luni, 18 martie 2024

Impresii de lectură:„Doggy” de Maria Pilchin

 

Lidia Lungu, profesoară de limba și literatura română, 

Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian”

Protagonistul operei, Andrei Mătăsaru, un elev de clasa a IV-a, venit la Chișinău, pentru că aici sunt mai multe perspective, reprezintă, de fapt, un copil universal din spațiul basarabean, sortit să fie crescut și educat nu de părinții săi biologici, dar de o verișoară de a mamei sale, Zina. Cine mai cunoaște numărul exact de copii care visează la ziua reîntoarcerii mamei sau a tatălui acasă?

Cartea abordează câteva probleme ale poporului nostru, dar și ale altor națiuni, cum ar fi:

·         fenomenul de migrare care a luat amploare în ultimul secol;

·         plecarea părintelui/părinților peste hotare, în vederea asigurării unei existențe îndestulate familiei și lăsarea copilului aflat mai ales la o vârstă fragedă în grija unor persoane străine;

Citez: „Mama e plecată la Italia. Acolo banii se fac mai ușor. De mine are grijă o verișoară de-a ei.”; „Pentru ce m-a părăsit. M-a lăsat aici, nici nu îi pasă ce viață duc eu aici. Ea vrea bani, eu vreau să am mamă. Ea vrea să aibă un fiu?”

·         discriminarea persoanelor, din cauza statutului lor social, a lipsurilor materiale, pe care le întâmpină;

Citez: „Din prima zi m-a pus în ultima bancă și nu m-a mai scos de acolo. Stau aici ca la închisoare. Aici stau neobrăzații...”

·         atestarea corupției în domeniul învățământului;

Citez: „Doamna noastră vorbea mereu despre bani. Bani în sus, bani în jos. Dulapuri, jaluzele, televizor, vopsea, tablă, laptop, saltele în sala de sport, microfoane pentru educația muzicală.”

·         bullyingul în rândul școlarilor;

Citez: „...mi-a spart nasul Dragoș.”

·         influența negativă a divorțului asupra dezvoltării armonioase a unui copil;

Citez: „Dar fiul? Eu? Cu mine cum rămâne? Ce mâncam? Eram sănătos? Mă băteau la școală? L-a preocupat asta vreodată?! Divorțase și de mine?”

·         neglijența maturilor față de copii;

Citez: „Atunci, de ziua mea, ei s-au îmbătat, au și uitat că exist” etc.

            Interesantă este tehnica narativă retrospectivă utilizată de autoare, astfel cititorul poate remarca trei ipostaze diferite ale naratorului-personaj:

a) copilul de 10 ani (cu suferințele sale lăuntrice, cu „dorurile” lui nerostite, cu iluziile făcute în privința tatălui, care i-a părăsit de pe când el era foarte mic);

b) adolescentul de 13 ani (elev în clasa a VIII-a, cu o gândire analitică impozantă, curios să descopere lumea înconjurătoare și să trăiască din plin orice moment, căci e memorabil și irepetabil în felul său);

c) adultul de 32 de ani (ajuns doctor veterinar la Londra, în Marea Britanie, evident cu suportul financiar și moral al mamei sale).

            Deși după categoria de vârstă „Doggy” se încadrează în 10+, se potrivește tuturor cititorilor, indiferent de anii pe care îi au, căci e un prototip al realității imediate. Un copil cu siguranță va fi amuzat de momentul în care Andrei se dădea mare și tare în fața fetelor din clasă, spunându-le că va sări de la etajul al treilea sau atunci când acesta o apără pe Doamna într-un mod cu totul neașteptat, o mușcă de mână pe Natalia, socotindu-se un erou adevărat. Citez din text: „...mă prefăceam că sar de la geam și toate fetele plângeau și mă rugau să cobor, că suntem la etajul trei și o să mor. Mi-a plăcut ideea cu muritul.”; „...mi-am înfipt dinții în mâna ei și am mușcat. Eram câine, eram lup! O apăram pe Doamna”. Un alt copil s-ar putea întrista sau chiar va începe a lăcrima (am văzut asta în ochii unora dintre ei când le citeam la clasă) în timpul pasajului emoționant despre lipsa unui tată, pentru că și el este crescut fără de tată: „Tu nu ai tată. Tu nu prea știi cum e să ai tată. Și uneori ai impresia că îți lipsește o mână sau un picior.” Dar copilul cititor/ascultător l-a cunoscut sau poate nu pe tatăl său? Cine se întreabă ce e în suflețelele lor?

O persoană mai experimentată în viață va fi stupefiată de prea marea asemănare cu cotidianul. Bunăoară, întrebarea retorică „Moldovenii de ce nu sunt fericiți? este de o factură filozofică. Dar finalul textului: „ ... a fi câine e o artă, iar cave canem e despre oameni mai mult...”? De ce oamenii se dezumanizează treptat, iar necuvântătoarele de multe ori au un comportament „mai uman” decât persoanele înseși? Care este rețeta fericirii omului? Dar există în general o formulă a beatitudinii, ca teoremele matematice?

            Pe lângă toate cele menționate anterior, trebuie specificat faptul că această operă cultivă varii valori general-umane: omenia, puterea morală, curajul, dragostea, capacitatea de a ierta, modestia, gândirea critică, simțul umorului, camaraderia și multe altele. Alături de alte monumente literare, precum „Singur pe lume” de Hector Malot, „Kinderland” de Liliana Corobca, „Doggy” de Maria Pilchin ne reamintește că familia reprezintă o comoară fără de preț, care trebuie păstrată cu sfințenie, iar valorile acesteia necesită promovate generațiilor ulterioare.

