Lidia Cîssa,
bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”
În viața de toate zilele, cu ritmul ei extrem
de rapid, cuprinși de vâltoarea evenimentelor, ne străduim să avem grijă de
toate: de serviciu, de familie, de casă, de hrană alimentară, de haine și de
sănătate, adesea în cele din urmă. Dar de suflet mai puțini se îngrijesc, uită sau
unii nici chiar nu știu că acesta este principalul în ființa noastră omenească.
Sufletul, credința şi acele locaşe sfinte ce orientează spiritual omul
pe calea cea dreaptă - bisericile, mănăstirile, duhovnicii care duc
slujbele în ele – au constituit subiectele discuției desfășurate la Biblioteca
„Hristo Botev” în data de 3 aprilie curent în cadrul Lansării de carte „Mănăstirile vechi din Republica Moldova” scrisă şi
prezentată de către preotul Alexei Mereuţă în fața elevilor de la Colegiul
Naţional de Comerţ al ASEM.
Cartea „Mănăstirile vechi din Republica
Moldova” este scrisă în 6 limbi: română, rusă, greacă, engleză, franceză, italiană.
Autorul Alexei Mereuţă activează la una din cele 20 de mănăstiri sfinte situate
în Muntele Athos din Grecia (inclus în prezent în Patrimoniul Mondial UNESCO),
a vizitat, de asemenea, multe mănăstiri din Moldova, studiindu-le şi colaborând
cu ele, în urma cărui fapt şi i-a apărut ideea de a scrie această carte. Răsfoind
filele cărții menționate, sesizăm un îndemn blajin – să nu uităm de locaşele
sfinte, să nu le trecem cu vederea, să intrăm mai des prin ele ca să ne curățăm
sufletul de păcate pe care le facem uneori fără să știm.
În carte se oferă secvențe din istoria
monahală, temelia căruia a pus-o Sf. Antonie (născut în a. 251) din
Iracleopole, Egiptul Mijlociu, o succintă informație despre 27 de mănăstiri din
Moldova, se indică date precise despre fondarea şi reconstruirea lor,
construcțiile aferente lor (biserici, clopotnițe, case ale starețelor ş.a.),
despre patrimoniul lor (icoane sfinte, moaște sfinte ş.a.), despre diverse
personalități duhovnicești – stariţi, egumeni, mitropoliți, călugări, textul
este înzestrat cu fotografii ale bisericilor din mănăstiri, la finele cărţii
sunt indicate adresele mănăstirilor, tipul lor (de călugări sau de călugărite),
telefonul de contact. Astfel, aflăm lucruri interesante despre cele mai vechi
mănăstiri din Moldova care intră în patrimoniul cultural al poporului nostru. De
exemplu: Mănăstirea Căpriana este
una dintre cele mai vechi din Moldova (a. 1429), una dintre cele mai cunoscute
din punct de vedere istoric şi mai des vizitate din țară, este situată la 35 km
de Chişinău, în partea centrală a Basarabiei, într-o zonă cu păduri, pe teritoriul
ei au fost construite Bisericile „Sf.Gheorghe”, „Sf.Nicolae”, „Adormirea Maicii
Domnului”, aici Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni în 2016 a fost canonizat
ca sfânt; Mănăstirea Vărzăreşti este
cea mai veche (a. 1420), aici se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii
Domnului, precum şi moaștele multor cuvioși sfinți, putem admira frumoasa
biserică de piatră „Sfântul Dumitru”; Mănăstirea
Suruceni (a. 1785), unde din 1998 funcționează Seminarul de fete în care
învaţă 24 de seminariste, aici au fost ridicate Bisericile „Sf. Nicolae” şi
„Sf. Gheorghe”, credincioşii se pot închina la racla cu moaștele sfinților:
Serafim de Sarov, Sf. M. Muceniţă Varvara, mucenicilor din Caucaz, părticelelor
din piatra de la Sf. Mormânt, stejarului din Mamvri- Herbon; Mănăstirea Saharna (a. 1776) este de asemenea una dintre cele mai renumite
şi vizitate din Moldova, în cadrul căreia se află Complexul bisericesc „Sfânta
Treime”şi „Naşterea Domnului”, unde creștinii se pot închina la: paraclisul „Talpa
Maicii Domnului”, paraclisul Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de
la Poceaev, moaştele Cuvioşilor părinți de la Lavra Pecersca; Mănăstirea Hâncu (a. 1677) pe teritoriul
căreia se află Biserica „Sf. Parascheva”, aici a fost construită catedrala cu
hramul „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, este o bibliotecă cu peste 2200
volume şi un mic muzeu, creștinii se pot închina la moaştele Sfintei Parascheva
şi Raclei Sfinţilor Cuvioşi de la Lavra Pecersca din Kiev şi a Sfântului
Panteleimon; Mănăstirea Frumoasa (a.
