O floare pentru mama

Natalia Corghencea, Filiala „Transilvania”

E sfârșit de februarie, mâne poimâine vom zice primăverii „Bun venit!”. Și ea la rândul său vine cu un car de sărbători minunate. Una dintre ele este Ziua celor mai scumpe ființe – Mama. Ei și cine sunt cei ce vin la noi? Picii! Și cu cine vin ei? Sigur, cu mămicile!

Și-acum să vă zic cu ce ne-am ocupat astăzi nemijlocit la serviciul nostru drag „BiblioPicii”? Am învățat să apreciem și să iubim și mai mult mămicile  noastre dragi. Am ajuns la momentul în care am întrebat picii ce cadouri preferă cel mai mult mămicile? Picii sunt mici, dar foarte deștepți, ei cunosc  foarte bine că mămicile preferă  foarte mult florile. Și ca să le facem o surpriză plăcută, am hotărât să facem câte o felicitare.

De lucru noi ne-am apucat cu spor. Și ce ne-a ieșit o frumusețe de felicitare – cu o mică floare. O floare mică, dar cu o importanță foarte mare, deoarece mai frumos cadou nu poate fi, decât cel făcut de odorașii scumpi.

Felicitarea cu o floare e perfect, dar ea a fost însoțită și de un cântecel proaspăt învățat. Să vă zic care? Mama mea, draga mea/ Luminoasă stea/ Mama mea, draga mea/ Nimeni nu-i ca ea.

Iată-așa am petrecut noi astăzi la serviciul nostru drag: felicitare am făcut, un cântec am învățat, am dansat și ne-am mai și jucat. Sper că v-am intrigat? Veți face și voi felicitări ca ale noastre? Dacă n-o să vă reușească, nu aveți decât să veniți la Biblioteca „Transilvania”.

Robotica pas cu pas

Maria Stratu, bibliotecar,

Filiala „Transilvania”

 Se spune că profesia viitorului sunt tehnologiile moderne, iar roboții vor înlocui oamenii, făcând lucrul în locul lor. Deja observăm aceste schimbări. Dar, datorită cui se produc ele? Generație după generație, oamenii tot mai mult progresează în tehnologii și roboți. Noi, cei de la Biblioteca „Transilvania”, avem ocazia să punem baza copiilor interesați în a schimba lumea. Aici, ei pot afla ce este un robot, cum să opereze cu el, să-l conducă, să-i ordoneze și să-i coordoneze mișcările și sunetele. Cu ajutorul roboțeilor Lego Mindstorm EV3, ei fac cunoștință cu viitorul. Robotul, construit de ei, din piese lego,sub denumirea de Educator Robot, are un creier, numit „brick”, care lucrează cu ajutorul unui acumulator, dar și pe bază de baterii. Datorită acestui brick, robotul poate fi controlat, cu ajutorul programării însoțită de PC prin software-ul Lego Mindstorm Education EV3. La fel, el mai poate fi controlat și cu ajutorul telefonului, prin aplicația EV3 Programmer App, doar prin simple atingeri a ecranului, dar și prin Brick Program, adică programarea manuală direct de la brick-ul robotului. De asemenea, el mai dispune și de patru senzori: tactil, color, ultrasonic și gyro, care contribuie la orientarea robotului și evitarea obstacolelor ce apar în calea lui. Lecțiile sunt alese cu grijă și cu interes pentru copii. Aici, ei pot nu numai să învețe a construi și lucra cu un roboțel, ci și să afle multe informații despre roboți, informații ce le trezesc un interes și mai mare pentru tehnologiile moderne.

            Pentru că acum sunt în vogă aceste tehnologii, copiii stau în rând pentru a se înscrie în grupul nou, format din douăsprezece persoane. Vârsta lor este cuprinsă între 10-14 ani. Pentru fiecare robot, revin câte doi copii, care construiesc împreună roboțelul, după o schemă specială. Serviciul „Robotica la bibliotecă” și-a dat startul în luna august 2018, iar acum suntem deja cu al treilea grup de copii, interesați de robotică și avem și înscriși în următorul grup. Instruirile durează două luni cu fiecare grup și se desfășoară în fiecare miercuri, la ora trei. Fiecare copil implicat în construcția unui robot, așteaptă cu nerăbdare să vadă ce urmează mai departe cu el. Entuziasmul lor, de la fiecare lecție, este de nedescris. Atunci, când programul făcut de ei le-a reușit, iar robotul merge exact cum și-au dorit , fericirea este la maxim, iar interesul pentru tehnologii și roboți tot mai ridicat. Și să nu uităm de spectatorii care vin din curiozitate, cei mai mulți fiind prietenii celor care frecventează acest serviciu. Ei rămân frapați de ceea ce văd, și, uneori, încearcă și ei să-i programeze cumva, cine știe, poate le va reuși! Avem și copii care vor să experimenteze să construiască și alte modele de robot; ei lucrează intensiv la modelul Gyro Boy, un model nu atât de simplu ca Educator Robot, unde întâmpină dificultăți, însă nu se dă nimeni bătut! La fiecare instruire, sunt implicați voluntarii noștri, Cornelia Crudu și Gabriela Bunic de la Liceul Teoretic „M. Kogălniceanu” și Artiom Nazarciuc de la Liceul Teoretic „Olimp”, care au frecventat în trecut robotica și acum ajută copiii să ajungă la un nivel mai înalt.

