Idealul unității naționale - 1 decembrie 1918: Expoziție virtuală tematică

                                                                                            Natalia Smirnov, șef sector, Serviciul carte rară și veche, Biblioteca Centrală

Marea Unire a Basarabiei cu România, în 1918, este de-a lungul timpului evenimentul care a pus la încercare multe condeiuri în dorința de a descrie adevărata istorie a actului Unirii.

Colecția de carte veche și rară a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” deține un șir de volume care descriu acest fenomen important al istoriei naționale. Expoziția găzduiește 10 cărți, broșuri, editate din 1918 până în 1943.

Boldur, Al. Le recit du témoin 1918 [Text tipărit] : (L’Union de la Bessarabie avec la Roumanie). – Roma, 1978. – 92 p.   Acest volum, este o copie a originalului, donat în 2007, de un bibliofil pe nume Eugen, din păcate, numele de familie este indescifrabil, cu următoarea dedicație: „Pentru Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” - Chișinău. Doamnei Lidia Culicovschi” 27 sept. 2007.

 

Boldur, Alexandru. Unirea [Text tipărit] : Analiza psihologică a „evenimentelor” 1918-1928. – Chișinău, 1928. – 16 p.   Pe versoul foii de titlu scrie: Toate drepturile sunt rezervate. În prefață Alexandru Boldur scrie: „ Având lucrarea terminată la sfârșitul lunii martie 1928, însă neputând tipări la timp nici prima parte din ea, am hotărât să scot de sub tipar cel puțin un capitol. Această broșură reprezintă primul capitol al lucrării mele. O dedic tuturor participanților Unirii și mișcării naționale din Basarabia, precum și acelor inimi simple de la țară, neștirbite de știință, care prin voturile lor au făcut posibilă înfăptuirea Unirii”. „…Așa mi se părea mie. Și simțeam, că eu, ca basarabean și profesor rus, sunt dator moralmente de a dezvălui adevărul așa după cum acest adevăr mi se prezenta, a-l arăta în culori vii, a pune și de la mine o piatră mică pentru constituirea edificiului enorm care se ridică acum – „România Mare”…” La sfârșitul lucrării A. Boldur scrie: „Noi oamenii putem greși. Dar bătrâna istorie știe ce face. Ea duce naționalitatea română spre renaștere, spre organizarea unui stat nou, spre crearea culturii noui și a valorilor noui. Acel strigăt pe care ea l-a pus în gura lui Marghiloman, noi putem numai să-l repetăm: „Trăiască România una și nedespărțită”.

 

Boldur, Alexandru. Bessarabia [Text tipărit] / edit. de Vasile Stoica. – New York : George H. Doran Company, 1919. – 30 p. Patriotul român Vasile Stoica a luptat întreaga viață pentru binele Neamului Românesc. A murit la 27 iulie 1959 în pușcărie, la Jilava. Meritele lui Vasile Stoica pentru desăvârșirea unităţii naţionale şi consolidarea Statului Naţional Unitar Român au fost recunoscute în anul 1970, când printr-o sentinţă a Judecătoriei Bucureşti, patriotul român (Vasile Stoica) a fost reabilitat. Broșura e scrisă în limba engleză. Editată mai bine de 100 de ani în urmă, în SUA. S-a păstrat bine. Coperta este elegant ornamentată cu un chenar în negru și gri de vestitul sculptor român George Julian Zolnay, care a studiat la Viena și a fost premiat cu Marele premiu pentru munca sa.