1807) are o intrare foarte frumos amenajată, pe teritoriul ei se află Biserica
„Adormirea Maicii Domnului”, care după reconstrucție e înzestrată cu 9 clopote
turnate după modelul vechi, Biserica de
iarnă „Sfânta Treime”, Biserica cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezatorul” şi „Sf.
Pasie de la Neamţ” cu stareţa Pasia, în anul
2008 aici a fost organizată Școala teologică de iconografie şi mozaicuri „Sf.
Ioan Damaschin”, hramul mănăstirii este „Sfânta Treime, creștinii se pot
închina la o părticică a Lemnului Sf. Cruci, fragmente din Sf. Moaşte ale
multor sfinţi, inclusiv ale Sf. Parascheva de la Iaşi, Sf. Matroana de la
Moscova. Mănăstirea se numeşte „Frumoasa” deoarece este amplasată într-un loc
foarte frumos; Mănăstirea Curchi (a.
1773), în cadrul ei sunt amplasate Bisericile „Naşterea Maicii Domnului”, „Sf.
Nicolae”, „Sf. Dimitrie”, „Tuturor Sfinţelor”, în a. 1995 aici a fost înființat
Seminarul Teologic monahal cu 60 de seminariști, este amplasată la 12 km de
Orhei şi înconjurată de păduri pe valea râului Vatici. În carte găsim
informație şi despre alte mănăstiri cu istorie interesantă.
Părintele Andrei Mereuţă le-a povestit
tinerilor noștri utilizatori despre cartea lansată, venind cu recomandarea să
citească acest volum pentru editarea căruia
s-a depus multă muncă şi care merită atenție, şi, ce e mai important, să
viziteze aceste sfinte edificii. Dumnealui a remarcat că mănăstirile şi
bisericile se înscriu în patrimoniul cultural-spiritual al fecărui popor, oricine
ar fi bine să ştie acest lucru. Dumnezeu, Iisus Hristos, Maica Domnului, „Biblia”
sunt îndrumătorii noștri, părinții noștri spirituali, cei care ne scot din
întuneric şi ne duc spre lumină, pentru a ne purifica de greșeli şi păcate, să
trăim cu toții în pace, armonie şi înțelegere pe acest pământ. E necesar, după
cum afirmă autorul cărţii, să facem permanent nu doar curat în casă, dar şi în
gând, în suflet, să ne curățăm firea, faptele şi năzuințele. Slujbele din
biserici şi mănăstiri sunt benefice pentru oameni, de aceea trebuie să
deschidem uşile lor cât mai des şi chiar regulat. Fără credință omul rătăcește
prin labirintul vieții. Aceste sfinte lăcaşe ne fac să ne mai oprim din ritmul
nebunatic al vieții, să ne gândim mai profund la lucruri sfinte, la fiecare
faptă şi cuvinte pronunțate de noi, la atitudinea față de cei din jur, dacă
vrem să fim iubiți şi ajutați, e necesar şi noi să depunem efort, căci şi
Dumnezeu ne învăță că iubirea se făurește cu efort, cu credință, cu jertfire de
sine. În cadrul discuției ce a luat avânt după prezentarea cărții s-a comunicat
despre credință adevărată, despre înțelepciune care, de fapt, şi este
frumusețea sufletului. Pe aceasta s-a
pus accentul, după cum a remarcat autorul, în carte, acest labirint „sufletesc
îl putem găsi la izvoarele mănăstirilor, din care bând – învățăm frica de
Dumnezeu şi memoria creștină a neamului nostru”. În „Biblie (Ps. 110:10) se
scrie că „începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu”. Deci să ne îngrijim
de sufletul nostru şi să vizităm locaşele sfinte – bisericile şi mănăstirile. Poeziile
de la finele cărții confirmă cele scrise în carte şi discutate la lansarea ei. Una
din poezii se numește „Credinţa”, să fim receptivi la cuvintele credinței:
Credința
azi ne cizelează,
Să fim
mai buni, mai iubitori,
Pe
tineri şi bătrâni înnobilează
La greu
să fie săritori.
Credința e o cununie,
Taina între noi cu leacuri,
Cot la cot cu armonie
Să rezistăm în veacuri!
