Educație prin lectură

 

Angela Olărescu,

Șef, Filiala „Hristo Botev”

          În data de 25 martie 2022, Biblioteca „Hristo Botev” în parteneriat cu Biblioteca Liceului Teoretic „G. Meniuc” a organizat și desfășurat întâlnirea elevilor claselor a 7-a, 8-a cu renumita scriitoare Claudia Partole în cadrul căreia s-a pus în discuție cartea „Fraierul” inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește” din acest an. Activitatea a avut loc la Liceul Teoretic „G. Meniuc”.

La început, a luat cuvânt șefa bibliotecii liceului dna Elena Cortac, menționând că tinerii prezenți la această întâlnire cu scriitoarea Claudia Partole au venit din propria inițiativă, dorind să afle mai multe despre activitatea scriitoarei, îndemnând elevii să participe activ la discuție. În continuare dna Angela Olărescu, directorul Bibliotecii „Hristo Botev”, a informat elevii despre longevitatea Programului de lectură „Chișinăul citește”, ce promovează lectura și susține cunoașterea literaturii române contemporane din Republica Moldova. A menționat că în acest an scriitoarea Claudia Partole este inclusă în Program cu cartea „Fraierul”, destinată adolescenților și care este prelungirea romanului „Rebela”.

Acest roman întruchipează toate trăsăturile unui adolescent. Eroul principal, un băiat numit Fraier, se află la vârsta adolescenței și ca fiecare adolescent crede în iubire, în vise, se formează și ca personalitate. Adolescenții de astăzi își formează mediile lor sociale și de învățare prin extinderea comunicării digitale, dar biblioteca se străduie să promoveze cartea prin multiple forme de activitate, căci sunt multe cărți pentru adolescenți prin lectura cărora ei pot extrage multe învățăminte și sfaturi utile. De asemenea s-a menționat că în anul 2017 scriitoarea Claudia Partole a participat la acest Program cu cartea „Floarea iubirii” destinată copiilor, având o întâlnire cu copiii de la Grădinița „Licurici” și Academia copiilor FasTracKids în incinta Bibliotecii „Hristo Botev”.

          Dl Gheorghe Cozari, profesor de limbă și literatură română a remarcat că la vârsta de adolescent elevii își pun multe întrebări la care nu întotdeauna își găsesc răspuns. Cartea „Fraierul” poate fi considerată o carte de căpătâi pentru adolescenți deoarece din ea copii pot prelua pentru sine multe îndrumări, își pot vedea greșelile și căile de corectare.

În carte se descrie un dialog al personajului principal cu sine însuși care contribuie la formarea personalității lui. La această vârstă tinerii sunt adesea nerăbdători, mai puțini receptivi la sugestiile altora își supraapreciază puterile de aceea au nevoie de un autocontrol, de o analiză a faptelor și a opiniilor sale. Și aici cărțile le vin în ajutor, le sunt buni educatori și ghizi care îi pot conduce prin viață. De aceea, lectura cărților e foarte necesară la această vârstă, nu trebuie neglijată.

          Unii liceeni, ca: Dragoș Lucinschi (cl. VIII „C”), Valeria Josan (cl. IX „B”), Alexandra Ceban (cl. IX „B”) și Donatela Odovenco (cl.VII „C”), și-au expus părerea despre volumul „Fraierul”, au adresat multiple întrebări autoarei cu referire la unele situații din carte, la personajul principal, la ideea de bază a cărții. Au remarcat că cartea este una interesantă, că le dă o lecție de viață, mai bine își văd greșelile personale dintr-o parte și cum ar putea să le corecteze mai bine. Au recunoscut că s-au regăsit în unele momente din carte, în unele situații.

          Scriitoarea Claudia Partole în discuție cu elevii a accentuat că cu toții am trecut prin perioada copilăriei. Devenind adolescenți, fiecare dintre noi își formează comportamentul său, o anumită relație cu prietenii, colegii, părinții. A remarcat celor prezenți că scriind acest roman „Fraierul” s-a inspirat de la feciorul său, este prelungirea romanului „Rebela”, îndemnând tinerii să fie mai precauți în comunicare cu părinții, cu cei din jur în viața de zi cu zi, căci cuvintele au putere și pot fi mai dureroase decât o faptă. A mai adăugat că romanul se citește ușor și este pe înțelesul tuturor, este și o radiografie a relațiilor umane. Cartea este destinată nu doar băieților dar și fetelor fiindcă reflectă problemele adolescenților în linii generale. Autoarea și-a exprimat dorința de a asculta și a colecta toate aprecierile elevilor cu referire la cartea dată pentru a le selecta și edita într-un volum special.

