Tutunul și impactul asupra performanței școlare și profesionale

 

Lilia Canțîr, șef serviciu, Biblioteca „Ștefan cel Mare”

Discuțiile despre cum fumatul poate afecta concentrarea, memoria și rezultatele academice sau profesionale ale tinerilor sunt deosebit de importante în contextul sănătății publice și al impactului negativ al fumatului asupra individului și societății în ansamblu. Această temă aduce în prim-plan consecințele grave ale consumului de tutun asupra sănătății și subliniază necesitatea adoptării unui stil de viață sănătos și renunțarea la fumat.

Fumatul poate avea un impact semnificativ asupra performanței școlare și profesionale a tinerilor. Iată câteva aspecte de discutat în legătură cu acest subiect:

Concentrare și atenție: Fumatul poate afecta capacitatea de concentrare și atenție a tinerilor. Substanțele chimice din tutun, în special nicotina, pot provoca un efect de amețeală și pot îngreuna focalizarea pe sarcinile academice sau profesionale.

Memorie și învățare: Cercetările au demonstrat că fumatul poate afecta memoria și procesul de învățare. Nicotina poate interfera cu funcționarea normală a creierului și poate afecta capacitatea de a memora și recunoaște informațiile noi.

Performanța academică: Fumatul regulat poate duce la o scădere a rezultatelor școlare. Tinerii care fumează pot avea dificultăți în asimilarea și reținerea informațiilor, ceea ce poate afecta performanța în teste, examene și proiecte școlare.

Oportunități profesionale: Fumatul poate afecta și perspectiva profesională a tinerilor. Anumite domenii de muncă impun restricții asupra fumatului sau încurajează un stil de viață sănătos. Persoanele care fumează pot avea șanse mai mici de a fi selectate pentru anumite locuri de muncă sau de a avansa în carieră.

Timp și energie: Fumatul poate consuma timp și energie care ar putea fi folosite în mod mai productiv în alte activități. Fumătorii pot fi preocupați de satisfacerea nevoii de nicotină, ceea ce poate duce la o scădere a timpului și efortului dedicat studiului sau activităților profesionale.

Este important să subliniem faptul, că aceste efecte negative pot varia de la individ la individ și pot fi influențate de mai mulți factori. Cu toate acestea, informarea adecvată cu privire la impactul fumatului asupra performanței școlare și profesionale poate ajuta tinerii să ia decizii mai informate și să adopte un stil de viață sănătos.

De asemenea, aspecte relevante despre importanța unui mod de viață sănătos, așa ca:

Impactul asupra sănătății, care este unul dintre principalele cauze ale bolilor cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, cancerul, afecțiunile pulmonare și multe altele. Înțelegerea consecințelor grave ale fumatului asupra sănătății poate motiva oamenii să ia măsuri pentru a renunța la fumat sau pentru a nu începe să fumeze.

Sensibilizarea opiniei publice contribuie la creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la impactul negativ al fumatului. Prin informare și educare, se poate influența opinia publică și se pot promova alegeri sănătoase și un stil de viață fără tutun.

Prevenirea consumului de tutun: se pot dezvolta programe și inițiative de prevenire a consumului de tutun, în special în rândul tinerilor și adolescenților. Educația și informarea cu privire la consecințele negative ale fumatului pot ajuta la reducerea incidenței acestui obicei.

Impactul economic și social. Fumatul nu afectează doar sănătatea individuală, ci are și un impact semnificativ asupra economiei și societății. Costurile ridicate ale îngrijirii medicale, pierderea productivității și efectele negative asupra mediului sunt doar câteva dintre aspectele care subliniază importanța abordării temei.

Sensibilizarea cu privire la riscuri. Adolescenții trebuie să fie conștienți de riscurile și consecințele grave ale fumatului asupra sănătății lor. Prin educație și informare adecvată, adolescenții pot înțelege mai bine impactul negativ al fumatului și pot fi motivați să evite sau să renunțe la acest obicei.

Prevenirea începerii fumatului. Timpul adolescenței reprezintă o perioadă critică în ceea ce privește expunerea la fumat și inițierea acestui obicei. Abordarea temei într-un mod relevant și captivant poate ajuta adolescenții să înțeleagă motivele pentru care ar trebui să evite începerea fumatului și să ia decizii sănătoase pentru ei înșiși.

Informații relevante sunt foarte importante pentru a oferi adolescenților resurse pentru a-și forma propriile opinii și alegeri informate legate de consumul de tutun. Aceste resurse pot include prezentări interactive, broșuri, materiale video sau site-uri web specializate care oferă informații despre efectele nocive ale fumatului asupra sănătății fizice și mentale.

De asemenea, este important să se creeze un mediu de susținere și încurajare pentru adolescenți, astfel încât aceștia să se simtă sprijiniți în luarea deciziilor sănătoase și să aibă acces la resurse și servicii de consiliere în cazul în care doresc să renunțe la fumat.

În concluzie, subiectele abordate sunt deosebit de valoroase în promovarea sănătății și în conștientizarea consecințelor negative ale fumatului. Prin informare, educare și promovarea unui stil de viață sănătos poate contribui la reducerea consumului de tutun și la îmbunătățirea stării de sănătate a celor care fumează și a comunității în ansamblu mai ales în rândul adolescenților care este crucială, având în vedere că această perioadă a vieții este adesea asociată cu experimentarea și luarea deciziilor cu privire la comportamentele sănătoase.

Zilele Onisifor Ghibu la Biblioteca „Onisifor Ghibu”

 

Nina Reșetnic, bibliotecară,

Biblioteca „Onisifor Ghibu”

Biblioteca „Onisifor Ghibu” este echivalentă cu țara, cu independența, cu unirea. E o oază de românism, un for cultural pentru că este mereu plină cu oameni dornici de cultură, literatură, istorie, artă, folclor românesc. Biblioteca împlinește trei decenii de activitate deosebit de fructuoasă. Este o bibliotecă cu un destin aparte, devenită una din forurile culturale de prestigiu din Chișinău și din întreaga republică.