În cele 6 capitole, despre Basarabia și basarabeni, autorul s-a documentat din trei izvoare relevante la acest subiect: La Russie et les peuples allogenes, Berne, 1917 de M. Irodonetz, Z. Arbore (Bassarabia, Bucarest, 1905) și D. Draghicescu (Bassarabia, Paris, 1917). Pentru publicul larg, la inițiativa istoricului Alexandru Moraru, broșura a fost reeditată în 2017, atât în limba engleză cât și în română, în traducere de Andrei Vasilache, în doar 100 de exemplare. Varianta, tradusă și în română, în 2017, este la îndemâna cititorilor la filiala Biblioteca Centrală. Pentru cunoscătorii de limba engleză, broșura este digitizată și o puteți citi online pe hasdeu.md. Biblioteca digitală.  https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=340144

 

Istoria Basarabiei. Vol. 3 : Sub dominaţiunea rusească : (1812-1918) : Politica. Ideologia. Administraţia / Alexandru Boldur. – Chișinău, 1940. – 216p. Profesorul la Facultatea de Filozofie și Litere din Iași, Alexandru Boldur, a divizat tot materialul privind Istoria  Românilor din Basarabia sub dominația rusească în două părți: 1. Evenimentele principale în legătură cu politica țărilor și guvernelor ruse, curente ideologice și administrația și 2. Istoria socială și culturală. Acest volum cuprinde prima parte adunate dintr-un șir de articole în revista „Viața Basarabiei” în anii 1939-1940. Autorul s-a străduit să studieze și trecutul provinciilor alipite sub dominațiile străine, dar mai cu seamă, a Basarabiei. Ca și B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, a pus accent pe studierea adevărului în problema istoriei Basarabiei sub dominația rusească. Fiecare pagină este însoțită de numeroase trimiteri la surse din cele mai vechi timpuri. Cartea este într-o stare mai anevoioasă, dar a fost digitizată și poate fi găsită pe hasdeu.md, Biblioteca digitală. https://drive.google.com/file/d/1hnCTZdazj_ZwzJdrsXTmVq-SbFpVqska/view

 

Boldur, Alexandru V. Românii şi strămoşii lor în istoria Transnistriei : Iaşi : S. n., 1943. -  82 p.  Românii şi strămoşii lor în istoria Transnistriei este o continuare a micului studiu cu titlul Istoria Transnistriei, editată în 1942 la Odessa, cu ocazia împlinirii unui an de la intrarea armatei române în Odessa (16.10.1941 – 16.10.1942), publicată în limba rusă. Interesul pentru această problemă era mare și istoricul a revăzut tot cuprinsul lucrării. S-a străduit să expună mai amănunțit chestiunea strămoșilor noștri Bolohoveni. Astfel, într-o formă nouă, sub titlul de mai sus, apare această ediție românească, cu contribuția științifică a Institutului de «Istorie Națională A.D. Xenopol».

Întrucât acest teritoriu a avut o soartă foarte schimbătoare și în urma valurilor de colonizare, deseori a trecut din mână în mână, sub dominația politică a diferitor state, informațiile cu privire la el a fost găsit de către autor în lucrările istorice ale tuturor popoarelor înconjurătoare: ruși, ucraineni, polonezi, lituanieni și români, perioadele sec. VII înainte de Hristos și până în a doua jumătate a sec. XVI. De unde provine populația românească a acestui teritoriu? Сe împrejurări istorice au creat-o? Este ea oare o revărsare relativ recentă a maselor românești, care nu încăpeau în hotarele înguste între Dunăre, Tisa și Nistru, sau prezintă un fenomen mai vechi de așezări statornice dea lungul secolelor? La această serie de întrebări găsiți răspunsul obiectiv adus de Boldur, în baza materialului documentar și a lucrărilor de istorie cercetare. Cartea Românii şi strămoşii lor în istoria Transnistriei a fost digitizată de către multe instituții, pentru a putea fi citită de către cei interesați, cercetători, istorici, profesori, studenți, elevi. https://ru.scribd.com/document/88585051/Alexandru-Boldur-Romanii-%C5%9Fi- str%C4%83mo%C5%9Fii-lor-in-istoria-Transnistriei

 

