Elena Taragan, Secția studii
și cercetări
Marți, 20 noiembrie 2018,
poezia ne-a reunit din nou pe iubitorii de artă și frumos în sala cu coloane a
Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”. Este vorba de lansarea volumului de
versuri „Atingeri de aripi” al Victoriei Fonari.
Victoria Fonari a dedicat
această carte de poezie părinților ei, trecuți în neființă, Eugenia și Serafim
Fonari. La eveniment au fost prezenți oameni din mediul academic de la noi,
care i-au cunoscut pe părinții autoarei, invocând momente de dragă amintire,
mama autoarei, Eugenia Fonari, fiind cadru didactic universitar.
Toți oaspeții prezenți la
eveniment și-au exprimat aprecierea față de părinții autoarei, lăudând
inițiativa acesteia de a le aduce un elogiu, precum și faptul că Victoria
Fonari, în calitate de poetă, cadru didactic și om, duce mai departe opera
părinților săi.
Inițial, Ana Ghilaș, doctor în
filologie, conferențiar universitar, a ținut să felicite autoarea pentru
această treaptă în evoluția ei ca poet, scriitor. Tema pe care o abordează în
partea întâi a acestui volum de versuri este una comună tuturor oamenilor. Este
vorba de durerea cauzată de moartea părinților, cu care, deși reprezintă o lege
a naturii, ne este greu să ne împăcăm. Omul va simți mereu nostalgia de a-și
avea părinții aproape, lăcrimând pentru vremurile de demult, când eram copii și
ei erau în viață. Poeziile prezentului volum ne fac să conștientizăm trecerea,
Marea Trecere, cum spunea Lucian Blaga. Ana Ghilaș a menționat faptul că
Eugenia Fonari continua să se preocupe pentru cei care i-au fost discipoli și
după ce aceștia își încheiau studiile, urmărind evoluția lor, apariția în
diverse reviste literare, succesul lor, felicitându-i personal. De la domnia
sa, precum și de la soțul ei, tatăl Victoriei, Serafim Fonari, învățai că
trebuie să mergi mereu înainte, că, într-un final, toate se rezolvă și că este
necesar să ai mereu optimism și umor.
Moderator al evenimentului,
Eugenia Bogatu a luat cuvântul, afirmând că lansarea volumul de versuri
„Atingeri de aripi” este o sărbătoare dulce-amară, o sublimă sărbătoare a
minții și a sufletului. „Dulce-amară” din cauza faptului că astăzi Eugenia și
Serafim Fonari nu mai sunt, dar „dulce” totuși pentru că, de-a lungul vieții,
aceștia au reușit să lase în sufletul celor pe care i-au întâlnit un strop de
înțelepciune. Eugenia Fonari i-a fost dascăl Eugeniei Bogatu (o frumoasă
coincidență de nume), Eugenia Bogatu mărturisind că doamna Fonari a fost cea
care a contribuit la formare și „modelarea” sa ca personalitate. A fost un
model de om, un model de „a fi”. Corectitudinea, eleganța (în gândire și port),
disciplina o caracterizau pe Eugenia Fonari. Este o fericire pentru copil să
știe că, deși părinții săi nu mai sunt, aceștia rămân vii în memoria oamenilor.
Acest volum de versuri este o bucurie intelectuală, aici litera scrisă face
tandem cu vibrația sufletului, fiind un gest suprem (din partea fiicei, poeta
Victoria Fonari) de a-și exprima iubirea și recunoștința față de părinți.
În continuare, studenta
Alexandra Iamanji a citit în fața publicului trei poezii din „Atingeri de
aripi”, cu un real talent artistic și cu convingere, reușind să transmită
ideile poeziilor pentru a fi receptate de asistență.
Elena Țau, doctor în
filologie, conferențiar universitar, a luat cuvântul, menționând că acest volum
de versuri ne face să reflectăm asupra efemerității, asupra vieții și morții,
făcându-ne să avem unele revelații.
A vorbit soțul autoarei,
Ruslan Șevcenco, care a evocat momente din timpul vieții Eugeniei și a lui
Serafim Fonari, acesta exprimându-și prețuirea față de ei, spunând că au fost
oameni de creație, care au contribuit considerabil la promovarea cărții și a
culturii în Republica Moldova. Ginerele Rusclan Șevcenco a mărturisit că cei
doi soți aveau personalități aproape diametral opuse, Eugenia Fonari fiind,
spre deosebire de soțul ei, o fire mult mai rațională și pragmatică, dar, „te
potrivești atunci când nu te potrivești deloc”- a ținut să adauge el. Oricât de
plictisitor ar fi fost un curs, Eugenia Fonari reușea să le prezinte
studenților informația atât de practic, încât datorită ei mulți au înțeles
filosofia.
„Un om stimat”, „Ajuta ori de
câte ori era nevoie și era în puterea lui să o facă”, „Un om cu care înțelegeai
de la început că poți colabora”- au fost cuvintele dlui Braicu, de la
Asociația Veteranilor Sindicatelor Culturii, despre persoana lui Serafim
Fonari.
Prietenul de familie, Teodor
Popovici, medic și doctor habilitat, presărându-și discursul cu umor, a afirmat
că soții Fonari au fost oameni de omenie, care iubeau umorul și viața, Teodor
Popovici bucurându-se că a avut șansa de a le fi prieten.
Fratele autoarei, Igor Fonari,
s-a alăturat Victoriei în elogiul ei pentru părinți, citind o poezie proprie
închinată lor.
Doamna Romanciuc, profesoară
de limbă și literatură română la Liceul Teoretic „Dante Alighieri”, a recunoscut
că a fost impresionată de poeziile din volumul „Atingeri de aripi”, de
multitudinea de sensuri care se pot găsi în fiecare poezie, de sentimentul
puternic și trăirea emoțională intensă din fiecare rând.
Svetlana Coanda, profesoară,
colegă a Eugeniei Fonari, a apreciat gestul Victoriei de a-și aduce aminte de
părinții săi prin această culegere de versuri, felicitând-o pe autoare pentru
faptul că le continuă opera, menținându-i astfel prezenți în mintea și sufletul
oamenilor.
„La început a fost cuvântul...
Iar cuvântul a fost Dumnezeu” – au fost primele cuvinte ale Liubei Botezatu,
doctor conferențiar, „acest cuvânt este redat atât de frumos în poezia
Victoriei Fonari”. Poezia Victoriei impresionează prin paradox, a susținut
Liuba Botezatu. Acest volum de poezie este o combinație umană a dăruirii de
sine și a facerii de bine. Poetul este opera care se scrie pe sine. Găsim aici
teoria transgresiei, a metafizicii moderne, a „preaplinului autenticiar”.
Adevărul este comunicat la nivelul simțirii, este o poezie axată pe emoție,
frumusețe și lumină.
