Ana Ostașevschi,
bibliotecar, Filiala „Ovidius”
Biblioteca „Ovidius” este spațiul unde lucrurile capătă alte dimensiuni.
Pentru unii e un loc bine dotat cu cărți, pentru alții e liniștea și plăcerea
de-a lectura. Pentru copii e interacțiune, joc și lume a internetului, pentru
seniori e bucuria unei întâlniri și comunicare eficientă la o șezătoare. Unii
împrumută și restituie cărți, alții socializează despre oameni și cărți, despre
personaje și fapte.
Din gama largă de servicii ale
bibliotecii, copiii și părinții nu uită să frecventeze cu regularitate ora de
poveste, care a prins rădăcini în timp și-și deschide larg ușa în fiecare zi de
miercuri la ora 16:00. Deși avem statornicie și poftă de lectură
necondiționată, ba chiar și aperitive de activități ghidate de cele mai eficiente
metode, precum tehnica PRES, SINELG, CINQUAIN, metoda cubului, cei șase „De
Ce?” și altele. Experiența ne-a permis să fim flexibili în activitate, să
modificăm nu doar tehnici și metode, ci însuși titlul serviciului care a pășit
din pantofi în pantofi fără a-și știrbi farmecul. Am început simplu cu „Ora
Poveștilor”, am continuat pe aceeași frecvență „Povestea Copilăriei”, după care
„Povești mari pentru copii mici”, pentru ca în final să primim botezul din
partea bunului și îndrăgitului poet Iulian Filip, care a zis și mai simplu: „Să
re-auzim povestea”. Un titlu care răsună azi în toate filiale BM „B.P. Hasdeu”,
unde se citesc povești cu voce tare și există spații destinate copiilor.
Prima zi de miercuri din luna
februarie a fost bineînțeles, prima care și-a așteptat copiii la activitate în
încălțări noi, ba chiar ia și plimbat prin Iarna
lui Grigore Vieru. O lună în care noi bibliotecarii, elogiem numele
poetului și prezentăm copiilor și proza acestuia, mai puțin cunoscută.
De această dată, voia sau nevoia
a adus la poveste câte tustrei frați, bine echipați în vorbire și cugetați în
acțiuni. Le-am surprins atenția printr-un harbuz, nu adevărat, ci colorat și am
așteptat să continue gândul: Harbuzul pe
timp de iarnă e... . Am auzit de toate atât cu sens propriu, cât și
figurat, căci nu încape îndoială că e bogăție,
atunci când nu-l prea găsești pe la tejghea.
Totuși întrebarea primordială suna altfel: Ce legătură ar avea acest harbuz cu povestea? Răspunsurile au
provocat dispoziție, dar și indicii, căci au observat coperta cărții, unde
peisajul de iarnă a fost întretăiat de o felie mare de harbuz.
Textul a liniștit curioșii și a
dezlegat misterul harbuzului, ba chiar i-a impresionat, căci eroina principală
Nuța, avea și ea un frățior, Mitru, care a îmbiat-o la săniuș pentru a nu mai
scânci după harbuz.
Tehnica celor șase „De ce?” a
scos la iveală spiritul de observație a copiilor și concomitent derularea
întâmplării. Pauza dinamică, de astă dată s-a rezumat l-a colorarea și
decuparea harbujilor, norocul de-a colora eroina i-a revenit singurei
participante, Teia, care a îmbujorat fața Nuței și a exclamat la fel ca în
poveste: Ești ca un harbujel!
Peisajul creat de cei mai fideli cititori este de
nedescris: Nuța în mijlocul harbujilor,
băieții au rămas mulțumiți și au dedus și morala că nu e bucurie mai mare,
decât să ai în preajmă oameni dragi, precum e familia, ba chiar o asemenea
poveste de familie.