În perioada 25-27 mai 2023, Biblioteca „Onisifor Ghibu” a organizat Zilele Onisifor  Ghibu. Astfel, timp de trei zile, scriitori, poeți, oameni de cultură și cititorii au sărbători viața și opera celui mai important militant pentru Marea Unire de la 1918, promotor al învățământului și al culturii naționale, pedagog, istoric, publicist, memorialist și filozof al istoriei - Onisifor Ghibu.

Evenimentul a fost inaugurat cu depuneri de flori la Stela comemorativă „Onisifor Ghibu” din strada Pușkin, colț cu 31August 1989. Directorul instituției Vitalie Răileanu a ținut o alocuțiune cu referință la personalitățile Onisifor și Octavian Ghibu, personalități notorii ale neamului românesc. Apoi cei prezenți au fost surprinși de expoziția deosebită cu genericul „Onisifor Ghibu – promotor al pedagogiei practice”, cuprinzând 48 de documente semnate de Octavian Ghibu. Totodată a fost vernisată expoziția de pictură cu genericul „Povești colorate în miniatură” a profesoarei de arte plastice Olga Mardari cu 46 de lucrări de pictură.

Oaspeții prezenți la eveniment au venit cu o donație de carte, printre care scriitorul și pictorul Leonid Popescu, scriitorii Iulian Filip, Titus Știrbu și Vlad Zbîrciog. Oaspeții prezenți și-au împărtășit impresiile personale acumulate de-a lungul anilor colaborând cu Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Ricky Ardezianu a venit cu un recital de muzică pentru chitară, încântând auzul celor prezenți.

La simpozionul „Europa-Moldova din perspectiva Summit-ului Comunității Politice Europene din 01 iunie 2023: conexiuni și dialog cultural” au participat reprezentații Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, elevii din cadrul Liceului Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău. Alexandra Pânzari, consultant principal în cadrul Ministerul Justiției, a susținut o prelegere pe tema„ Convenția Europeană a drepturilor omului”, elevii fiind interesați de acest subiect, au venit cu o mulțime de întrebări referitor la drepturile omului. La un dialog interesant i-a provocat pe elevi deputatul primului Parlament al Republicii Moldova, Valentin Dolganiuc. Elevii au plecat acasă plin de emoții și foarte mulțumiți, dornici de a reveni.

A doua zi, oaspeții bibliotecii au fost invitați la un recital de poezie semnate de Virgil Botnaru, Iraida Darmancev, Maria Ivanov și alți invitați, cititori-scriitori care au citit versuri din creația proprie, fiind o oportunitate deosebită de a ne delecta cu frumusețea cuvântului scris, expresia creatoare a acestor frumuseți care e însăși viața, e sufletul nostru.

În continuare au fost prezentate volumele elaborate și editate la Laboratorul de Cercetări Literare și biobibliografice din cadrul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”. La masa rotundă „Summit-ul comunității Europene: perspective și actualitate, valențe și valori educaționale” au participat prof. univ., dr. hab. Vlad  Pâslaru, prof. univ., dr. hab. Grigore Vasilescu, studenții de la Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative (Universitatea de Stat din Moldova); elevii de la liceele „Mircea Eliade” și „Vasile Vasilache”. Elevii și studenții au fost foarte activi, venind cu diferite întrebări. Au înțeles că dacă ești stăpânul unor sistem de valori și idealuri contribui la formarea spirituală. Și de data aceasta Biblioteca s-a arătat a fi un spațiu benefic și prietenos de comunicare, informare și educație, oferindu-le servicii de calitate.

La 27 mai au continuat Zilele Onisifor Ghibu prin conversația filosofică „Fericirea - limanul către care tind oamenii” cu Dorian Furtună. La final, șeful bibliotecii Vitalie Răileanu le-a mulțumit tuturor pentru implicarea în activitățile programului și a făcut un bilanț a activităților din cadrul Zilelor Onisifor Ghibu

Biblioteca menține și în continuare caracterul pur românesc, câștigat în trecut și se răspândește în continuare prin Zilele Onisifor Ghibu, lumina aprinsă de patronul spiritual al Bibliotecii.

Romanul „Montana” de Alexandru Popescu în continuă discuție

 

Angela Olărescu, șef, Biblioteca „Hristo Botev”,

Lidia Cîssa, bibliotecar, Biblioteca „Hristo Botev”

 

          Romanul „Montana”, semnat de tânărul prozator Alexandru Popescu, a trezit interes și curiozitate în rândurile adolescenților. Aceasta o confirmă și întâlnirea scriitorului cu elevii claselor a VIII-a de la Liceul Teoretic „George Meniuc” din Chișinău. Întâlnirea a avut loc în data de 17 mai 2023, în cadrul căreia s-a pus în discuție cartea menționată, inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2023”, ediția a XX-a. Activitatea a fost organizată de Biblioteca „Hristo Botev” în parteneriat cu Liceul Teoretic „G. Meniuc”, cu concursul nemijlocit a bibliotecarei liceului, dna Elena Cortac, și a profesoarelor de limbă și literatură română, dna Surdu Lucia și dna Costaș Marina.

          Întâlnirea a început cu un succint discurs, prezentat de către dna Angela Olărescu, șefa Bibliotecii „Hristo Botev”, care a vorbit elevilor despre Programul de lectură „Chișinăul citește” ce anual promovează cărți de valoare ale scriitorilor autohtoni. Aceste opere țin de trecutul și prezentul poporului nostru basarabean, evidențiază diverse probleme importante existente în țară (politice, sociale, economice, morale etc.), asupra cărora trebuie să medităm și să ne străduim împreună să le soluționăm cât mai operativ, pentru a construi o societate mai prosperă, mai umană, demnă de a se alătura la comunitatea europeană. Apoi a fost prezentat autorul romanului „Montana”, dl Alexandru Popescu, venit de peste hotare, din Anglia, unde actualmente este stabilit cu traiul, pentru a se întâlni cu cititorii operei sale.                    Bibliotecara Lidia Cîssa de la Biblioteca „Hristo Botev”, le-a relatat elevilor succint despre scriitorul Alexandru Popescu, care este un nou nume în literatura română contemporană, făcând trimitere și la unele date biografice. Elevii au aflat că Alexandru Popescu este originar din or. Bender, Republica Moldova, absolvent al Universității Libere Internaționale din Moldova, licențiat în științele comunicării, are în spate o frumoasă carieră de jurnalist, activând ca jurnalist și reporter în presa națională (Agenția de presă IPN), la unele posturi ale televiziunii naționale (Jurnal TV și Prime TV), la Radio Europa Liberă. Este autorul unui film documentar „O viață, trei țări, zece copii”, premiat în anul 2017 la Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf” și în același an este distins cu alt premiu prestigios - pentru cel mai bun reportaj TV. În anul 2022 debutează ca prozator cu romanul „Montana”, publicat la Editura „Arc” din Chișinău, distins la începutul anului 2023 cu premiul „Gânditorul din Hamangia” în cadrul proiectului „Valurile, vânturile”, moderat de scriitorul și dramaturgul Val Butnaru.         