            Cel mai mult ne bucură faptul că copiii nu se opresc doar la ceea ce le oferim noi, dar se interesează mai profund de tehnologiile moderne și caută să se informeze, să învețe, poate ajung mari ingineri ce ne vor ușura viața prin crearea unui nou tip de robot.

История успеха услуги „ВЯЗАЛОЧКА’’

Valentina Pațenco, Filiala „L. Uktrainka”

Вязание спицами и крючком всегда было одним из самых моих интересных занятий. Вещи, связанные крючком, выделяются своей воздушностью, ведь они все связаны, в основном, ажурными узорами. Вязать крючком довольно просто, необходимо только терпение для того, чтобы научиться основам вязания. Вязание спицами – это чаще красивая вязаная теплая одежда. Вязание во все времена было и остается весьма популярным рукоделием, ведь из различных петелек мастерицы в состоянии вязать потрясающе красивые изделия – это могут быть и предметы гардероба малышей и взрослых, различные женские украшения, игрушки, коврики, покрывала на кровать, подушки, сумки и многое-многое другое. Вещи, связанные собственными руками, получаются уникальными и неповторимыми, ведь в них вкладывается частичка нашей души. Для опытных мастериц вязание – это отдых и реализация своих творческих способностей. У меня много вязаных вещей, которые можно одеть на работу. Коллеги и читатели обращают внимание на мои творения. Зная и умея что-то, чего не знают и не умеют другие, захотела поделиться своим опытом в области вязания. Так возникла идея создания „Вязалочки'' для тех, кто любит заниматься вязанием, кто готов развивать творческие особенности, эстетический вкус. Началось все с объединения читателей, кто увлечен вязанием, и кто желает научиться этому ремеслу.

Формат „ВЯЗАЛОЧКИ'' - это не только получение знаний о вязании и обучение навыкам вязания. Это приятное общение в непринужденной обстановке, где можно поделиться друг с другом секретами вязания и не только, получить новую интересную информацию!

Для работы над вязальными проектами используется информация из книг, журналов по вязанию, Интернета, а также планшет, имеющийся в библиотеке. Вяжут в библиотеке девочки и мальчики, женщины и даже один мужчина прошел курс обучения вязания спицами.

Библиотека им. Леси Украинки с услугой „Вязалочка" приняла участие в социальном проекте „ÎMPREUNĂ CU BUNICII", инициированный Кишиневской мэрией и Муниципальной библиотекой „B.P. Hasdeu" для пожилых людей.

Мы все любим получать подарки. Но, как здорово самому их дарить. Вещи, связанные своими руками, подарят частичку вашей любви и душевного тепла. Мы помогаем превратить моток пряжи в замечательную вещь.

Для кого наша „ВЯЗАЛОЧКА''? Для всех желающих! Для всех, кто любит вязать, хочет научиться вязать, развивать вкус, найти свой собственный стиль. Все полученные знания и навыки сразу применяем на практике. Результат занятий „ВЯЗАЛОЧКИ'' – это не бумаготворчество, а готовые вещи и хорошее настроение! Все мечты сбудутся – стоит только заглянуть в библиотеку и, несмотря на занятость, уделить немного времени спицам или крючку.

Pe drumul bunătății

                                                                                                                   Victoria Cebanu, Filiala  „Ovidius”

Cerul tăcut şi mohorât e încercat de  razele soarelui rotund şi palid, care se chinuie să răzbată printre norii groși şi albi. Din înalt, fulgi mari şi deşi de nea  se prind într-o horă veselă,  ce-și îndreaptă pașii  spre pământul deja acoperit de o mantie albă şi strălucitoare. 