          De menționat că scriitoarea Claudia Partole s-a bucurat nespus de mult că volumul „Fraierul” a fost ales anul acesta în Programul de lectură „Chișinăul citește” și este convinsă că romanul va avea succes și va fi apreciat de mulți cititori.

          La sfârșit, mă adresez către tineri cu un îndemn la lectura cărților pentru adolescenți din colecția Bibliotecii „Hristo Botev”.

Chișinăul citește cu Vasile Romanciuc

Angela Vintilă, șef, Filiala „M. Ciachir”

„Citește. E una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le poți trăi”.

Lloyd Alexander

Cărțile sunt o comoară la care avem cu toții acces, ne deschid orizonturile, ne fac să visăm, ne ajută să ne pregătim pentru viață atunci când suntem copii. Pentru că sunt atât de importante și, în același timp, pentru că ne oferă ore și ore de distracție și plăcere nemăsurată.

De Ziua Mondială a Poeziei, în cadrul programului de lectură „Chișinăul citește”, a avut loc o întâlnire de neuitat cu Vasile Romanciuc și discipolii Instituției Publice Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”. Cartea sa cu titlul „Toate întâmplările se prefac în cuvinte” a trezit un interes pentru discuții între copii.

Printre scriitorii pentru copii, poetul Vasile Romanciuc este cel mai virtuos „mânuitor” de cuvinte. Jucându-se cu ele autorul creează versuri care sunt ușor de citit și de memorat, conținând și o bună doză de umor și înțelepciune. Poeziile, diverse ca tematică, creează un tablou luminos al lumii copilăriei în care se găsesc cele mai îndrăgite animale, peripeții și distracții, cultivând, în același timp, dragostea de neam, de mamă, de frumos.

Elevii, îndrumați de diriginta Virginia Vangheli, au pregătit din timp un bogat scenariu cu recital, coreografie și vernisaj de desene în baza cărții lecturate, care au fost oferite poetului. Cei îndemnați de un imbold de bucurie, au îndrăznit să solicite câte un autograf și de ce nu, o poză ca amintire a acestei întâlniri.

Au răsunat mai multe poezii precum: „Fără soare nu crești mare”, „Cântec pentru mama”, „Patria”, „Nucul” etc. Elevii au adresat întrebări autorului în baza celor citite. Cu o modestie deosebită Vasile Romanciuc revenea doar să concretizeze unele intenții și amănunte din activitatea scriitoricească.

Migrația - testare a destinului omenesc, a unui neam...

 Valentina Leahu,

bibliotecar, Filiala „Transilvania”

 

„Se duc spre miazăzi atâtea păsări călătoare  şi atâtea doruri plâng,

 în nopți tomnatece, fremătătoare”.

(Gavril G. Gavris)

Biblioteca „Transilvania” grație serviciului „Lectură generoasă” a adunat și de data aceasta doamne de o aleasă cultură, pentru a reflecta asupra cărții „Viața unei nopți. Totentanz”, scrisă de Claudia Partole. Prezența însăși a autoarei a fascinat participanții care și-au exprimat recunoștința față de scrierile Domniei Sale și bucuria de a o avea alături, auzind chiar din prima sursă despre protagoniștii cărții puse în discuție și sursa bogată de inspirație.

Organizatoarea evenimentului, Dna Alexandra Tănase, a fost cea care a luat primul cuvânt: Stimate doamne. Timpul ne-a adus împreună deja la a cincea ediție. O avem invitată pe dna Claudia Partole, o scriitoare a confesiunii. Dânsa scrie în mod natural, așa cum gândește, așa cum respiră sau strânge la piept o ființă dragă…. Astfel a așternut pe hârtie și cartea „Viața unei nopți sau Totentanz”. (Dans macabru sau „Dansul care ucide”). O  carte îndrumătoare pentru cei care pornesc la muncă în Italia, Germania, Rusia, ori alta țară de „vis”. Volumul cuprinde relatarea unei nopți. Jurnalul menajerei, cum îl numește însăși scriitoarea este un roman tragic al omului plecat în străinătate. Romanul este cu adevărat modern, formulat cu ajutorul unor cuvinte și imagini îndrăznețe ale realității, afectată de vicii, crize, păcate, crime, accidente și calamități, în care trăiește astăzi o planetă întreagă. Titlul cărții este însuși foarte sugestiv.