           În continuare, elevii au audiat o succintă prezentare a romanului „Montana”, care este un roman contemporan, ce reflectă evenimente din istoria recentă a Republicii Moldova: tranziția basarabeană, râzboiul de pe Nistru din anul 1992, viața oamenilor simpli în Transnistria separatistă. Aceste evenimente sunt redate prin trăirile personajului principal, Ivan Josan, a familiei lui, vecinilor, colegilor de clasă. În roman prezentul se îmbină armonios cu trecutul: pe de o parte, aflăm istoria unui tânăr, evadat din Bender, orașul său de baștină, fiind umilit, maltratat, terorizat de autoritățile separatiste locale, care în prezent activează ca jurnalist și reporter în Anglia, unde se străduie să-și refacă viața și să devină un bun specialist acolo, în străinătate, însă amintirile dureroase despre trecut - despre copilăria și adolescența sa, viața de acasă, îl împiedică, creându-i chiar probleme de sănătate; pe de altă parte, din acele amintiri dureroase aflăm povestea unui copil dintr-o zonă separată din Bender, o bază destinată pentru construcția, instalarea și reparația căilor ferate, distracțiile și sentimentele lui și a altor copii dictate din acele condiții, care a fost martorul evenimentelor menționate, văzute cu ochi de copil și trăite cu inimă și conștiință de copil, apoi adolescent.

          Cei mai activi dintre elevi, Cristian Romanciuc, Andreea Corj, Donatella Odovenco, Anastasia Chiric, Stati Patricia, Istratuc Evelina, Ghilinschi Dorian și alții, și-au exprimat impresiile sale asupra romanului lecturat, accentuând faptul că este un roman interesant, construit neobișnuit, pe alocuri dramatic, pe alocuri tragic, dar sunt prezente și fragmente hazlii, ce le-au amuzat, de exemplu acolo, unde autorul povestește despre jocurile aventuroase ale copiilor, limbajul folosit de ei și altele. Au remarcat, de asemenea, că datorită romanului au aflat mai multe lucruri despre viața copiilor, adolescenților, adulților din autoproclamata Republică Transnistreană, că nu și-au imaginat că situația în acea zonă a fost, poate și acum este, atât de dramatică și periculoasă pentru populație.

          Apoi a urmat un dialog vioi între elevi și scriitorul Alexandru Popescu, ce s-a desfășurat într-o atmosferă lejeră, descătușată, pe un ton de încredere. Elevii au adresat autorului multiple întrebări cu referire la prototipurile personajelor principale din carte, semnificația titlului romanului, imaginile de pe copertă, ideea principală a romanului etc. S-a discutat, de asemenea despre procesul de creație a scriitorului și cea de jurnalist, despre planurile dumnealui de viitor, interesându-se ce subiecte din viața cotidiană pot fi descrise în alte cărți și puse în atenția societății etc. Alexandru Popescu a remarcat că, scriind acest roman, a avut drept scop ca populația din partea dreaptă a râului Nistru, și îndeosebi tânăra generație, să cunoască mai profund istoria poporului basarabean, în special siuația reală a populației din stânga Nistrului din perioada sfârșitul anilor 80, anul 1992, războiul de pe Nistru, formarea zonei separatiste transnistrene, trăirile și suferințele ei sub influența evenimentelor derulate în acest teritoriu.

          În final, i-am adus sincere mulțumiri scriitorului Alexandru Popescu pentru această întâlnire captivantă și constructivă, urându-i  multă energie creativă și inspirație pentru a scrie și alte cărți ce vor merita a fi lecturate și puse în discuție, fiind utile pentru viața populației din țara noastră. A încununat întâlnirea o poză comună a celor prezenți cu scriitorul.

Familia Hasdeu – o dinastie de cărturari (II)

 Natalia Smirnov, șef sector „Cartea veche și rară”, Biblioteca Centrală

Mai detaliat mă voi opri la cel ce îi purtăm numele de un sfert de veac și la ultima descendentă a dinastiei, Iulia Hasdeu.

Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut la Cristineşti, a copilărit şi a frecventat, până în 1850, şcoli poloneze în Vinniţa şi Cameniţa, unde a lucrat tatăl său, Alexandru, ca profesor. După stabilirea familiei în Basarabia, Bogdan devine elev al liceului regional din Chişinău. Vorbea desăvârşit limbile română, polonă, rusă, franceză, germană şi limbile clasice. Tatăl său a avut o influenţă majoră asupra formării viitorului savant. Studierea istoriei, literaturii, folclorului, limbilor, l-a preocupat toată viaţa. A învăţat la Facultatea de Drept din Harkov. Acumularea cunoştinţelor noi, memoria fenomenală şi lecturile bogate l-au ajutat să-şi formeze o cultură enciclopedică.

După 1863, s-a stabilit la Bucureşti şi a început cariera ştiinţifică. Din 1874 este numit profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti, iar în 1876 – director al Arhivelor Statului (până în 1900). A întreprins mai multe deplasări de lucru în străinătate în scopul depistării, cercetării şi editării de documente istorice privind trecutul românilor. A menționat de mai multe ori, lucrând în bibliotecile din lume despre gratitudinea bibliotecarilor care l-au ajutat în această muncă de cercetare a documentelor vechi și rare.

Astăzi, în Biblioteca Universităţii Jagiellone din Cracovia se găsesc 8 eemplare. din cărţile lui B.P. Hasdeu apărute în timpul vieţii sale.