Boldur, Alexandru V. Istoria Basarabiei. Vol. 1 : Epocile vechi (Până la sec. XVII) : Chişinău : S. n., 1937. - 543 p. Autorul și de această dată, lucrând cu surse din vechime și până la momentul scrierii, a descris epocile vechi de până în sec. XVIII, împărțindu-l în următoarele rubrici: I. Începuturile neamului românesc, II. Năvălirile barbare, III. Încercări de organizare politică. Epoca primitivă, IV. Întemeierea principatelor român. Feudalismul românesc, V.Regimul stărilor sociale, VI. Epoca contemporană a monarhiei constituționale burgheze. Basarabia înstrăinată. Unirea tuturor românilor. Cartea necesită a fi restaurată. Este digitizată în ajutorul cercetătorilor, istoricilor, profesorilor, studenților, elevilor și o găsiți pe hasdeu.md, Biblioteca digitală. https://drive.google.com/file/d/16rIT4IX3CsC6w-k8mOLc-fivezSZLWpq/view

 

Iorga, Nicolae. Adevărul asupra trecutului şi prezentului Basarabiei / Nicolae Iorga. - Bucureşti : S. n., 1940. - 78 p. Această lucrare a apărut în 1922, exact acum 100 de ani, în limba franceză. A fost tradusă de profesoara Dorina Florian în 1940. Fișa de împrumut a lucrării ne vorbește despre cât de solicitată a fost cartea, mai ales în perioada de după 1989. Broșura este digitizată în ajutorul cercetătorilor, istoricilor, profesorilor, studenților, elevilor și o găsiți pe hasdeu.md, Biblioteca digitală. https://drive.google.com/file/d/1TkdTh-oK9mDllyXKKs4p5NglZO_sWnCJ/view

 

Kretzulescu, Nicolae. Amintiri istorice. - Bucureşti : Universul. -  1940. - 104 p. În prefața la carte, I. Lugosianu spune: „… puținile pagini de amintiri ale lui Kretzulescu fiind una dintre rarile mărturii trăite despre o epocă atât de apropiată încă de noi și totuși atât de puțin cunoscută, au meritul de a ne arăta de unde am plecat și unde am ajuns într-o sută de ani și de a ne lămuri pentru ce trecutul dispare atât de greu și viitorul se înfăptuiește atât de încet…” Cândva acest volum a aparținut unui fond de anticariat din Iași (după ștampila aplicată), fiind donată mai târziu Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” de către Organizația Obștească „Limba noastră cea română”, într-un singur exemplar. Cartea este digitizată și o găsiți pe hasdeu.md, Biblioteca digitală. https://drive.google.com/file/d/1727MiK_rLAYr8LozEQX_gxY-8bBTnIa2/view

 

