doritorilor de a se expune a fost Mirela
Manic, o tânără de șaptesprezece ani, iubitoare de lecturi, impresionată de
creația neobișnuită a scriitorului. Ea a împărtășit publicului impresiile poslecturale
asupra romanului. „Am fost bulversată chiar de la începutul lecturii, emoțiile m-au
răvășit, cartea mi-a părut inițial ilogică şi absurdă, ca apoi să mă capteze
totalmente.” Sentimente asemănătoare cu cele ale Mirelei au fost împărtășite de
mai mulţi cititori prezenți, care au definit cartea ca una „dificilă,
neobișnuită, dar foarte interesantă”. Cititoarea bibliotecii „Ovidius”, Laurenţa
Enachi, în discursul său a remarcat că autorul pe tot parcursul operei s-a axat
pe trei aspecte fundamentale în creaţia sa: conceptul original al structurii
compoziționale, realismului magic şi vocația tragicului. La întrebarea cititorilor,
ce l-a determinat să scrie acestă carte, autorul a răspuns astfel: „Au fost mai
multe idei care m-au preocupat atunci când am început a scrie acest roman. Eu
mi-am pus întrebarea de ce purtăm numele pe care le purtăm. Am vrut foarte mult
să scriu despre niște perioade îndepărtate şi mai puțin îndepărtate, şi din
viața mea, a strămoșilor mei, care cred eu, constituie o parte din istoria
noastră. Şi poate un ultim substrat, dar nu şi ultimul, e relația noastră cu Timpul. Are oare Timpul început şi sfârșit? Avem noi
trecut, prezent, viitor, ori poate toate sunt niște iluzii?”. Aceste întrebări
care au frământat mințile marilor savanți ai umanității ne interesează şi pe noi cititorii acestei cărți. Or, pentru a
găsi răspunsuri, e nevoie de cunoștințe, fapt ce ne motivează să cunoaștem, iar
pentru a cunoaște trebuie să citim, să învățăm, deoarece numai cel ce posedă
informația devine un adevărat Om al Viitorului.