Savantul şi cărturarul B.P. Hasdeu a avut legături strânse cu oamenii de ştiinţă din Polonia, care  îşi exprimau admiraţia faţă de Hasdeu pentru limba polonă corectă în care îşi compunea scrisorile. Spre deosebire de tatăl său, B.P. Hasdeu nu s-a dezis niciodată de originea sa poloneză; dimpotrivă, simţea o mândrie când vorbea despre strămoşii săi polonezi. Cunoaștem, că mama savantului a fost polonă.

Moştenirea literară a lui B.P. Hasdeu este scrisă aproape în întregime în limba română: poezii, teatru, opere istorice, lucrări ştiinţifice. Interesul pentru filosofia ocultă s-a resimțit după moartea fiicei sale, Iulia Hasdeu.

Ce a însemnat pentru B.P. Hasdeu familia, mai cu seamă soția sa, ne dăm bine seama citind cartea O nevestă româncă în traiul pământesc și-n vieța după morte, care poate fi accesată online, fiind deja accesibilă în Biblioteca digitală. În 1903 pe 7 martie la Academia Română a fost citită de către Marele Hasdeu și ascultată cu multă atenție în cadrul conferinței. Sunt descrise etapele vieții de la sărăcie la zile mai bune... Când ne-am dus la cununie, Iulia mea nu avea nimic, iar eu aveam în pungă doi poli din care am plătit și popei. Dar cât eram de fericiți...Tot atunci Hasdeu a publicat și poezia La Iulia sau ...ea singură târguind în piață, ea singură fierbând bucate, ea singură croin și dregând rufele și hainele, ea singură potrivind ca să nu lipsescă banul; ba încă, din acel ban izbutea să pună ceva la o parte, ca să ajute pe alți mai săraci, - ea o femee evanghelică, un chip de Marta, niciodată vanitate, nicăieri lux și petreceri!...

...Odată, în tinerețe, nevesta mea se plângea unei prietene de pecadilele mele. Prietena a întrebat-o: cum dară de-l mai iubești? Nevesta mea i-a răspuns simplu: nu-l pot lăsa, e mare patriot... De aceeați natură, sau forță asemănată, este iubirea între doi adevărați amici. O idee supremă, o idee eternă unesc două suflete, pe când totodată idei secundare și terțiare le dezbină...

A folosit în carte un model de comunicațiune spiritică, care era mai degrabă o realitate trăită de-a lungul celor 40 de ani, o experiență care a folosit-o numai cu referire la cei iubiți și pe care i-a iubit, pe prima linie genealogică.

Hasdeu scria că singurul lucru, pe care nevasta nu i-ar fi iertat în veci, era o cugetare anti-românească. La pag.30 al cărții citim rezumatul unui compatriot de-al său: „...Binele va fi simțit după o generație, iar conferința ta va fi folositoare ca un model de educație a tinerilor căsătoriți...”

Iată un model care a supraviețuit 40 de ani în cuplu, care rămâne o lecție de viață și astăzi.

Ultima descendentă a familie Hasdeu, a patra generaţie succesivă de oameni de litere, a avut un talent autentic. Deosebit de înzestrată, Iulia Hasdeu s-a format ca intelectual în acelaș mediu favorabil: biblioteca familiei, tatăl – savant-enciclopedist, profesori – personalităţi ale timpului, munca asiduă la studii în Paris. În toată opera sa literară găsim trăiri sufleteşti, întrebări despre viaţă şi moarte, credinţă şi onoare, religie şi ateism. Găsim în ea accente mistice şi note de fatalism. În poeziile Dumnezeul meu, Copila murindă, Moartea, povestirea Trei muribunzi, Iulia parcă şi-a intuit propriul destin, dar ideea morţii nu a înspăimântat-o niciodată.

Iulia Hasdeu a scris în limba română şi franceză, dar cu siguranţă că a citit literatura europeană a vremii şi cunoştea opera lui Adam Mickiewicz. Pe monumentul de pe mormântul Iuliei Hasdeu din Cimitirul „Bellu” (Bucureşti) se află un ceas oprit la clipa morţii ei, un vechi obicei polonez; blazoanele familiei Hâjdeu-Hasdeu, precum şi titlurile operelor pe care Iulia le îndrăgise cel mai mult. Pe unul dintre primele locuri se află poemul Dziady (Străbunii) al lui Adam Mickiewicz.

Familia Hâjdeu-Hasdeu a dat patru generaţii consecutive de oameni de cultură enciclopedică. Tadeu Hâjdeu scria în limba polonă, Alexandru Hâjdeu – în limba rusă, Boleslaw – în limba germană, Bogdan Petriceicu Hasdeu – în limba română, Iulia Hasdeu – în limba franceză. Trăsăturile lor comune au fost cunoştinţele vaste în diverse domenii, cultură înaltă, inteligenţă, idealuri nobile, valori morale majore. Aşa vor rămâne în istoria culturii europene.

În Familia Hasdeilor a dominat dragostea, respectul reciproc, înțelegere și respectarea dreptului fiecăruia la libertate, copilărie, educație sănătoasă, conviețuire și umărul la nevoie. La fel ca tatăl său, a reușit să iubească frumosul și să așterne cuvintele cu cinste. Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost unul din marii cărturari care vor rămâne în istorie. Descrierile sale au atacat spații vaste precum: filosofie, istorie, lingvistică sau chiar spiritism.

Noi bibliotecarii suntem chemați să ne asumăm misiunea și responsabilitatea de a promova patrimoniului național mobil existent în Biblioteca Centrală, spre valorificarea lui și de care în mare măsură a fost lipsit cititorul. Beneficiile digitizării se vor face simțite și de acum încolo, deoarece astfel se scot în evidență particularitățile exemplarelor valoroase deținute de bibliotecă. Sursele privind viața și activitatea hasdeenilor le puteți accesa la calea https://opac.hasdeu.md/

Familia Hasdeu – o dinastie de cărturari (I)

 Natalia Smirnov, șef sector „Cartea veche și rară”, Biblioteca Centrală

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pe 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai, sărbătorită în mai multe țări,din 2010 sărbătoare națională și în Republica Moldova.