		Istoria românilor : pentru clasa 8-a secundară de băieţi şi fete. - Iaşi : Ed. ziarului „Universul”, 1935.- 560 p. Acest volum de Istoria Românilor pentru clasa VIII-a, a fost scris conform cerințelor programului școlar din 1935. Pe versoul foii de titlu scrie: „Toate exemplarele vor purta semnătura mea”, ceea ce s-a respectat. Autorul a respectat principiile utilizate la scrierea altor manuale: exactitate, păreri diferite ale istoricilor, explicarea evenimentelor, precizări în exprimare, prezentarea ilustrațiilor, bucăți de lectură.
Cartea este absolut inedită prin ilustrațiile prezente în fiecare capitol, corespunzător epocii descrise, cum ar fi: sculptură preistorică găsită la Bunești, purtând pe verso o inscripție glozeliană, săgeți și cuțite, vase neolitice, statuete din istoria antică, morminte antice, moneda regelui Acrosandru, icoane, etc.   Prezintă interes ilustrațiile dacilor, a luptelor între Daci și Romani (basorelieful Columnei lui Traian), hărți, Epitaful de la Tismana din timpul lui Mircea cel Bătrân. sec. XIV precum și ilustrații cu unii din cele mai cunoscute personaje istorice: Vlad-Țepeș, Ștefan cel Mare care reprezintă broderie păstrată la mănăstirea de la Putna. De asemenea, procovățul mormântului lui Ștefan cel Mare, având brodată pe el o inscripție, cu data exactă a morții. Ilustrația lui Vasile Lupu reprezintă o pictură de pe un jet al său din biserica Golia din Iași. Sunt reprezentate poze ale celor mai vestite biserici și mănăstiri. Nu lipsesc nici ilustrațiile celor mai importanți generali, participnați în lupte și bătălii. La sfârșitul cărții, autorul ne prezintă: Tabla de materii:1.Țara Românească Lista și perioada în care au domnit a Domnilor Țării Românești și Moldovei precum și a Regilor României (1215 și până în 1858); 2…Moldova (1349-1859); 3…Principatele Unite (1859-1881);4…Regatul României 1881-1930). În curând cartea va fi digitizată și accesibilă pe hasdeu.md, Biblioteca digitală.
	Boldur, Alexandru. Basarabia românească: Institutul de Istorie Naţională "A. D. Xenopol". -  Vaslui : S. n., 1943. - 188 p. Cartea e structurată în 4 părți și Introducere. Partea I. Denumirea Basarabiei. Partea II. Basarabia sub dominația rusească și manifestările românești în viața provinciei. Partea III. Restabilirea suveranității românești în Basarabia. Partea IV. Răpirea Basarabiei de către Uniunea Sovietelor. Cartea conține un indice bibliografic, numeroase ilustrații ale figurilor istorice importante, cetăți, scene istorice, biserici, vederi, clădiri.
Un ultim aliniat din acest volum: „Ne aflăm la o răspântie istorică. Dar suntem ferm convinși că în destinele omenirii își manifestă prezența legea dreptății imanente. Nu poate birui definitiv răul. Aceasta ne face să credem că România va primi o răsplată dreaptă a suferințelor ei supraomenești. Basarabia este și va rămâne pururi românească”.

Prima întâlnire cu un scriitor

 

Ion Arsenii, bibliotecar, Filiala „Transilvania”

Să vii la bibliotecă și să citești o carte este un lucru mare. Însă dacă ai ocazia să întâlnești și un scriitor, atunci este ceva special.

De această ocazie specială s-au bucurat elevii clasei I-a „E” de la Instituția Publică Școala Primară nr. 83 „Grigore Vieru”, îndrumați de învățătoarea Tatiana Anghel și bibliotecara Ala Nuța.

Dar, din câte se pare, mult mai mult s-a bucurat scriitorul, poetul – Vasile Romanciuc. Fiindcă nu este mai mare bucurie pentru un scriitor decât să-și cunoască cititorii. Și încă ce cititori! Copiii – care, fără nicio prejudecată, pot aprecia sincer opera unui scriitor.

Îndată ce au călcat pragul bibliotecii, s-a putut observa pe chipul copiilor o curiozitate irezistibilă, întrucât această întâlnire a fost prima în viața lor. Cu siguranță, știau cu mult timp înainte ziua și ora când vor merge la bibliotecă și că se vor întâlni cu scriitorul, dar cu cât ziua cea mare se apropia tot mai mult, cu atât curiozitatea creștea.

Probabil că în mintea lor aveau fel de fel de întrebări: Cum arată scriitorul? Ce înălțime are? De unde este el? și altele mai năstrușnice. Dar, văzându-l pe scriitor, întrebările au primit răspunsul mult dorit. Îndoielile s-au risipit, iar privirile s-au contopit. Copiii nu și-au mai putut dezlipi ochii de scriitor. Erau atât de încântați că, în sfârșit, îl pot vedea pe scriitor în realitate, fiindcă până atunci nu-l văzuse decât în fotografii. Cred că pe un minut au și uitat unde se află, fiind atât de absorbiți de noua priveliște. Iar scriitorul, vădit emoționat, nu și-a putut ascunde zâmbetul.