Ne aflăm în drum spre  căminul copiilor,  care ne așteaptă curioși,  nerăbdători  să afle ce surpriză  le vom aduce noi, bunicuțele.  Și  noi, cei din cadrul   serviciului  „Șezători de altădată”  de la Biblioteca „Ovidius” componentă a Proiectului municipal „Împreună cu bunicii” suntem  cu gândul la ei, ne facem griji, cum ne vor  primi.  Scopul  nostru este  de a ajunge  la Centrul comunitar pentru Copilărie, Adolescență și Familie, din str. Grenoble 163/5, sectorul Botanica pentru a-i vizita  și a le oferi celor 15 beneficiari dulciuri, fructe  și lucruri  tricotate (fulare, căciulițe și mănuși).   Cele din urmă  au fost făcute cu multă dragoste de mâinile dibace ale grupului  de  seniore (Pelagheia Șinic, Lucia Tomuz, Ana Bunduchi, Ana Mihailov, Claudia Jalbă, Zina Vamișevschi, Elizaveta Beanchina), care frecventează serviciul dat.   În acești copii  dânsele își văd propriii nepoți  și cunoscuți apropiați, ce nu le sunt acum în preajmă. 

Inițiativa de a bucura acești copii cu obiectele confecționate din lână și de a le oferi celor din orfelinate și centre comunitare ne-a fost sugerată anterior de Primarul general interimar al capitalei Ruslan Codreanu, când a fost în vizită la Biblioteca „Ovidius”. Am acceptat această provocare cu mult entuziasm. E ușor să fii indiferent,  dar să fii  un pic mai bun față de cei mai triști ca noi, totuși, necesită  compasiune, efort și înțelegere.

Știu, din propria experiență că dacă oferi căldură sufletească altora, sufletul  ți se umple, de asemenea, de căldură și bunătate.  Toate acestea lucruri le-am aflat de la doamnele extraordinare, sus numite, că bunătatea te face mai fericit, poate chiar mai sănătos și că nu costă nimic și apoi, până la urmă, este o alegere a fiecăruia de a experimenta și  de a o oferi. Ea derivă din mila  pentru acești copii, care ne așteaptă cu nerăbdare.

Ajunși la acest cămin,  reacția copiilor ne-a uimit. Ei ne-au primit zâmbitori și plini de dragoste, cercetându-ne cu  mult interes și curiozitate, deschiși spre comunicare și interacțiune. Sperăm și credem că  prin vizita noastră am  reușit   să dezghețăm inimioarele copilașilor, lipsiți de mângâierea și căldura părintească.  Primind darurile noastre,   ei n-au ezitat să ne invite la o ceașcă de ceai și să se împartă cu  dulciurile, pe care noi le-am oferit din toată inima și, totodată, pentru a ne împărtăși din propriile trăiri  petrecute  în instituția, care îi găzduiește cu mult drag până la majorat, pentru că ei știu să se mulțumească cu  puținul, pe care îl au și simt de la o poștă, când cineva le dorește binele. Pentru aceasta ei răsplătesc din plin. Nu putem uita ochii fericiți și încrezători ai unui copil, pentru  care nu am făcut   mai mult,  decât să-l  mângâiem pe cap, devenind  pentru ei persoane apropiate.

Poetul Grigore Vieru – amintire vie și eternă

Natalia ZAVTUR,

șef sector, Biblioteca „Transilvania”

Recent, la Biblioteca „Transilvania” a avut loc lansarea cărții „Timpul se desface în lumină”, dedicată memoriei Marelui Poet al literaturii basarabene române Grigore Vieru, autor Anișoara Cebotari, Președinte a Societății culturale „Plai Mioritic”, filiala Chișinău.  Este vorba despre o carte ce evocă amintiri, atitudine, datorie asumată pentru păstrarea memoriei distinsului Poet.

Autoarea l-a cunoscut, i-a împărtășit ideile, i-a admirat talentul și calitățile umane. Evenimentul a adunat numeroși reprezentanți ai culturii și artei naționale, oaspeți din România, cititori ai BM „B.P. Hasdeu”. Cu mult respect menționăm invitații de onoare: Raisa Vieru (soția poetului), Călin Vieru (fiul poetului), acad. Nicolae Dabija, Natalia Doga (soția genialului compozitor), Ioana Irimia, Elena Fluturel, Doina Irimia (oaspeți din Iași), scriitorii: Ion Cuzuioc (moderatorul evenimentului), Constantin Dragomir, Titus Știrbu, Raisa Pleșca, Vasile Fluturel (Iași), pictorul Victor Cobzac, interpreții: Lidia Trigubenco, Iulian Caranfil, Maria Mocanu, Valeriu Mocanu, Ana Curocichina (elevă) ș.a.        

Cele mai frumoase cuvinte au fost rostite pentru Grigore Vieru. S-au recitat poezii, s-au interpretat cântece pe versurile poetului. Vasile Fluturel a declamat o duioasă poezie proprie dedicată lui Grigore Vieru - „Fratele meu înstrăinat”.  Referitor la carte, acad. Nicolae Dabija, a spus că este una despre omenie și bunătate, calități prin care, în primul rând, este recunoscut Marele Poet. Natalia Doga a menționat că publicația lansată reflectă spiritul cultural al unei generații întregi - contemporani ai Poetului.    