Ziua de 15 mai este o oportunitate să ne amintim și să promovăm valorile cultivate în familia Hasdeilor, generații la rând. Cu acest prilej, Biblioteca Centrală a organizat expozițiile de documente cu genericul Familia Hasdeu – o dinastie ilustră de cărturari (documente din colecția Moștenire), Dinastia Hasdeu - in viziunea cercetătorilor literari (din colecția Moștenire).

Expozițiile cuprind 61 de volume, inclusiv articole și 10 documente foto inedite: Blazonul familiei Hasdeu, arborele genealogic, o copie din 1827, adusă la noi de Pavel Balmuș de la Biblioteca Academiei Române, fotografii ale membrilor familiei din diferite perioade ale vieții acestora. Două dintre care bătrânul Bogdan Petriceicu în ultemele zile de viață și al Iuliei în ultima zi din viață.

Colecția Cartea veche și rară a Bibliotecii Centrale deține un număr impresionant de cărți ale dinastiei Hasdeilor: 376 exemplare, din care 35 digitizate propuse utilizatorilor în format electronic, accesând Biblioteca digitală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

          Importanța familiei este de necontestat, întrucât ea reprezintă pilonul de bază în evoluția omenirii, este spațiul unde se întâlnesc generații și tradiții. Reprezentanţi ai dinastiei Hâjdeu-Hasdeu își au începutirile în Polonia. Tânărul stat, Ţara Moldovei, prin aşezarea sa geografică, a devenit vecin cu Regatul Polon, fapt ce a apropiat viaţa celor două ţări.

Cărturarii acestei dinastii au trăit o viață cu multe obstacole, dar toți au avut un scop - descoperirea adevărului istoric despre neam. Ne-au lăsat un șir de documente unice istorice precum și scrieri literare. Acest fapt se confirmă și prin declarațiile lui B.P. Hasdeu: „Fără istorie nu este patrie şi fără dragoste de istorie nu poate fi dragoste către patrie”; „Pe Români, cu inima și suflet îi iubesc ca pe frați. Pentru Români sunt gata să mă jertfesc cu brațul, cu mintea, cu sufletul”.

Toţi bunicii şi străbunicii lui B.P. Hasdeu, pe linia Petriceicu, au fost polonofili şi au optat nu numai pentru o alianţă creştină cu Polonia, dar chiar pentru unirea Moldovei cu Polonia.

 

                            Câteva date din viața acestor patrioți ai neamului

         

        De cercetarea vieții și creației dinastiei s-au preocupat personalități cu renume atât dîn țară cât și din în afara ei. Biblioteca Centrală deține o colecție impunătoare privind viața și activitatea dinastiei.

Barbu – Delavrancea scria: „ ... Hasdeii sunt Petriceici. Ştefan Petriceico, neavând urmaşi, înfiază pe copiii surorii sale, măritate cu un Hasdeu, „moldovean drept şi boier mare”. De aici familia ia numele de Petriceicu-Hasdeu.

Ştefan Petriceico a participat la bătălia de la Hotin între turci şi polonezii în care a fost doborât Hussein-paşa. A fugit de mânia Porţii în Polonia (1673). Familia Hâjdeu a emigrat în Polonia. Unii dintre urmaşi au rămas în Polonia, alţii s-au stabilit în Rusia, Prusia şi Austria. Pe pământul polonez a rămas şi Ioan Hâjdeu, tatăl viitorului scriitor Tadeu Hâjdeu.

Ioan (Ian) Hâjdeu (1743-1805) s-a căsătorit cu Malgorzata Piorkoszewska. În anul 1769 s-a născut fiul Tadeu, care a primit o educaţie strălucită pentru acele timpuri. Tadeu Ioan Hâjdeu (1769-1835) a fost începătorul marii aventuri spirituale. De la el, poliglot şi erudit, începe tradiţia de cărturari ai familiei Hâjdeu-Hasdeu. A studiat la Cracovia, la Facultatea de Drept a Universităţii Jagellone. În doi ani a obţinut titlul de doctor în drept. Militar în armata austriacă a luptat și el o perioadă îndelungată împotriva turcilor. Rănit grav lângă Nowy Bazar şi a abandonat pe câmpul de luptă. O noapte petrecută lângă cadavrele camarazilor a lăsat o amprentă cumplită în conştiinţa lui Tadeu Hâjdeu. De atunci datează interesul pentru misticism transmisă urmaşilor săi.

Tadeu Hâjdeu, profitând de anexarea Basarabiei de către Rusia în 1812, a cerut guvernului rus restituirea a două proprietăţi ale strămoşilor săi, lângă Hotin şi se mută cu traiul în Basarabia. A scris numai în limba polonă, respectând ortografia secolului XVIII. Interesat de folclor, adună legende populare şi le redactează în limba polonă. A mai scris piese, ode patriotice, fabule, satire. Opera poetică poloneză a lui Tadeu Hâjdeu a rămas doar în manuscrise.

În Testamentul olograf al lui Tadeu Hâjdeu poetul scrie pentru fiii săi şi către urmaşii de mai târziu istoria strămoşilor săi, aduce dovezi ale titlului de nobleţe şi dreptul la proprietatea din Basarabia. Acest document dă dovadă de trufia nobilului polonez îndrăgostit de genealogia neamului său.

Tadeu Hâjdeu avea patru copii. Din prima căsătorie avea un fecior pe nume Tadeu-junior, care a murit de tânăr. Din a doua căsătorie a avut doi feciori Alexandru şi Boleslaw, şi fiica Mihaela care a murit în copilărie. Peste mulţi ani, o asemenea tragedie i-a marcat viaţa şi nepotului său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, când a pierdut-o pe unica sa fiică Iulia.

Fiul Boleslaw, naturalist renumit, s-a convertit la catolicism. A murit la Viena fără să lase urmaşi. A scris în limba rusă publicistică, legende şi povestiri istorice, articole privind obiceiurile populare româneşti, impresii de călătorie. Autorul primei traduceri în limba rusă a nuvelei lui Constantin Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul (1859). 