Clipele care au urmat după aceea au fost de o adevărată feerie. Copiii, împreună cu doamna învățătoare Tatiana Anghel, au fost dornici să prezinte ce au pregătit. Într-un ritm allegro s-au înfățișat rând pe rând în fața scriitorului. Au recitat cu intonație poezii de-ale scriitorului: Ursul dirijor, Doi iezi, Mama coase-o floricea ș.a. Au interpretat diferite roluri, îmbrăcați în costume de albină, clovn sau fiecare cu o jucărie în mână, reprezentând un animal din poezie. Ai fi zis că te afli la un spectacol! Scriitorul a privit cu admirație tot ce făceau copiii.

Nu s-a pierdut din vedere și runda întrebărilor. Fiecare copil și-a pregătit cu grijă câte o întrebare: - La câți ani ați scris prima poezie? - În clasa a IV-a, a răspuns poetul. - De ce ați dorit să fiți scriitor? - Fiindcă mi-a plăcut mult să citesc, a răspuns scriitorul. - Când scrieți poezii: când sunteți trist sau fericit? Scriitorul a spus că îi place să scrie când e liniște, și anume noaptea, a scris sub stări de bine, dar și când era puțin mai trist. Iar la întrebarea Ce nu vă place? Scriitorul a spus că nu-i plac oamenii mincinoși.

Scriitorul i-a lăudat pentru buna pregătire a copiilor, numindu-i actori adevărați. De asemenea, a spus că: Ei [copiii] sunt mai frumoși decât poeziile. Scriitorul i-a îndemnat să vină la bibliotecă, pentru că, a adăugat el, dacă știi carte, vei ajunge acolo unde vrei să ajungi.

A fost o atmosferă plină de voie bună. Poezia s-a simțit ca ea acasă, iar copiii au înveselit inima tuturor. În final, au făcut o fotografie de grup, ținând câte o carte a scriitorului în mână. Nu s-au sfiit să se apropie de scriitor, ba chiar l-au îmbrățișat. Copiii au primit în dar cărți cu autografe, fapt pentru care au fost foarte recunoscători. Cu siguranță, peste ani își vor aduce aminte cu drag de această întâlnire de suflet și vor prețui mai mult poezia, cartea și oamenii.

Сказочная палитра Бессарабии на полотнах Михаила Пейкова

 

Larisa Barabaș,

șef sector, Biblioteca „Hristo Botev”

            В октябре 2022 года интерьер Библиотеки „Христо Ботев” кардинально сменил свой обычный имидж. Вместо, привычного глазу, вида обложек и корешков книг на выставках читального зала перед нашими посетителями открывалась выставка графических и акварельных работ бессарабского художника из Украины (г. Измаил) Михаила Пейкова, любезно предоставившего возможность всем желающим познакомиться с его творчеством. На протяжении трех дней в нашей рабочей практике книга соседствовала с акварелью, что создавало иную, более высокого уровня эстетическую атмосферу, полную гармонии и живописного цветого сияния, исходящего от работ художника.

            Михаил Пейков родился в 1941 году в болгарском селе Каракурт Болградского района Одесской области, в семье потомков болгарских переселенцев, основавших в степях Буджака мночисленные колонии. Рисовать любил с детства, постепенно увлечение переросло в профессию. В 1978 году Михаил Петрович окончил Львовский полиграфический институт им. Ивана Федорова, факультет книжной графики. С тех самых пор до сегодняшнего дня мастер неотрывно следует своему жизненному предназначению, причем работает в разных направлениях – кисть, карандаш, сепия, литография, акварель, тушь, резьба по дереву.

            Среди разноплановых и многочисленных авторских работ следует особое место творчеству, отражающему тему болгарского народа, живущему на просторах буджакской степи Бессарабии на протяжении уже многих поколений, но сохранившего самобытность и яркость языка, культуры, устного и прикладного творчества своих предков. Как истинный родолюбец Михаил Пейков воплотил на своих полотнах красоту и размеренность болгарских бессарабских сел, память которых сохранила в первозданном виде культуру дедов и прадедов, цветущую землю, возделанную натруженными руками соотечественников-землепашцев, простые, но прерасные лица земляков, которые трудясь изо дня в день бережно сохраняют и создают новую красоту мира, в котором живут.