Este un roman modern al durerii, și este țesut cu imaginile acestea într-un timp cronologic foarte scurt. Trăirile sunt atât de ample, de largi, de-ți creează impresia că acțiunea a avut loc acum vreo 3-5 ani în urmă. Sunt împletite mai multe genuri: genul epic, liric, jurnalistic și memorialistic. Cuprinde o mulțime de motive: motivul păcatului, a crizei interioare și a crizei exterioare. Eu l-am înțeles ca pe un roman protest, este un roman al suferinței profunde, generalizând suferința tuturor mamelor, femeilor care au fost  nevoite să plece. Foarte multe secvențe cuprind  aforisme deosebite pe care vrei să le mai citești odată. Autoarea a adus spre lectură un roman interesant, având ca tema principală  - femeia. Femeia este eternă, ea întotdeauna a fost epicentru divin al tuturor evenimentelor: nașterea copiilor, educația lor, susținerea focului din vatră, etc. În jurul femeii s-a născut lumea. Cartea mi s-a părut mie și ca o spovedanie, ca o mărturisire a unei femei. În momentele grele cineva visează că i se întinde mâna, cuiva chiar i se întinde mâna și asta este foarte important. Foarte multe femei s-au dus în străinătate, în speranța la viață mai bună, fenomenul în sine este o dramă a tuturor românilor. Cartea încearcă să unească oamenii în jurul valorii neamului, a societății, a familiei. Într-un fel parcă ea ne strigă și ne îndrumă să nu ne  ducem, să nu fim în destinul acestei artiste. Este o carte de învățătură, eu personal am învățat foarte multe lucruri utile din ea.

Dna Elena Penu, contabilă de profesie, dar care ține mult la cuvântul scris și-a  exprimat opinia: „Viața unei nopți” este o carte ce m-a vrăjit din prima. Din primele rânduri mi-a captivat atenția și m-a intrigat tot mai mult cu fiecare pagină. Față de această carte am o atitudine aparte pentru că atinge o temă dureroasă pentru mine și anume plecarea părinților peste hotarele țării. Dacă aș spune că e un roman emoționant, cutremurător, e cum nu aș spune nimic.

Dna Nina Bulicanu, profesoară de limba franceză, a precizat următoarele: Cartea „Viaţa unei nopţi” prezintă omul într-o ţară străină ca pe un individ lipsit de orice sprijin, de orice limită, te face să crezi că ziua și noaptea sunt identice prin intensitatea trăirilor și eforturilor depuse. Este un roman nostalgic de frumos. Dorul, înstrăinarea, prietenia, munca, singurătatea sunt niște teme dezvoltate cu mult har de scriitoare. În nici o carte citită până acum nu am găsit atâta actualitate şi atâta durere. Lectură frumoasă!

Dna Parascovia Onciu, directoarea Bibliotecii „Transilvania” a fost de aceeași părere: este o carte interesantă, bună dar e tristă, plină de amintiri, chiar dureroasă. Eu tot timpul mă pun în locul personajului principal.  Eroina, o femeie inteligentă, cu studii, ajunge să lucreze la negru în casa unor italieni de rând. Umilită, obosită, purtând în piept dorul mioritic de casă, femeia s-a refugiat prin scris. Romanul în întregime descrie o singură noapte, fărâmiţată pe ore, timp în care menajera veghează stăpâna care a murit. Noaptea pare a fi fără de sfârşit. Vreau să menționez că pe d-voastră personal v-am cunoscut acum mulți ani, niciodată nu ne-ați refuzat de când s-a deschis biblioteca, tot timpul ne-ați vizitat cu mult drag și ne-ați făcut o surpriză frumoasă. A-ți participat și la Programul „Chișinăul citește” cu cartea „Floarea iubirii”. Însă  „Viaţa unei nopţi” e o carte îndrăgită de cititorii bibliotecii noastre, cei care nu au reușit să o citească vă îndemnăm să veniți la bibliotecă! Cartea vă așteaptă!