Alexandru a devenit filosof, botanist, filolog, arheolog, istoric, nuvelist, poet, membru al Societăţii de istorie şi antichităţii din Odesa. A terminat Pensionul Nobiliar de pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău. Foarte capabil, a absolvit cu rezultate strălucite Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Facultatea de Drept din Harkov. Cunoştea bine limbile. Scria în limba rusă, aşa cum scria tatăl lui în limba polonă. Şi-a schimbat şi ortografia numelui, în varianta Hâjdeu / Gâjdeu. Căsătorit cu o poloneză, Elisabeta (Elżbieta) Dauksza, fiica unui nobil din Lituania. S-a considerat român. S-a format şi a trăit în Basarabia, în zona de frontieră cu România.

Alexandru Hâjdeu, deşi scria în limba rusă, adevărate opere din istoria României au fost: Cântece istorice româneşti (1830), Legenda Voievodului Duca (1834), Legenda despre Voievodul Petriceicu, Despre vechiul renume al Moldovei. Cu ele, a atras asupra sa atenţia românilor şi a devenit o sursă de cunoaştere a vechii Moldove. În Sonetele moldoveneşti (1837) sunt cântate dragostea de patrie, pitorescul ţării natale, trecutul eroic, legăturile seculare cu Rusia, Ucraina, Polonia. Poseda cunoştinţe strălucite de limbă polonă şi în jurisprudenţa europeană, ceea ce l-a consacrat și ca traducător.

Activitatea lui Alexandru Hâjdeu ca savant, pedagog, avocat a fost mult apreciată în ţările europene: Polonia, Franţa, Serbia, Germania. A deținut o bibliotecă bogată a familiei, care i-a fost de mare ajutor şi fiului său Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907).

Romanul „Montana” – adevăr, dramă și suspans

 

Elena Babără, bibliotecară, Biblioteca „Traian”

Romanul „Montana” îl putem considera o capodoperă a literaturii române, alături de alte romane memorabile basarabene. În cel mai direct mod afirm că este un roman pe care nu îl poți lăsa din mână datorită momentelor sale extraordinare de suspans și structura prin care este construit. Deloc greu de citit. Împletit într-o manieră subtilă de umor fin și amuzant pe de o parte și dramatismul pe de altă parte, care este descris simplu și atractiv de a lectura, fără ca cititorul să se plictiseală. Este un roman în care poți plânge și râde în același timp, în care te poți distra alături de copilul-eroul central și te poți întrista alături de adultul, eroul principal, dar indiferent nu poți nicidecum rămâne în timpul lecturării acestui roman unic.

Ne determină să ne aducem aminte de realitatea dură din punct de vedere politic și social în care trăim, care este alături de noi și pe care încercăm uneori să o evităm. Este o adevărată proză despre războiul din Transnistria, trăirile unui copil în această perioadă. Cel mai memorabil este faptul că autorul dezvoltă mai multe teme a cărții în același timp, socială, politică și psihologică, dragostea unui copil față de originile sale, locul de baștină, casa sa, care poate fi și o căsuță mică, o cocioabă, un vagon de cale ferată, dar este locul pe care îl va iubi toată viața. De aceea ne duce la gândul că orice copil este esențial să se dezvolte și să crească într-un loc armonios, nepericulos. Consecințele unui trai sărac, periculos, toxic îi vor da tulburări și suferințe pe parcursul întregii vieți. Copiii de azi sunt viitorul de mâine și depinde foarte mult de părinți de azi ce societate și țară va exista în ziua de mâine.

Copilul – eroul central din carte și adolescentul, care ajunge mare se simte frustrat că trebuie să părăsească mai întâi locul de baștină, casa unde s-a născut. Apoi frustrarea devine dublă, trebuie să părăsească țara și orașul unde s-a născut, pentru ca să supraviețuiască. Noua țară este frumoasă, meseria sa este una de succes, dar dorul de mamă, casă, meleagurile copilăriei este mai puternic. Sunt sentimente firești, specifice fiecărui om, să vrea să vadă din nou locurile copilăriei sale.

Toate aceste lucruri ne duce cu gândul la drama pe care au trăit-o și încă o mai trăiesc persoanele care au fost separate de plaiul lor de baștină, care nu au posibilitatea să se întoarcă și care nu au unde se întoarce „acasă”. Ne face să prețuim fiecare moment petrecut cu cei dragi acasă, care deși poate părea un lucru banal pentru unii, pentru alții poate fi un vis imposibil și de nerealizat.

Altă temă pe care ne face autorul să o sesizăm este deosebirea majoră dintre generații, dintre dezvoltarea socială, tehnologică, care ne arătă cât de tare se pot deosebi generațiile între ele. Fiecare generație parcurgând o anumită realitate istorică, tehnologică. Spre exemplu, dacă la acea vreme ceasul „Montana” era un vis frumos pentru generațiile de copii de atunci, un gadget modern care era dorit de mulți copii. În comparație cu tehnologia de acum, telefoane moderne și acces la internet acel ceas pare un lucru neimportant pentru noi și pentru copiii generației de azi. Pentru acel copil din Bender acel ceas era un univers întreg, o tehnologie senzațională, pe care și-l dorea cu ardoare și nu-l putea avea. Acel copil din Bender, apoi maturul care avea o carieră de succes, fiind jurnalist, avea o relație de cuplu de succes, în care se simțea bine. Avea bani și telefon modern, mult mai valoros financiar ca acel ceas, dar copilul din el își dorea ceasul Montana, visul copilăriei lui. Acest matur își dorea tatăl și amintirile înapoi, pe care țara sa unde a crescut și s-a născut nu i le putea întoarce. De aceea s-a decis să se întoarcă în orașul natal cu speranța de a găsi acest ceas. Este chiar o lecție de viață pentru generațiile de azi, care sunt obișnuite să aibă mai multe în ziua de azi, telefoane moderne, acces la informații, tehnologii și bineînțeles un cer pașnic deasupra. Nu suntem, poate, în stare să apreciem la adevărată valoare lucrurile pe care le avem. Generațiile care tind să fie nemulțumite de lucrurile pe care le au și doresc din ce în ce mai mult, dar care poate mulți nu și-au pus întrebarea cum ar fi să fii departe de casă, cum ar fi să nu poți reveni înapoi acasă, cum ar fi dacă nu ar exista tehnologii deloc și cum ar fi să exiști în locul acestui personaj cu atâtea amintiri dureroase. Personajul care a supraviețuit războiului, pierderilor, ambianței periculoase de acasă, trăind printre linii de asamblare, macarale, ciocane, construcții, trenuri și șine de cale ferată de mic copil. Trăind într-un loc absolut periculos și toxic pentru copii, printre fum și gaze toxice și gălăgie de la toate aceste mașinării.