Cuvinte de omagiu au fost rostite și pentru autoarea Anișoara Cebotari – patriot înflăcărat, promotoare fidelă a culturii neamului românesc. S-a spus că dragostea pentru carte, ca valoare culturală, caracterizează autoarea îndeosebi; nu întâmplător dânsa a ales ca locație a lansării lucrării sale Biblioteca.                                              Lansării de carte i-au fost alăturate: lansarea albumului și filmului documentar „Destăinuiri sufletești – un omagiu Poetului dimineții și bucuriei solare”; expoziția personală a Anișoarei Cebotari de obiecte croșetate și lucrate cu mărgelușe.                                                                                                                       

Evenimentul a demonstrat sentimentul ales al participanților de mândrie națională – sursă de mare putere culturală.

Triplă lansare de carte la Biblioteca „Hristo Botev”

Angela OLĂRESCU,

şef, Filiala „Hristo Botev”

 Poeta Renata Verejanu e cea care luptă pentru adevăr şi dreptate, pentru țară și neam, pentru viitor, promovând valorile naționale în procesul educațional al tinerei generații, este o poetă liberă şi independentă organizând multe şi frumoase activități cu admiratorii, cu iubitorii de poezie.

 La 13 februarie 2019 la Biblioteca „Hristo Botev”, filiala Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, s-a desfăşurat o triplă Lansare de carte: Daniel Verejanu „Poeta Renata Verejanu e mama mea”, Рената Вережану „В час, когда кто-то любит тебя... ”, Renata Verejanu „Toţi bărbaţii care au trecut prin inima mea / All men who passed through my heort” (versuri traduse în limba engleză), participanţi fiind un grup de elevi de la Liceul Teoretic „G. Meniuc”.

 Cu un cuvânt de salut le-am vorbit celor prezenți la întâlnire despre activitatea poetei, prozatoarei şi publicistei Renata Verejanu, inițiatoarea Festivalul Internațional de Poezie – Renata Verejanu, ce este unul unic şi foarte interesant, a concursurilor naționale şi internaționale de poezie, care pun în valoare opera ei şi activitățile culturale desfășurate pe parcursul anilor, scoțând în evidență întâlnirile Renatei Verejanu cu cititorii ce au avut loc la noi la bibliotecă. Am accentuat că ideea de a edita o carte despre poeta Renata Verejanu este minunată şi e bine că a fost realizată, căci merită – Domnia sa este o personalitate marcantă, care ne învăță să ne iubim graiul, neamul, pe cei apropiați şi pe noi înșine, este cea care inspiră tuturor dragostea de poezie, întrucât poezia este viața noastră cea de zi cu zi. Volumul dat include şi un articol semnat de mine, dar cel mai impresionant este că în capitolul Iconografie sunt incluse fotografii de la diferite evenimente memorabile în care s-au regăsit şi unii elevi ai Liceului Teoretic „G. Meniuc”.

  Daniel Verejanu, autorul volumului „Poeta Renata Verejanu e mama mea”, a menționat că la această carte a muncit foarte mult, dar a făcut acest lucru cu multă dragoste față de mama sa. E vorba de o monografie, care are nouă capitole conținând material ale laureaților primelor ediții ale Festivalului Internațional de Poezie – Renata Verejanu, secvențe de la evenimente desfășurate în anul aniversar, Anul Renata Verejanu, o parte din intervențiile prietenilor online, iar un capitol aparte reflectă chipul poetei în viziunea artiștilor plastici.

Cu o deosebită plăcere a vorbit poeta Renata Verejanu despre această monografie ce include în ea proiecte, evenimente culturale desfășurate pe parcursul a 30 de ani de activitate, despre cărțile editate  peste ani, despre însuşi procesul de editare care era adesea stopat în anii 80 ai secolului trecut. Poeta Renata Verejanu dispune de înalte aprecieri ale unor mari scriitori, critici literari de pe ambele maluri ale Prutului, deține premii la importante Saloane Internaționale de Carte. Dumneaei a vorbit şi despre revista internațională „Micul Prinţ”, despre lansarea Anului Renata Verejanu la Centrul Academic „Eminescu” în anul 2017. Anul 2018 Renatei Verejanu i-a adus multe surprize plăcute, una din ele fiind atunci când Campania „Teleradio-Moldova” a declarat că este numită Omul Anului, alături de Eugen Doga, Mihai Cimpoi. Tot în acest an Renata Verejanu a format Uniunea Oamenilor de Creaţie. Domnia sa  a remarcat, că este nespus de bucuroasă că această carte este editată în Anul Centenarului Marii Uniri. Este o femeie împlinită ca mamă, ca poet, ca om. Speră că volumul dat va avea continuitate.

