Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, filiala „Onisifor
Ghibu”
Emilian
Galaicu-Păun este un deosebit scriitor, care mereu se doreşte printre cititorii
săi. Biblioteca „Onisifor Ghibu” i-a pregătit o surpriză aparte, invitându-l,
de curând, la un hiper-sincer dialog cu
studenţii de la Facultatea de Litere şi Limbi moderne a USM, elevii Liceelor Mircea
Eliade, Minerva şi Vasile Vasilachi. Spectacolul-dialog cu Emilian
Galaicu-Păun, poetul-metaforă, s-a axat pe întreaga-i activitate, dar în
special pe prezentarea volumului de versuri „A–Z.best”.
Vitalie Răileanu, cercetător literar, directorul
Bibliotecii „Onisifor Ghibu” a remarcat din startul activităţii: Emilian Galaicu-Păun este un scriitor care
mereu revine şi îşi revede textele. Este unul din puţinii scriitori care îşi
pot permite să fie pretutindeni – poet, romancier, traducător, editor.
Cei prezenţi au
aflat în detalii istoria apariţiei volumului „A-Z.best”, povestită de însuşi
autor. Este o carte care a stat mult timp între paranteze, îşi aştepta rândul
la scris, apoi la editare. A fost concepută şi scrisă în anii 1990, se folosea
încă grafia chirilică şi se numea „ABCDor”. Apoi a schimbat titlul conform
alfabetului din grafia latină şi s-a potrivit de minune anume acest „A-Z.best”.
Lucia Ţurcanu,
redactorul ediţiei curente a acestui volum, apărut în 2012 la Editura „ARC”, a
enunţat concluzia l-a care a ajuns în urma colaborării cu autorul pentru
editarea volumului: scriitorii cu adevărat buni sunt foarte pedanţi faţă de
operele lor şi foarte deschişi spre comunicare cu redactorii din editură. Scrie
texte care dezvoltă tema divinităţii. Şi o altă carte a sa, „Țesut viu”, se
axează pe poziţia civică a poetului. Anume romanul „Țesut viu” este un început
al unui alt Emilian Galaicu-Păun. În concluzie a menţionat că generaţia
scriitorilor optzecişti, din care face parte şi acest scriitor, vin şi vor mai
veni cu opere care reuşesc să ne uluiască mereu.
Maria Pilkin,
cercetător literar AȘM a expus unele impresii şi analize literare ale creaţiei
scriitorului Emilian Galicu-Păun, care la evenimentele literare chișinăuiene
este deseori prezent, deoarece este şi un bun critic literar. Volumul
„A-Z.best” îl consideră o trecere de la tânărul poet, care era în anii ’90, la nivelul
maturităţii în poezie. Cel care va citi şi peste mulţi ani acest volum va înţelege
valoarea adevărată a creaţiei sale. În orice carte semnată de acest autor se
vede vasta sa pregătire literară şi culturală, deoarece este el însuşi , în
primul rând, un cititor împătimit. Nu scrie o poezie metaforică, dar el însuşi,
prin felul său de a fi este un poet-metaforă!
Scriitorul
Dumitru Crudu a intrat în dialog cu o întrebare, pe care o adresează sieşi de
multe ori: „Mă gândesc în ce măsură poezia face parte din noi?” Poezia lui Emilian Galaicu-Păun urmează să o
descoperim mereu în noi, dar şi pe autor îl redescoperim mereu la fiecare
lectură a unei cărţi noi. Există proză istorică, mistică, de dragoste. Poezia
lui Emilian Galaicu-Păun topeşte toate aceste lucruri în acelaşi text, le
suprapune pe toate odată în câteva rânduri de vers. Autorul, sincretic leagă
lucruri diferite şi le pune cap în cap, reinterpretează multe lucruri în
sacru. Scriitorul ne-a dat şi răspunsul
la întrebarea de la începutul dialogului: „Poezia nu este exterioară nouă – ea
este în interiorul nostru mereu!” Este
important să-i citim pe scriitorii noştri – a fost apelul dlui Dumitru Crudu
către cei invitaţi în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”.
Ivan Pilkin,
profesor universitar, care a venit la această întâlnire împreună cu studenţii
de la USM, a mai adăugat la cele spuse deja, că vede în textele acestui
scriitor geometria sacrului, venind cu argumente convingătoare ale acestei
afirmaţii şi nu a ezitat să-şi exprime opinia sa: Emilian Galaicu-Păun este mai mult decât un
poet!
Emilian
Galaicu-Păun a început dialogul său cu publicul cu o confesiune: dimensiunea
sacră este importantă pentru tot ce a făcut şi va face. Titlul „A-Z.best”
pentru el întruchipează începutul – A – şi sfârşitul – Z – a tot
ce este pe acest Pământ. Şi tot ce este pe acest Pământ este „best”, adică
minunat! Tot timpul citeşte un text în conexiune dintre zona sacră şi cea
profană, iar profanul ajută la materializarea sacralităţii! O altă confesiune s-a referit la faptul că deoarece scriitorii
de azi vor fi citiţi şi de generaţiile viitoare, îi obligă să se gândească mult
înainte de a edita o carte. De aceea nu se grăbeşte. Timp de zece ani a scris
un poem din nouă versuri, pe care mereu le modifica. A înţeles că uneori sacrul
se descoperă în lucruri foarte simple, a mai spus autorul, citind publicului din
versuirile sale.
În urma discuţiilor
cu publicul, dorinţa scriitorului a fost ca minunea coeziunii carte-cititor
să se întâmple cât mai des, iar bibliotecile să fie animate şi pline de
cititori mereu, deoarece literatura şi viaţa nu pot exista una fără alta, ele
se completează reciproc.