Prin urmare, mulți dintre generațiile de azi s-ar putea considera un pic mai norocoși că au parte de o copilărie mai veselă, cu tehnologii mai bune și prin faptul că se bucură de un cer pașnic deasupra capului. Dar pentru ca un om să realizeze ce are este uneori important să compare. Acest roman ajută și educă generațiile de adolescenți de azi să fie mai recunoscători, mai răbdători, mai blânzi pentru lucrurile pe care le au. Tema umanității este subtil redată în acest roman. Adolescenții de atunci aveau și ei problemele lor. Toți care locuiau la acea bază, în acel mediu toxic, în Bender, le-a fost mai greu să se realizeze în viața de matur, să își găsească profesia potrivită și menirea în viață. Birocrația, sistemul social politic și-a pus amprenta în viața copiilor și a maturilor de acolo. A fost cu adevărat o luptă de supraviețuire pentru ei.

Patrie, dragoste, țară, loc natal, părinți, dor de casă, copilărie - sunt teme pe care le-a abordat autorul și care vor rămâne mereu actuale. Omul se află într-o corelație strânsă cu aceste lucruri și dacă copilul se află în dizarmonie de mic cu aceste valori, maturul care va crește va avea sechele și traume, care chiar dacă va avea o carieră strălucită, ca în cazul acestui jurnalist, dorul și baștina și amintirile vor rămâne mereu în sufletul său.

Este un roman care ne atrage atenția la educația copiilor din zilele noastre, la implementarea valorilor necesare în educație de mici, pe care ei să le dezvolte în maturitate, la respectul și dragostea față de părinți și locurile de baștină, la menținerea unei relații de pace între oameni și popoare, la onestitate și omenie.

Titus Știrbu - scriitorul care dăruiește zâmbete

 

Natalia Sofroni, șef, Biblioteca „Traian”

Recent, la Biblioteca „Traian”, filiala Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a avut loc o întâlnire cu scriitorul mult îndrăgit și apreciat de toți copiii - Titus Știrbu. Întâlnirea a fost și un prilej care a dat start clubului de lectură ,,Caleidoscopul literar”. A fost cu adevărat o zi luminoasă cu mult soare și voie bună, atât afară, cât și în bibliotecă, care a fost însă luminată de cunoștințe noi și practice pentru viață dăruite cu drag de către scriitorul Titus Știrbu.

Un eveniment frumos și bine organizat în cadrul căruia copii au avut posibilitatea să cunoască poeziile scriitorului pline de umor și haz. Am avut o discuție frumoasă în baza cărților „Cosmonauții din urechea mea”, „Omul casa-și construiește”, ,,Sub o geană de pădure și „Un băiat cu două fețe cu 100 de povețe”. La eveniment au participat elevii clasei a I-a „A” de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian” îndrumați de învățătoarea dna Ana Ceban. De asemenea, au fost prezenți în format online și elevii clasei a I-a din localitatea Burla, Suceava, România.

Participanții, în prealabil, au făcut cunoștință cu poeziile scriitorului și au ținut să ne uimească și ei prin ingeniozitate, agerime, printr-un frumos recital de poezie, într-un mod teatralizat, care a sunat armonios din sufletele copiilor. De asemenea, elevii au pregătit desene minunate inspirate din creația scriitorului.

Titus Știrbu a fost foarte generos și le-a citit copiilor poeziile sale. Versurile poetului au cucerit publicul prin naturalețea, descrierea aspectelor umane printr-un limbaj simplu și profund. Din ele copiii au învățat să evite minciuna, lenea și alte năpaste omenești, făcând loc frumosului, binelui prin care se deosebește un Om adevărat.

 „...Omul bun nicicând nu fură,

Pe vecini nu ține ură

Și cuvântul când rostește –

Mai întâi îl cântărește.

Omul bun la sfadă tace

De-a promis ceva – el face.

Omul bun te-ajută-n toate,

Ți-i ca soră. Ca un frate.

Omul bun minciuni nu spune

Omul bun – e o minune.

Fiți și voi niște minuni,

Fiți cu toții oameni buni!”

Mare prețuire are autorul pentru plaiul nostru, pentru limbă și neam – valori perene, pe care le cântă în creația sa. Cu inima înflăcărată de dragoste și duioșie, scriitorul Titus Știrbu prin intermediul versurilor, a aprins scânteia patriotismului în inimile copiilor. O lecție de patriotism le-a oferit fiecărui participant, care este îndemnat să-și iubească țara, neamul și limba:

„Și spicul are Patrie –

Și Patria e lanul.

Și ziua are Patrie –

Și Patria e anul.

Cuvintele au Patrie –

Româna limbă-a noastră...

De mic iubește-ți Patria –

Moldova – falnic nume.

Mi-o apără! Înalță-mi-o!

Cum o făceau străbunii...”

Poetul prin poeziile sale îi îndeamnă pe copiii să fie buni, disciplinați și devotați cărții. Copiii, care-i sunt și prietenii lui adevărați, îi simt sinceritatea și bunătatea cu care vine în fața lor. Umorul fin, râsul sarcastic, maniera de ai capta atenția, i-au făcut pe copii să fie mai degajați, să reacționeze cu sinceritate la cele auzite.

Pentru copii poeziile recitate de scriitor au fost o adevărată aventură în lumea. Distins om de cultură şi personalitate importantă a culturii noastre, scrie în general poezie, dar mai este cunoscut și datorită parodiilor deosebite. Titus Știrbu este un adevărat domn al scrisului, a fost primit cu multă căldură de către copii, ceea ce ne-a confirmat încrederea în reușita unor astfel de evenimente. În plus, am avut dovada incontestabilă, că inițiativa bibliotecii noastre de a avea legături strânse cu scriitorii autohtoni şi de a le prezenta activitatea, a fost una lăudabilă care își arată deja roadele. Cu siguranță o vom continua.