  Volumul poetei Renata Verejanu В час когда кто-то любит тебя, editat în baza Proiectului „Alternativa Societăţii”, include poezii traduse în limba rusă de Larisa Taracanova, Elena Şatohina, Mihail Petuhov, Valentina Protalina, Alexandr Brodski ş.a. A recitat unele poezii din carte.

  A treia carte „Toți bărbații care au trecut prin inima mea / All men who passed through my heort” sunt versuri traduse în limba engleză. Cartea este editată în două limbi - română şi engleză. Autoarea este mulțumită că se realizează promovându-şi creaţia sa. Are mulţi prieteni, cunoscuţi peste hotare care îi apreciază creaţia sa literară.

Renata Verejanu e satisfăcută de faptul că poeziile ei sunt traduse în mai multe limbi şi publicate în multe antologii, reviste, ziare ale țărilor respective. Multi o consideră o poetă genială, un vulcan al energiei creatoare.

Taina frumuseţii adevărate

Lidia CÎSSA,

bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”   

 Cine nu şi-ar dori  să fie mereu frumos, să iradieze  de bucurie, să atragă privirile din jur, să fie admirat? Dar ce însemnă să fii frumos cu adevărat îşi dă seama oricine? Aceasta a şi fost tema discuției/dezbateri „Ce înseamnă să fii frumos?” care a avut loc în data de 13 februarie curent la Biblioteca „Hristo Botev” în cadrul Serviciului „Pasionaţi de lectură” cu participarea copiilor de la Grădinița „Licurici”. E o temă foarte actuală, deoarece pentru a crea o ţară şi societate prospere e nevoie de oameni înțelepți şi frumoși. Copiilor le aparține  viitorul, de aceea tema în cauză o consider bună pentru a o pune în discuţie cu copiii, cu atât mai mult că şi copiii au căzut de acord cu aceasta.

 De obicei, judecăm despre frumusețea unei persoane  sau a unui lucru mai întâi după aspectul exterior. Are importanță, desigur, şi acest aspect, dar trebuie să privim mai profund. Am împărțit copiilor diverse ilustrate cu flori, fructe, animale, păsări, veselă şi i-am rugat pe fiecare să-şi aleagă una care îi place  mai mult şi să motiveze alegerea. Cum şi era de așteptat, copiii au remarcat aspectul exterior al lucrurilor – frumos, colorat, apetisant. Ca să înțeleagă că nu doar exteriorul contează, ce este frumusețea adevărată, am luat drept bază povestirea lui Grigore Vieru „Cele mai frumoase flori” pe care am citit-o şi discutat-o cu copiii. Se știe că  cărțile scriitorului  Grigore Vieru educă cele mai frumoase calități omenești, contribuind astfel la formarea unui om frumos lăuntric. Albinuța l-a ajutat pe Mitru, personajul principal din povestirea menționată, să găsească cele mai frumoase flori pentru mămica lui căreia trebuia să-i facă cadou de ziua onomastică. După multă plimbare printre flori, albinuța a ales cele mai frumoase flori, de fapt fiind cele mai puțin atrăgătoare, mărunte, dar care au mai multă miere. „Frumuseţea nu se caută pe din afară. Pe dinăuntru. Aici este  multă miere”, - şi-a comentat alegerea albinuța, ce și constituie mesajul povestirii pe care copiii l-au recunoscut şi evidențiat. Astfel, Mitru, ajutat de albinuța, a adus mamei cel mai frumos buchet de flori mirositoare şi pline cu miere, deci folositoare. Mama a completat-o pe albinuță spunând că acestea cu adevărat sunt cele mai frumoase flori, fiindcă Mitru s-a trudit pentru ele, aducându-le de departe, din câmp. Munca îl face pe om mai frumos, au înțeles copiii acest lucru.

Ulterior, la rugămintea mea, copiii au explicat ce înseamnă să fii frumos cu adevărat, numind cele mai frumoase calități umane: să fii mereu curat, hainele, încălțămintea, părul să fie aranjate, să vorbești frumos, să nu uiți nicicând de cuvintele „fermecate” care, ca prin minune, schimbă totul în jur (copiii le-au numit în cor: poftim, scuzați, te rog, mulțumesc, cuvintele de salut, de rămas bun, de culcare etc.),  să te porți politicos, elegant, calități care au fost scrise pe panou, repetate, ca să le țină minte fiecare tot timpul, şi confirmate prin bilele colorate ridicate, la cererea mea, în sus. Copiii au tras concluzia că nu e destul să arăți frumos, dar şi sufletul trebuie să fie curat  și frumos, să fie plin de credință şi fapte bune, adică contează mai mult frumusețea interioară care e mai importantă  pentru sine şi cei din jur. Poeții şi pictorii sunt mai sensibili la această frumusețe, prețuind-o în primul rând pe ea – bunătate, smerenie, seninătate, sensibilitate, naturalețe, îngăduință, milostenie, iertare, deci să aplecăm urechea spre ei.