            С творчеством самобытного народного художника познакомились учащиеся болгарского Теоретического Лицея им. Васила Левского, встреча состоялась 9 ноября. Вышеупомянутая тема особенно актуальна для них, большинство из которых родились в семьях потомков болгар, два века назад переселившихся на земли Молдовы. Автор рассказал лицеистам о самобытности, специфичности культуры бессарабских болгар, основанной на симбиозе истории и современности трех народов, живущих под одним небом. Раскрывая тематику предков в своем творчестве, автор часто и много встречался с долгожителями бессарабских сел, память которых хранила события вековой и более давности, что также пополнило копилку жизненных знаний о своем народе, обогатило и наполнило насыщенными красками творчество мастера и что, по его устремлениям, он стремится передать в руки последующих генераций. Рассказ был интересным, полученная информация вызвала ряд вопросов в отношении истории и сегодняшней непростой ситуации на земле Буджака.

            Следующая встреча состоялась с первокурсниками Колледжа при Экономической Академии Молдовы. В этом формате художник отвел немало времени для рассказа о том, как создаются работы в технике - акварель, тушь, гуашь, какие нужны материалы и инструменты. Муниципальные библиотеки города проводили в этот момент Кампанию „Неделя науки”, поэтому так важно вести просветительскую деятельность в различных направлениях, а в искусстве особенно, как прекрасной состовляющей любого социума. Эта тема оказалась весьма познавательной нашим слушателям, многие увлекаются на досуге рисованием, также прозвучали вопросы и пространные ответы на них.

            Третья и заключительная встреча состоялась с соотечественниками Михаила Петровича, живущими в Кишиневе. Для некоторых это было знакомство, для иных - приятный сюрприз еще раз повидаться. Теплое общение и дружественное расположение царило в среде творческой интеллигенции двух соседствующих государств, всегда есть чем поделиться и что интересного рассказать. Этот вечер запомнится многим из присутствующих надолго.

            Вернисаж работ художника вызвал много позитивных эмоций у всех соприкоснувшихся с неизвестным нам доселе творчеством М. Пейкова, много восторженных отзывов пополнило личный альбом автора замечательными словами в его адрес. Библиотека также выражает благодарность художнику за ряд подаренных работ, особенно за графический портрет Христо Ботева.             

            Со словами благодарности обращаемся к нашей коллеге из города Бельцы Инне Кузнецовой, оказавшей всяческую поддержку в организации и проведении данной экспозиции, а также мероприятий, связанных с ней и с пребыванием художника Михаила Пейкова в столице Молдовы.

Программа «Кишинев читает книгу» в библиотеке им. И. Мангера

 

Tatiana Ischimji,

șef serviciu, Filiala „I. Mangher”

 В 2022 году взрослым пользователям библиотеки  им. И. Мангера в рамках программы «Кишинев читает книгу» была предложена книга писателя Михаила Хазина «Еврейское счастье. Заметки для друзей», которому в этом году исполнилось 90 лет.

Наш земляк  Михаил Хазин родился в селе Пражила Сорокского уезда (ныне Флорештского района) 23 октября 1932 год. Он учился в начальной еврейской школе, а в годы Великой Отечественной войны находился с семьёй в эвакуации в уральском городке Орск, где учился в средней школе в соседнем поселении Соцгородок. Отец М. Хазина погиб в результате несчастного случая в трудовой армии там же в 1943 году. После окончания войны семья вернулась в Молдову и поселилась в городке Сороки, где будущий литератор в 1950 году окончил русскую среднюю школу имени А.С. Пушкина. В 1955 году Михаил Хазин окончил филологический факультет Кишинёвского университета и вскоре начал писать поэзию для детей. Дебютировал он литературоведческими статьями в кишинёвском журнале «Октябрь» в 1955 году. Михаил Хазин - член Союза писателей СССР. Был членом редколлегии журнала «Кодры», председателем Пушкинского общества Молдовы.