Doamna Mila Șeremet, șef serviciu la Biblioteca „Transilvania” a afirmat: vreau să zic că  îmi este dragă foarte mult dna Claudia Partole și am citit cartea cu mult drag.  Sunt ferm convinsă că nu poate să nu atingă emoțional pe cel care o iau în mână. Poți să fii singur și aici poți fi singur și acolo departe. Străinătatea nu are hotar sau spațiu, oriunde ai pleca. Ca și în acest citat: „De urât mă duc de acasă și urâtul nu mă lasă”. La noi tot sunt asemenea situații și nu putem să-i punem pe toți pe aceeași treaptă. Un vers sună  așa: „Ne temem de moarte și tot o așteptăm, ne temem de viață și tot o trăim”. Vă mulțumesc că sunteți, că scrieți atât de bine și pentru copii și pentru maturi. Să aveți parte de prosperitate, sănătate și multă inspirație în continuare. Într-un final vă spun că  vă recomand din tot sufletul această carte și vreau să-i spun un mare mulțumesc autoarei pentru că a avut curajul să o scrie!

S-au mai dat cu părerea asupra cărții lecturate și cititoarele Lidia Muravschi, Natalia Terenti, Eugenia Gașinov, Nina Ursu, Tatiana Ceban.

Scriitoarea Claudia Partole și-a exprimat recunoștința față de invitația primită la Biblioteca „Transilvania”, cât și de aprecierile minunate ale doamnelor participante. Ceea ce a am auzit astăzi într-adevăr este durere, este cutremurător. Dar trebuie  să vedem întotdeauna partea frumoasă a lucrurilor. După cum spunea și F. Dostoievski „Frumosul va salva lumea”.  Dacă aducem urâtul în artă atunci ce ne mai rămâne, parcă ne-am scuipa în suflet, fiindcă tot ce avem frumos în noi este sufletul, și dacă îl mai hrănim cu tot ce este urât în jur, atunci chiar îl vom distruge cu totul. Nu este nimeni care să nu fi trecut prin greutăți. Totul depinde de noi, de felul de a ne pune în situația celuilalt, de a aprecia ceea ce este frumos. Chiar și într-un război, există foarte multe momente în care vezi că poate fi întors înapoi chiar și un tanc.

Activitatea a decurs într-o atmosferă agreabilă, interesantă, bazată pe păreri, trăiri și opinii proprii. Participanții și-au exprimat emoțiile pozitive și au adus nenumărate mulțumiri îndrăgitei scriitoare Claudia Partole.

Nu oprește nimeni copilăria

 Svetlana Rotaru, șef sector, Filiala „Transilvania”

Biblioteca „Transilvania” are o bogată experiență de furnizare a serviciilor indiferent de vârstă: pici, adolescenți și cei ce au adunat deja înțelepciunea vieții. De o deosebită popularitate se bucură serviciul „BiblioPicii”.

Aici se joacă fără reguli! Ei fac regulile, bibliotecarul doar îi atrage subtil, nu organizat și nu obligat. Copii sunt foarte curioși și activi la ceea ce se petrece în jurul lor. Pentru participanții noștri nu contează timpul de afară, este ora și zile fixate la care ei știu că trebuie să fie prezenți la activitate. De exemplu, micuța Constanța îndreptându-se cu mami spre piața agricolă, trecând prin preajma Bibliotecii „Transilvania” și-a îndreptat pașii spre intrare, întrebător: „azi ce nu e miercuri?” Este miercuri, dar mergem mai întâi după fructe, a urmat răspunsul lui mami”.

Așa și astăzi, o zi posomorâtă cu vântul care pișcă de obraji, la activitate au fost prezenți un număr mai mare de copii cu vârsta între 1- 5 ani. S-au adunat în jurul bibliotecarei întrebător: „Ce se va întâmpla și cu ce ne vom ocupa azi?”

Tema a fost „Lumea în plastilină”. Am avut nevoie de: plastilina de diferite culori, ustensile pentru modelare, hârtie și multă creativitate. În primul rând am făcut cunoștință cu copii care au venit pentru prima dată la Biblioteca „Transilvania” și au rămas surprinși și uimiți de toate cărțile și jucăriile aflate în incintă.