 Am finisat discuția cu un concurs al desenelor intitulat „Cea mai frumoasă floare pentru  mama”, cu atât mai mult că se apropie şi sărbătoarea mămicilor – 8 martie. Cele mai reușite desene au fost evidențiate şi comentate. Discuția/dezbatere pe tema în cauză a fost aprinsă, copiii au depus mult  efort şi energie, cred că am reușit să creez o atmosferă de lumină şi frumusețe.

Lansare de carte „O mie de ani cu fața la soare” de Nicolae Popa, în preajma celor 60 de ani

Roșca Natalia, Filiala „Onisifor Ghibu”

„Viața noastă - o poveste, înainte mult mai este! 
Hai să sperăm că toate pe lume vor fi bune și frumoase.

Să ne mai aduci poezii din văile și de pe dealurile pe care doar tu le vezi în vis,

la mulți ani cu sănătate și cu nesfârșite uimiri bucuroase!”

Irina Nechit

În seara zilei de 13 februarie, anul curent, începând cu orele 15:00, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut loc lansarea cărții „O mie de ani cu fața la soare” de Nicolae Popa, prima antologie de poezie a poetului în preajma celor 60 de ani.

„Născut pe 13 februarie 1959 în s. Buda, r. Călăraşi, într-o zi cu Petru Cărare (n. 1935), doar că la distanță de ani, Nicolae Popa a avut „ghinionul” de a debuta în forță cu un impresionabil volum de versuri – Timpul probabil, Literatura artistică, 1983, este – nici mai mult, nici mai puțin! – „buzduganul” generației ’80 din literatura basarabeană.

Antologia „O mie de ani cu fața la soare” a fost publicată la Editura „Arc” și se deschide cu o prefață semnată de criticul literar Eugen Lungu, din care cităm: „Nicolae Popa este, cred, poate cel mai realizat scriitor al generației sale, poetul fiind concurat serios de romancierul Nicolae Popa, de autorul unor aiuritoare ca imaginar și cuceritoare ca demers proze scurte, de povestitorul pentru copii cu o spontaneitate a fantazării prea puțin obișnuite la noi”.

Printre invitații de onoare au fost: Arcadie Suceveanu - poet, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Vitalie Răileanu – critic, istoric literar, Irina Nechit - poetă, soția autorului nostru, Eugen Lungu - critic și istoric literar, eseist și editor din R.M., Emilian Galaicu-Păun - poet, prozator, eseist, traducător și editor român din Basarabia, Teo Chiriac - poet, traducător, Liliana Armașu - poetă, Ana Chiriac-Ivașcu – jurnalist Radio Moldova, Ana Bantoș - critic și istoric literar din R.M., Vladimir Beșleagă - eseist, jurnalist, prozator, scriitor, traducător din R.M., Leo Bordeianu - poet, publicist, matematician și editor român., Eugenia Bulat - poetă, publicistă, pedagog, director fondator/director onorific al Revistei literare „Clipa”, Val Butnaru - analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media „Jurnal Trust Media” ș.a.

Vitalie Răileanu, directorul Bibliotecii „O. Ghibu” a salutat prezența tuturor oaspeților la biblioteca  „O. Ghibu” cu ocazia lansării cărții, găsind de cuviință să accentueze că: Poetul Nicolae Popa este ca o fereastră deschisă a unui anotimp mereu poetic, chiar și în miez de luna lui faur.

Cel care a preluat ștafeta în continuare a fost moderatorul evenimentului Arcadie Suceveanu, subliniind că „O mie de ani cu fața la soare”  este o carte de poezii cu salt, din realitatea banală, gânduri, senzații a unor stări, situații, presentimente, pofte, dorințe umane…  Nicole Popa este cel mai realizat scriitor al generației sale, afirmă poetul A. Suceveanu.

După mine poetul, Nicolae Popa este, înainte de toate, un artist de la Dumnezeu – fie că s-a exprimat în versuri sau grafică (merită văzută şi menționată!), fie că şi-a dat măsura în romane pentru adulți sau copii şi adolescenți –, dânsul e printre foarte puţinii autori care şi-a reinvestit mereu talentele (uneori, în pierdere!) în noi şi noi acțiuni literare, mai puțin în hârtii de valoare. Deși promis de la bun început unei strălucite cariere literare, a preferat să facă literatură propriu-zisă, cu prețul a numeroase renunţări, niciodată însă abdicând de la credința care l-a animat în toți acești ani.