Михаил Хазин - автор нескольких книг художественной прозы, эссеистики, детской поэзии и многочисленных переводов из современной молдавской литературы - прозы, поэзии и драматургии. Среди переведённых им авторов: Ион Друцэ, Владимир Бешлягэ, Ион Константин Чобану, Ливиу Дамиан, Аурелиу Бусуйок , Борис Влэстару, Думитру Матковски, и др. Являясь знатоком обычаев и традиций местного населения, Хазин много лет пропагандировал молдавскую литературу бессарабских авторов. Особое место в его творчестве занимала и пушкинская тема. Михаил Хазин активно участвовал во второй половине 1980-х годов в возрождении еврейской культуры в Молдове, был одним из авторов и ведущих телевизионной еженедельной передачи «На еврейской улице».

Михаил Хазин был и остаётся большим другом еврейской библиотеки им. И. Мангера. Он был одним из её первых читателей. Первые документальные фильмы и репортажи о нашей библиотеке также принадлежат Михаилу Григорьевичу. В нашей библиотеке проводились премьеры его новых книг и встречи с читателями.

С 1994 года Михаил Хазин проживает в Бостоне, где в 2007 году и опубликовал свою книгу «Еврейское счастье». Книга состоит из 3 разделов: Писатели и книги; Отголоски Кишиневского погрома; Мозаика памяти. Сборник включает произведения, написанные автором в основном, за годы жизни в США. И если первый раздел включает рассказы, воспоминания, очерки об известных писателях, поэтах, историках, исполнителях, живущих на бывшей территории Союза (Натан и Яков Эйдельман, Булат Окуджава. Расул Гамзатов Иосиф Дик, Борис Слуцкий, Макс Гэсс, Ихил Шрайбман и др.), то третья часть книги содержит очерки, воспоминания и рассказы о людях, с кем свела судьба писателя в Америке (мостостроитель Леонард Заким, профессор университета Филадельфии Арон Каценелинбойм, исполнитель песен на идиш Михаил Эпельбаум, доктор Валид Фитаихи, художница Фей Грэйджовер, шахматисты Исер Купер, Михаил Таль и др.). С большим интересом посетители слушали второй раздел книги «Второе столетие фальшивки. Кишиневский погром 1903 года и «Протоколы сионских мудрецов»».

Еврейские судьбы, еврейская культура, прошлое и будущее евреев - сквозная тема творчества Михаила Хазина. Главная боль и забота всей его жизни и книга «Еврейское счастье» - подтверждение этому. 

На читательской конференции, которая прошла 17 ноября, был представлен буктрейлер (https://www.facebook.com/bmangher/videos/1252927132158064) и подведены итоги по прочитанной книге. Участники смогли обменятся мнением -  что для каждого из них означает словосочетание «еврейское счастье». Кто-то отметил что «еврейское счастье» еще со времен Шолом-Алейхема имеет иронический смысл. Другие сказали, что «еврейское счастье» – это любимая семья, родственники, возможность идентифицировать себя евреем и возможность говорить открыто на своем родном языке - на идиш. Для многих «еврейское счастье» заключается в воспоминаниях о годах детства, когда были живы родители, братья и сестры. Многие отметили, что их «еврейское счастье» на сегодняшний день заключается в том, что они не чувствуют себя одинокими благодаря заботе Благотворительного центра Хесед Иегуда, работники которого помогают им во всех вопросах, связанных со здоровьем, передвижением, в социальных вопросах, в общении - за что выразили им и нашей библиотеке, которая уже ни один год проводит для них такую программу, огромную благодарность!