Participanții curioși au aflat despre viața scriitorului, despre copilăria sa, cât și de ce scrie el poezii. Discuțiile au început sub semnul unei curiozități inteligente ale copiilor față de activitatea poetului. În conversația care s-a aprins între autor și tinerii cititori au fost înregistrate cele mai ingenioase întrebări: „Ce sentimente aveți atunci când citiți propriile poezii?; „Ați făcut năzbâtii în copilărie?”; „Ați scris și poezii despre casă și părinți?” ș.a.

 Biblioteca „Traian” aduce mulțumiri scriitorului Titus Știrbu pentru timpul plăcut petrecut împreună cu noi și pentru cărțile cu autograf: „Cosmonauții din urechea mea”; „Întâmplări din viața scriitorilor”; „Motanul polyglot” și „Unu scriem, doi în minte”.

Îi urăm multă sănătate și cât mai multe creații scrise din inimă pentru inimi, creație care să lumineze universul cititorilor dornici de frumos și lumină.

O nouă bibliotecă personală intrată în Colecția Moștenire: Vlad Pohilă

 

Natalia Smirnov, șef sector, Serviciul „Carte veche și rară”, Biblioteca Centrală

„...În vorbe, munca şi personalitatea bibliotecarului sânt cotate ca ceva nobil, extrem de necesar, util. Să mai amintim că bibliotecari au fost Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade precum și alți cărturari ...”. 

Vlad Pohilă

 

Într-o lună de primăvară, în aprilie, s-a născut cel ce se numea Vlad Pohilă, devenit mai apoi scriitor, publicist și traducător român basarabean, iar într-o altă lună de primăvară, la o distanță de numai 67 de ani, pe 15 mai 2020 ne-a părăsit.

În familia țăranilor Ion și Ileana Pohilă s-a născut cel, care avea să ne fie coleg, timp de  aproximativ 25 de ani. Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova, studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău, munca la cele mai renumite ziare și reviste din țară, numeroase traduceri în mai multe limbi străine, membru al Uniunii Scriitorilor din 1990, Vlad Pohilă s-a încadrat cu succes în activitatea biblioteconomico-bibliografică a Bibliotecii Muncicpale „B.P. Hasdeu”.

A fost redactor-şef al Revistei de biblioteconomie, ştiinţe ale informării și de cultură „BiblioPolis”, care este o publicaţie trimestrială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chişinău, difuzată nu numai în Republica Moldova, dar şi în România. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” are o activitate editorială consistentă. Pe parcursul a mai mulți ani, Vlad Pohilă a redactat publicațiile apărute, a participat la elaborarea lor. Prin editorialele și articolele sale dedicate domeniului biblioteconomic a adus un omagiu bibliotecarilor, fiind în acelaşi timp și un îndrumar pentru ei.

Ne-a măgulit pe noi bibliotecarii scriind doar lucruri frumoase cu mult respect și înaltă apreciere: „...Activitatea bibliotecară, este cu adevărat una nobilă, extrem de necesară şi utilă tuturor convivilor Cetăţii. Dacă nu mai mult, cu certitudine nu mai puţin decât meseria de medic, judecător, deputat sau profesor, ca să ne limităm la doar câteva profesii sau forme de activitate umană. Nimeni mai mult decât bibliotecarul nu face  eforturi  pentru  a  promova  printre oameni leacuri rare, după cum reiese şi din această cugetare a lui Tudor Arghezi: „...Cartea aduce nu doar leac la suflet, dar şi vindecă de lene şi laşitate...” Care medic ar putea pretinde că deţine – şi oferă pacienţilor săi – asemenea medicamente...?!

În contextul sărbătoririi Zilei bibliotecarului - 23 aprilie, Vlad Pohilă scria despre munca, profesia de bibliotecar ca despre o lume aparte, în continue perfecționare și instruire, deoarece exigenţele faţă de angajaţii bibliotecii – cu certitudine, mai mult decât la numeroase alte profesii – sânt în continuă schimbare, completare, creştere.

Aprecia bibliotecile care au depăşit cu mult limitele tradiţionale, „clasice”, devenind, săli de expoziţii sau pentru concerte, arene sau saloane de discuţii, locuri pentru cele mai surprinzătoare conferinţe, întâlniri, dezbateri, competiţii intelectuale.

A scris o mulţime de articole de cultivare a limbii, a redactat sute de cărţi şi mii de articole, a tradus proză din rusă, cehă, polonă, estonă, letonă, lituaniană şi din alte limbi ale lumii. Vlad Pohilă a participat la editarea primului număr al revistei „Glasul”, prima publicație cu alfabet latin din Basarabia postbelică. La fel ca și al doilea număr, apărut în august 1989, ziarul a fost editat și scos de sub tipar, clandestin, în Țările Baltice. A lucrat la un volum de articole de cultivare a limbii despre care scria: Limba română este partea cea mai importantă a vieţii mele. Grigore Vieru în prefață la volumul „Şi totuşi, limba română (articole, eseuri, prefeţe, recenzii)”, lansat de Vlad Pohilă la 30 mai 2008, scria printre alte 15 calități pentru care îi era drag Vlad Pohilă: „...Pentru că orice instituţie de cultură şi ştiinţă, fie Academia, fie Universitatea, fie Uniunea Scriitorilor, fie Televiziunea, s-ar putea mândri cu el încadrat în activitatea lor...”, îndrăznesc să adaog și Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, instituție căreea i-a consacrat un sfert de veac. Acest lucru ne onorează și ne îndeamnă să-i promovăm scrierea și să-i punem în valoare contribuția acestui patriot al Moldovei și a Limbei Române pentru care a luptat cu condeiul în mână și a biruit de rând cu alți compatrioți.

În perioada aprilie-mai, chișinăuienii pot face cunoștință cu expoziția tradițională „Vlad Pohilă – Biblioteca personală intrată în Colecția Moștenire. Cărți cu autograf dedicate cărturarului Vlad Pohilă” la Biblioteci Centrală. Expoziție cuprinde 72 de cărți donate publicistului de către un șir de personalități ale culturii, atât din țară cât și din România. În total colecția donată numără 276 exemplare, care în curând vor fi disponibile în circuitul bibliotecar.