Pentru încălzirea mânuțelor, copii au făcut exercițiul „Degețele jucăușe” urmat de dansul „Rățuștele vesele” împreună cu părinții. După dans fiecare a modelat după bunul plac. De exemplu: o floricică, un peștișor, o omidă, soare, nouraș, fluturaș și surpriza zilei a fost un coșuleț cu flori. Apoi copiii au dorit să coloreze niște ghiocei. După care a urmat prezentarea lucrărilor. Copiii au plecat spre casă cu promisiunea că vin și data viitoare.

Acest serviciu are perspective foarte mari, deoarece copiii aici se împrietenesc, conversează împreună, învață a lucra în echipă cu semenii lor. Descoperă mai multe lucruri interesante și principalul sunt implicați în diferite jocuri, atât creative, cât și educative.

O carte pentru a salva alte cărți

 Ana Bevziuc, bibliotecar, Filiala „Lesea Ukrainka’’

Am terminat de citit cartea „Fahrenheit 451” scrisă de Ray Bradbury. Prima apariție editorială a volumului a fost în 1953, iar în limba română - 1963. Am sesizat că această carte a fost apreciată, ceia ce înseamnă că a avut un impact foarte bun asupra cititorului. Am mai citit că Ray Bradbury a fost lăudat pentru atitudinea sa și pentru apărarea literaturii ca fiind necesară pentru civilizație. Pe bune, autorul Ray Bradbury a fost un fel de prezicător.

De ce Fahrenheit 451? Acest titlu m-a făcut curioasă să aflu ce semnificație are. Am aflat că de fapt titlul face aluzie la temperatura la care hârtia ia foc. Autorul pornește cu o descriere detaliată. Fahrenheit 451 spune povestea lui Guy Montag și mai ales transformarea lui dintr-un pompier care arde cărți într-un rebel care citește cărți. Întregul roman descrie aspectul lui psihologic pe măsură ce se schimbă în timpul narațiunii și tocmai în jurul acestei schimbări. Montag este inițial o persoană ca toate celelalte din societatea sa. Ca toți locuitorii orașului, se crede fericit pentru că i se spune că este: „M-a întrebat dacă sunt fericit! Ce prostie!". Cu ajutorul lui Clarisse și Faber, Montag își schimbă personalitatea, își deschide ochii și își dă seama că cărțile sunt foarte importante și începe să le citească. Concetățenii săi nu mi se par atât de fericiți, ci lipsiți din punct de vedere spiritual. O societate care devine din ce în ce mai egoistă, în căutarea plăcerii, deconectată. Pompierul este văzut ca un aruncător de flăcări, mai degrabă un distrugător de cărți decât o asigurare împotriva incendiilor. Aici cărțile sunt considerate ilegale, rele, pentru că îi fac pe oameni să gândească. Prin urmare cărțile, concepute ca rezultat al gândurilor și creativității, sunt periculoase deoarece duc la comparație. Romanul dezvăluie o trezire treptată a protagonistului. Citind niște cărți și punându-se astfel în pericol, Guy își mărește gradul de conștientizare și își schimbă atitudinea față de o societate goală, până când devine mai întâi rebel și apoi „păzitor al culturii”. Aceasta este povestea creșterii unui bărbat care, într-o societate rătăcită, trece de la o persoană obișnuită și loială regulilor, la a fi un rebel critic și iubitor de cultură.

Oamenii din această societate nu citesc cărți, nu se bucură de natură, nu petrec timp singuri, nu gândesc independent sau nu au conversații semnificative. Scopul acestei situații este de a putea guverna mai ușor. Bradbury îl folosește pe Montag pentru a da semne de avertizare - acea societate ar putea deveni într-o zi a noastră. Societatea prezentată de Fahrenheit 451 are unele asemănări cu societatea actuală. Din fericire, astăzi nu există pompieri care ard cărți, dar sentimentul superficialității este adesea prezent pe rețelele de socializare. După cum sugerează Bradbury, nu trebuie să închidem gândirea critică sau să distrugem creativitatea mentală. Cărțile ne pot ajuta evident în acest sens, dar și toate instrumentele noului mileniu care, dacă sunt folosite cu conștiință, pot fi aliați excelenți pentru a construi o bună conștientizare a realității. Pentru a susține o creștere intelectuală adecvată nu este suficient să nu ardem cărți, dar cred că ar fi important ca mai multe resurse să fie investite în școală, cultură și cercetare.