 „O, e poet!”, parafrazez la rându-mi un titlu de-al lui Nicolae înainte mergătorul, care, iată, a ajuns la 60 de ani să-şi vadă ABIA prima antologie, de unde nu există volum de-al său să nu conțină cel puțin câteva poeme antologice. – a menționat Emilian Gălaicu-Păun.

Continuând în aceeași cheie, Nicolae Popa, a mulțumit tuturor celor prezenți la lansare pentru bunăvoința de a fi alături la un asemenea eveniment de suflet, în special Editurii ARC, pentru marea contribuție și susținere la editarea cărții.

O, E POETĂ!

Ea era atât de frumoasă când scria,
atât de frumoasă la masa ei cu față de masă
pe care nu accepta altă dezordine decât
dezordinea petalelor căzute din buchetul
adunat tot ea de prin florăriile
lumilor paralele...

Nicolae Popa

Festivalul Republican de Creaţie Artistică – Grigore Vieru „Floarea Omeniei”, ediţia a VIII-a

Valentin Ceban, Filiala ,,Onisifor Ghibu”

,,Fericit aş fi să ştiu că poeziile şi cântecele mele

vă îndulcesc copilăria, vă învață a munci, a iubi, a visa”.

Grigore Vieru

În data de 9 februarie, la Biblioteca ,,Onisifor Ghibu”, a avut loc un  eveniment de mare amploare, Festivalul Republican de Creație Artistică „Floarea Omeniei”, dedicat Marelui Poet, basarabeanul-român, Grigore Vieru. Cu această ocazie în biblioteca noastră a fost vernisată o impresionantă expoziție de carte a  poetului – nepereche Grigore Vieru.

Evenimentul a fost coordonat şi organizat de Instituția noastră şi I.P. Centrul de Excelență în Energetică şi Electronică în persoana doamnei Aurelia Berdiev.

Organizatorii susțin că acest festival vine în promovarea tinerilor talente pentru a se afirma în diferite domenii artistice şi culturale, dar şi pentru a valorifica creația viereană.

La concursul din anul acesta au participat 350 de elevi de la 27 de instituții profesional tehnice și pedagogice din întreaga Republică.

Deschiderea festivalului a demarat cu depuneri de flori la bustul lui Grigore Vieru, amplasat pe Aleea Marilor Clasici.

Ulterior, participanții îndrăgostiți de creația lui Grigore Vieru au avut de prezentat patru probe: recital de poezie, creație muzicală, creație literară proprie – care s-a desfășurat în ziua concursului, dar şi proba de artă plastică care, la fel, a avut loc, în ziua concursului. Elevii participanți au fost foarte entuziasmați, originali şi înaripați, aducând un omagiu Marelui Poet.

Concurenții de la proba de creație proprie literară şi cei de artă plastică au avut stabilite niște norme precise în realizarea creațiilor proprii. De exemplu: pentru proba de creație literară proprie, ei urmau să utilizeze următoarele sintagme/cuvinte: Duminica Cuvintelor, nu, nu mi-e totuna, popor, martir, centenar, plânge Prutul, în limba ta, legământ, sentință, iarnă în creațiile proprii, dar şi modalitatea de abordare trebuia să fie particulară, autentică.

            La final, comisiile specializate şi-au pronunțat deciziile de acordare a premiilor şi diplomelor celor mai reuşite lucrări, dar şi ale prestigiilor deosebitelor evaluări.

            Ana Maria Halupneac, de la Colegiul Pedagogic din Soroca, este câștigătoarea Marelui Premiu pentru al doilea an consecutiv, la categoria creație literară proprie. În acest an, tânăra a încântat juriul printr-un poem dedicat poetului Grigore Vieru. Într-un interviu pentru Moldova 1, tânăra a menționat că, datorită Marelui Poet i-a reuşit să iasă în lume, prin poezia lui Vieru la a început a percepe adevărul.

Directorul Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu”, Vitalie Răileanu, într-un interviu pentru programul Mesager, Moldova 1, a menționat că: „Festivalul „Floarea Omeniei” este, de fapt, un examen deosebit pentru învățăceii noștri, cei care vin din întreaga Republică şi creează în fața poeziei lui Grigore Vieru, să ştiţi că vin şi îngenunchează cu respectul pe care îl au față Omul de Creaţie, față de Marea Operă literară viereană”.

Вечер памяти „Есть только миг...”

Larisa BARABAȘ,

șef sector, Filiala „Hristo Botev"

В истории нашего города найдется немало имен, чей жизненный путь остался в благодарной памяти современников и потомков, путь, который осветил своим теплым светом рядом живущих и передал лучики этого света поколениям грядущим.

