Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”
„Dacă un om râde din tot sufletul, înseamnă
că e un om bun.” afirmă marele scriitor rus F. Dostoievski. Oamenii întotdeauna au fost fascinați de râs.
Există numeroase studii despre acest fenomen, iar unele dintre ele au scos la
iveală câteva lucruri destul de interesante. Cercetătorii
susțin că oamenii au râs înainte să poată vorbi. Ei cred că râsul a fost
folosit ca un mod prin care oamenii puteau să relaționeze unul cu celălalt cu
milioane de ani înainte de a-și dezvolta puterea pulmonară pentru limbă.
Un aforism spune că râsul fără pricină denotă lipsa de
intelect. Alte proverbe din înțelepciunea popoarelor lumii susțin într-un fel
această afirmație. La noi, de exemplu, se spune: „Prostul se cunoaște ușor. După cum râde. Dar mai ales de cine
râde”; „Râde ca prostul de pomană”,
„Prostul râde fără să știe de ce”, „Prostul râde și de ce își aduce aminte”. „La
un car de proști tot atâtea proverbe. Că de proști îi plină lumea! ” ș.a.
Sunt câteva din proverbe la acest subiect, dar înțelepciunea populară nu are
limite, chiar dacă mințile luminate, oamenii de știință, adică acei cu patru
ochi, sunt cu totul de altă părere. Ei afirmă, cât se poate de serios, că omul
fericit sau bucuros se manifestă în diverse modalități, între care, un loc de
cinste, îl ocupă indiscutabil râsul. O
analiză a tipurilor de râs, de altfel ar fi și foarte greu, dacă nu chiar imposibil,
pot afirma, fără riscul de a greși, că există nenumărate feluri sau forme ale
râsului, dar dintre cele deja afirmate pot să spun, că râsul poate fi autentic,
poate fi fals, poate fi sarcastic sau radios, poate fi prostesc sau aluziv etc. Câteva exemple ar putea fi aduse și din tagma
râsului imitat, așa ca râsul care te pălește, râsul trenului, râsul durerii,
râsul care dă din aripi, râsul mut sau râsul care pornește greu. Dacă
analizăm râsul, în funcție de modul în care el se obiectivează, acesta poate
îmbrăca haine diferite, precum hăhăit, chiuit, chicotit, hohotit, hlizit ș.a. Așa că râsul sau când te umflă râsul, chiar și
fără motiv, e semnul sănătății sufletești și al puterii de viață, dar și
descătușării, eliberării de emoții negative.
Cu două secole în urmă, în unul din tratatele științifice,
se menționa că: „Din toate mișcările
corporale, ce zguduie corpul și sufletul, luate în ansamblu, râsul e cel mai
sănătos. El e prielnic digestiei, circulației sângelui, transpirației și
insuflă putere de viață întregului organism uman”.
Pe lângă
multiplele și diversele servicii în bibliotecă, se simțea nevoia unuia care să descrețească, pe cât e posibil,
fruntea utilizatorilor, în special a copiilor dădăciți, corcoliți, dar și
apostrofați, mustrați, avertizați, amenințați... obosiți și suprasolicitați de
problemele pe care sunt puse în cârcă lor încă de la începutul vieții, probleme
ce țin în mod direct și de universul intim, neexplorat, imens al copilăriei. Un
serviciu pentru copilul amuzant, vesel ca
vremea cea bună … o oază de lumină și pace într-un secol grăbit, poluat, dar
și de perioada dificilă în care înotăm
până în prezent, provocată de această pandemie sufocantă și sinistră. Poate
chiar în aceste momente ar fi potrivită o degajare mintală, o abatere de la
tensiunea creată de lecțiile online care sunt calificate împotmolite în
platformele de: Zoom, Meet etc. sau chiar
eșuate din lipsa tehnologiilor informaționale.
„Lăsa-ți copiii să zâmbească, să se bucure de viață!” Acesta
este scopul proiectului „Jovialii”, lansat anul trecut, în mare parte o selecție de bancuri făcută
chiar de copiii care au participat la prima ediție. Aceste bancuri constituie glume
despre copii și părinți, care apar tot timpul din relația lor care este o sursă
inepuizabilă, dar și cele cu animăluțe, care unii se recunosc sau le asociază
cu comportamentul lor. Nu lipsește nici expresia
profundă a spiritului popular, sănătos, viguros, pe care s-a ținut și se mai
ține lumea, care a rezistat, de milenii, războindu-se în modul cel mai pașnic cu
lăcomia, egoismul, zgârcenia, naivitatea omenească și alte metehne incurabile, foarte și foarte
multe la număr. Oamenii simpli din popor, puși în situații din cele mai
surprinzătoare, îi stânjenesc pe adversarii lor cu vorba înțeleaptă izvorâtă
din judecata dreaptă și sănătoasă.
Proiectul „Jovialii”
e ceia ce vine să-i abată pe copii de la bancurile banale, perimate, de
prost gust, pe care ei le aud, involuntar sau trăgând cu urechea , din gura
celor „cu părul lung și mintea scurtă”.
Copiii au tot dreptul să se bucure de viață, să uite de
supărare, să se recreeze și să râdă din toată inima, râsul fiind leacul cel mai
indicat pentru sănătatea și buna lor creștere. Sufletul se cuvine să fie
descătușat, deoarece între ciocan și
nicovală nu-ți mai vine a râde și-a zâmbi. Însă, precum leacul nu-i cu sacul și râsu-i cu măsură, implicarea lor
directă în acest proiect e bine venită, chiar indicată pentru dezvoltarea
spiritului umoristic și a creativității.
Tot începutul e greu ne avertizează un
proverb din înțelepciunea populară, dar lucrul
bine început e pe jumătate făcut ne consolează
altul. Începutul fie cum o fi, sfârșitul să fie bun, afirmă un alt dicton,
căci se știe că râde acel, care râde la
urmă. Oricum cine râde e sănătos, cred că nu mai contează când o face: la
început, la mijloc sau la urmă...
Deci, râdeți, copii, dar nu le interziceți nici la cei
mari să se veselească și ei cât le-o pofti inima! Deci, nu uitați că acest
proiect e doar începutul, mai bine zis, proiectul trebuie dezvoltat, completat
cu idei umoristice, pe care urmează să
îl dezvoltăm împreună. Tot ceia ce provoacă zâmbetul, râsul, hohotul sănătos,
trebuie și se cuvine să se regăsească într-un asemenea proiect creat de Biblioteca „Ștefan cel Mare”.
Deci așteptăm cu nerăbdare și cu cea mai mare răbdare
mesajele voastre cu idei, cu bancuri, pătăranii, întâmplări, poezii satirice și
umoristice etc.