O lansare memorabilă la Biblioteca „Onisifor Ghibu”

 

Mircea Ciochină, șef serviciu, Biblioteca „Onisifor Ghibu”

Pictura este o poezie fără cuvinte. Horatius

La data de 11 noiembrie 2022, în spațiul ospitalier al Bibliotecii „Onisifor Ghibu” s-a desfășurat lansarea volumului Niciodată pierdută, feminitatea, un documentar semnat de scriitoarea Rodica Iuncu. Această carte are ca motiv principal spectacolul scenei și al vieții a șapte artiste din spațiul basarabean. Evenimentul dat se încadrează perfect și în activitatea Bibliotecii noastre, aflătă acum în campania „Săptămâna științei și a creativității la BM „B.P.Hasdeu”. Rodica Iuncu, autoarea acestui volum, redă prin această evaluare, strălucită a unor artiste care au sclipit pe scenă, însă a căror activitate a fost umbrită de diferite circumstanțe etc. Volumul include șapte protagoniste: Tamara Ceban, Angela Păduraru, Maria Drăgan, Nina Ermurachi, Tamara Chițaniuc, Ana Barbu, Maria Bieșu, fiecare dintre acestea fiind descrise cu diverse în diferite perioade ale vieții lor.

Moderatorul acestui eveniment a fost Constantin Cheianu, scriitor, dramaturg, prozator, publicist și actor. Au fost prezenți și invitați speciali, precum: Maria Pilchin, scriitoare, critic literar; Maria Șleahtițchi, doctor habilitat în filologie, critic și istoric literar, directorul Muzeului de Literatură Română „Mihail Kogălniceanu”; Zinaida Julea, interpretă; Vasile Iovu, artist al poporului, profesor universitar; Constantin Rusnac, compozitor; Svetlana Bivol, director general Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”; Vitalie Răileanu, critic și istoric literar.

Constantin Cheianu a menționat: „Prin volumul său, Rodica Iuncu ne amintește de vremuri când alături de părinți ascultam la radio cântecele acestor doamne. Părinții noștri aveau pe buze nume precum: Maria Drăgan, Zinaida Julea, Angela Păduraru care au devenit și pentru noi voci cunoscute și pe care le fredonam adesea”. Cu siguranță, mulți vor dori să citească această carte, îndeosebi cei care au iubit și admirat aceste protagoniste și munca lor asiduă.

Cu un mesaj de felicitare a urmat Maria Șleahtițchi, care a vorbit atât despre cuprinsul volumului, cât și despre autoare. „Această carte arată destinul oamenilor, destinul ascuns nu cel din timpul aflării pe scenă. Rodica Iuncu ne prezintă un eseu, pe care vrei să-l citești și recitești”. Cele 7 grații ale muzicii sunt ilustrate în mod deosebit în această carte.

Un moment aparte a fost și mesajul directorului Bibliotecii „Onisifor Ghibu” care menționa „O cultură trebuie să rămână a fi viabilă și prin faptul că comemorăm marile personalități ale culturii”. Volumul dat pornește de la momentul numerologic 7. De ce anume 7? 7 portrete, 7 eseuri pentru duminici, care și sunt duminicile lecturii. Volumul impresionează prin valoarea sa documentară, Rodica Iuncu ne spune adevărul despre protagonistele pline de grație și feminitate.

Evenimentul a fost plin de emoții, mesajele de felicitare au fost atât din partea scriitorilor, cât și din partea interpreților. Astfel, artista Zinaida Julea a depănat amintiri din anii studenției, dar și din perioada în care a debutat și deja când avea concerte alături de Tamara Ceban. Constantin Rusnac menționa că „le-am cunoscut pe toate și le-am apreciat foarte mult”.

Felicitări autoarei pentru o deosebită carte care menține în memorie aceste nume mari.

Rodica Iuncu pe lângă ultima sa apariție, semnează articole în „Gazeta de Chișinău”. A publicat cărțile „Spectacolul scenei și al vieții” (2007) și „Păstorul solitar sau Naiul lui Vasile Iovu” (2015). Este membră a Uniunii Scriitorilor și a Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, deține Premiul Salonului Internaţional de Carte, Chişinău, ediţia a 16-a (2007); Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2016) și Titlul de „Om Emerit al Culturii” (1980).