В Библиотеке „Христо Ботев” 8 февраля 2019 года состоялся вечер памяти Владимира Ильича Иванова, замечательного во всех отношениях Человека и большого Друга нашей Библиотеки, а также еще очень многих сообществ, организаций и людей, жизнь которого в результате тяжелой и продолжительной болезни оборвалась в 62 года.

Данный вечер во многом состоялся благодаря выходу в конце прошлого года книги памяти „Есть только миг...”, посвященной жизни и деятельности В.И. Иванова, ответственным редактором которой стал Анатолий Петренку, доктор исторических наук, профессор, председатель Института социальной истории „ProMemoria”, автор многочисленных книг и учебников по истории.

 „Есть только миг..." : Владимир Иванов (1954-2016) : Книга памяти / Гос. Ун-т Молдовы, Фак. Истории и Философии, Сentrul de Excelență Inst. de Istorie Soc. „ProMemoria"; отв. за вып. : Анатолий Петренку. – Кишинэу : Б.и., 2018. – 140 р. : fot.

Премьера этой книги и состоялась в стенах нашей Библиотеки, которая была открыта в далеком уже 1992 году стараниями и при полной поддержке В.И. Иванова. На этом вопросе мне хочется остановиться детальнее, так как вклад Владимира Ильича в создание этого культурного и образовательного центра для болгар Молдовы трудно переоценить. Теперь уж 27 лет тому назад было принято решение о создании в столице сети национальных библиотек, в том числе и болгарской, на базе бывшей библиотеки №11. Всегда и повсеместно начало является наиболее трудным этапом, но на тот момент мы даже не представляли себе, как мы начнем комплектовать базовый фонд, где найти необходимые для работы книги и периодические издания, вообще - с чего начать???

 Владимир Ильич работал в то самое время в Государственном департаменте Республики Молдова по национальным вопросам, как болгарин по происхождению и как истинный родолюбец (в болгарском языке слово, обозначающее по смыслу „патриот” и „любящий свой народ, свои корни”) взял на себя большую часть задач по созданию национальной болгарской библиотеки. В.И. Иванов с огромным энтузиазмом подошел к данному вопросу, подключил все свои деловые и личные связи, связался с главной библиотекой Болгарии им. Святых Кирилла и Мефодия и организовал настоящий книжный мост, по которому к нам стали поступать книжные и периодические издания. В среде местных бессарабских болгар Владимир Иванов организовал движение по оказанию помощи вновь созданной библиотеке, нам стали приносить книги-дарения, изделия гончаров и рукодельниц народного болгарского промысла. Красивым и незабываемым было открытие нашей Библиотеки, также при полной поддержке Владимира Ильича. По его инициативе были приглашены народные певческие коллективы из Тараклии и Твардицы, подготовившие богатую программу из репертуара бессарабских болгар, а хозяюшки этих мест (компактного проживания болгар) приготовили блюда народной национальной кухни. Трудно передать словами всю степень благодарности, которую испытывали мы - сотрудники Библиотеки, к такому великодушному и деятельному человеку как Владимир Ильич Иванов. Его неустанная помощь и всяческая поддержка в наш адрес ощущалась и в дальнейшем, особенно в отношении пополнения книжного фонда новыми книгами, его участии во всех наших культурных мероприятиях болгарской тематики, а также все гости Молдовы из Болгарии во главе с Владимиром Ивановым непременно посещали нашу Библиотеку, как одно из мест присутствия болгарского духа на карте нашей страны. К глубокому прискорбию, через несколько лет страшная болезнь подточила здоровье прекрасного человека и нашего друга, приковав его к постели, долгие годы он боролся за свою жизнь, но силы постепенно таяли. Очень трагично, когда землю покидают такие светлые и замечательные люди, но память о них остается в наших сердцах, в книгах, в их делах... Те годы, что прошли в тесном общении с Владимиром Ильичом навсегда останутся в истории Библиотеки „Христо Ботев”, а в наших сердцах чувство глубокой признательности и благодарности за то огромное дело, что он претворил в жизнь.   

На вечере присутсвовали друзья и коллеги Владимира Иванова, каждый из них сказал немало теплых слов в его адрес, прежде всего сам редактор книги и координатор вечера Анатолий Петренку, жизнь которого и профессиональная, и личная проходила бок о бок с ним. Выступили представители болгарской диаспоры и сотрудники ведомств, где работал В.И. Иванов. Нельзя не отметить трогательные слова об ушедшем отце и муже, память о котором особенно бережно хранит семья.

  Жаль, что многих замечательных людей уже нет с нами, нам остается лишь светлая память о них...