Personajul care mi-a plăcut cel mai mult este Faber pentru gândirea sa concretă și moderată. Abordarea lui asupra vieții este optimistă și reprezintă cel mai recent mentor al lui Montag, care îl îndrumă către un viitor plin de speranță.

Până la sfârșitul romanului, Montag se transformă complet. Chiar dacă, încă nu stăpânește informațiile pe care le primește din cărți, gândirea lui deja suferă o schimbare suficientă pentru a-i permite să-și respingă societatea și să accepte posibilitatea uneia noi. În timp ce societatea anterioară s-a prăbușit din cauza refuzului său de a cunoaște, totuși ea va servi drept fundament pentru noua societate. Libertatea de a citi, de a se informa este foarte importantă, deoarece oferă baza pentru dezvoltarea propriei idei despre lucruri.

„Fahrenheit 451” de Ray Bradbury este o carte desigur extraordinară, neobișnuită, în care se vorbește despre foc în calitate de distrugător și totuși purificator. Vorbește despre o societate prinsă în mrejele tehnologiei, unde omenirea este pe cale de dispariție. Ce facem cu noi când ne oglindim în ecranele televizoarelor și nu în cărți? Unde ne îndreptăm? Bradbury răspunde pe alocuri, la aceste întrebări modelând concomitent un univers defectuos care tânjește după renaștere.

După ce am citit această carte m-a pus un pic pe gânduri, ca nu cumva să ne îndreptăm în direcția prezisă de Bradbury. Mereu explic copiilor mei de ce este important să citim, dar mai ales care sunt beneficiile lecturii. Prin diverse metode încerc să le stimulez interesul pentru lectură.

Şi aici am să închei cu un citat motivațional: „Un roman de citit lângă foc, cu foc în suflet și în privire’’.

 

O nouă ședință a serviciului „Vreau să știu engleza”

 Liudmila Ganganu-Mîndru, bibliotecar,

Filiala „Transilvania”

 „Ceea ce vrem să vedem este copilul în căutarea cunoașterii

şi nu cunoașterea în urmărirea copilului.” (George Bernard Show)

Cunoașterea limbii engleze reprezintă nicidecum un moft al lumii moderne, ci mai degrabă o necesitate absolut utilă pentru toată lumea, deoarece cunoașterea limbii engleze ne poate ajuta, să ne descurcăm mai bine în tehnica de calcul și control, să comunicăm ușor cu alți oameni de diferite naționalități, având în vedere că engleza este o limbă cunoscută la nivel mondial, și, de ce nu, ne-ar putea ajuta să ne încadrăm mai ușor în câmpul muncii.

Cu dorința de a cunoaște engleza, copiii s-au adunat nerăbdători la sesiunea „Vreau să mă prezint” din cadrul Serviciului „Vreau să știu engleza”. La acest Serviciu au fost înscriși copii cu vârste cuprinse între 7 și 8 ani, cu dorința de a le oferi suportul pentru o încadrare mai ușoară la orele de limba engleză în viața școlară. Nivelul de începător al copiilor, le-a trezit un interes deosebit către tematica abordată, deoarece activitatea a fost centrată pe joc - modalitatea cea mai atractivă de predare-învățare pentru această vârstă.

Emoțiile de bucurie și dorința de cunoaștere au fost predominante pe tot parcursul activității, chiar dacă inițial aceștia au preluat poziția elevului, treptat s-au relaxat și era vădit că se simt bine. Și credem cu certitudine că obiectivul propus întru dezvoltarea abilităților de comunicare în public prin prisma utilizării limbajului coerent și corect, este unul deloc întâmplător, deoarece necesitatea comunicării fluente cu semenii noștri și nu doar, rămâne a fi una din prioritățile educației.

Cu mândrie menționez că copiii au participat cu plăcere, implicându-se activ și cu seriozitate, dând dovadă de dorința de a cunoaște, dovedind încă o dată că utilitatea acestei teme rămâne a fi actuală și importantă pentru o mai bună adaptare a acestora în lumea limbilor moderne.