            Vă recomand cu încredere cartea „Doggy” de Maria Pilchin, o lectură însuflețitoare și plină de povețe utile pentru fiecare.

joi, 14 martie 2024

Chișinăul citește - cel mai longeviv program de lectură

 

Aliona Mocanu, Biblioteca „Traian”

„Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța”. Fernando Savater

Programul de lectură Chişinăul citeşte” promovează şi încurajează lectura ca mijloc de dezvoltare culturală şi creativă, valorifică experiența de lectură a comunității chișinăuiene, orientează cititorul spre valorile literare şi artistice autohtone. Programul se desfășoară în cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din anul 2004. Pentru a cuprinde mai mulți cititori, programul, inițial conceput doar pentru un singur titlu de carte, s-a extins pentru mai multe categorii de utilizatori: copii, adolescenți şi adulți.

Cartea „Doggy" de Maria Pilchin, selectată în 2024, ediția a XXI-a, categoria copii, este o povestire scurtă pentru copii, în care este redat relația dintre adulți și copii; migrația, școala și bullyingul. În carte este bine descris existență vulnerabilă, suferința unui copil în devenirea lui umană.

Cartea selectată pentru categoria adolescenți „Cu romanul în vacanță" de Grigore Chiper, ne redă individul din Republica Moldova cu problemele sale existențiale, cu căutările sale cotidiene, cu vacanțele și lecturile sale. Titlul sugerează o existență aparent reconfortantă, cu un lux al vacanței în care pleci degajat luând ca printre altele o carte în valiză.

Romanul „Legată cu funia de pământ" de Lorina Bălteanu, categoria adulți, este o proză contemporană, un roman al devenirii. Istoria unei fetițe care crește la țară cu visul de a pleca în altă parte. Titlul sugerează dorința nestăvilită de evadare din lumea închisă a satului, cu stereotipurile sale, cu închiderile acelei lumi comuniste.

Biblioteca „Traian" susține și promovează acest frumos Program de lectură „Chișinăul citește", organizând prezentări de carte, ore de lectură, ateliere de creație, întâlniri cu scriitorii, în parteneriat cu instituțiile publice cu care avem o colaborare fructuoasă. Astfel, pe 21 februarie 2024 am dat start promovării Programului de lectură și am mers în vizită la Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian" cu cele trei titluri de cărți. Împreună cu profesoara de limbă și literatură română, doamna Lidia Lungu, am organizat întâlniri cu elevii claselor a V-a ,,A"; VI-a ,,A"; VII-a ,,D"; VIII-a ,,D", unde am vorbit despre ,,Doggy" și ,,Cu romanul în vacanță". Iar pe 1 martie 2024, de ziua scriitorului Ion Creangă și a Mărțișorului, biblioteca a avut ca oaspeți elevii clasei a III-a „Ș" de la Școala-primară nr. 120 „Pas cu Pas", însoțiți de învățătoarea, doamna Anna Gonceariuc. Elevilor li s-a făcut cunoștință cu programul de lectură și cele trei titluri de carte incluse în acest an. Am discutat pe marginea cărții „Doggy", scrisă de Maria Pilchin, care corespunde vârstei lor. Elevii au fost foarte impresionați de acel personaj cu numele Andrei Mătăsaru, copil sărman venit la Chișinău de la țară, fiind abandonat de tata pe când era mic, iar mama era plecată la muncă în Italia pentru a câștiga bani pentru un trai mai bun.

Spre final, cu mare drag, am îndemnat toți doritorii de-a participa la acest program de lectură, care este în plină desfășurare. Este unul din cele mai îndrăgite și longevive programe, ce promovează lectura și susține cunoașterea aprofundată a literaturii române contemporane.

 


miercuri, 13 martie 2024

Între emoții și incertitudine

 


Ana Bevziuc, șef sector, Biblioteca „Lesia Ukrainka”

Cea mai bine vândută carte de non-ficțiune din istorie în prima zi de la lansare, doar ediția în limba engleză a fost cumpărată în un milion cinci sute de mii de exemplare în primele ore. Și totuși prințul Harry nu e cel mai tare hary din istoria literaturii tot un Harry l-a depășit , Harry Poter, care a avut vânzări ceva mai bune în prima zi. Este o carte care am reușit să o citesc în acest weekend. Îmi place să vorbesc despre cărți cu dragostea cu care alții vorbesc despre gadgeturi.

Este o carte de 455 de pagini cu coperțile cartonate, tipărite pe hârtie foarte bună are mirosul inconfundabil de vanilie care ne întoarce în bibliotecile copilăriei. E scrisă bine, alert, cu informațiile de la Harry, dar coperta cărții e o poveste în sine chiar dacă nu deschizi cartea. Creată în stil minimalist și de super impact în afară de autorul ei Prințul Harry și de titlu „Rezerva”. Fotografia portret a lui Harry spune totul , când o vezi îți dai seama imediat ce te așteaptă în carte. Poza nu are absolut nimic regal, Harry s-a dezbrăcat la propriu de toate hainele prințului nu e nici măcar în haine militare sau într-un costum englezesc. Harry apare pe copertă simplu, nebărbierit de altfel n-a suportat toată viața să se bărbierească. La nuntă de exemplu i-a cerut permisiunea reginei, bunica sa, să încalce protocolul regal și să apară ne ras. Pe copertă poartă doar un tricou nu zâmbește cumplit și nu se încruntă intelectual, singurul element decorativ este un colier din piele. Exact colierul pe care fratele său, moștenitorul Wiliam i l-a rupt în timpul bătăii din 2019 când a dat cu el de pământ în bucătărie după ce i-ar fi spus despre Megan, viitoarea lui soție, că este dificilă, nepoliticoasă și necioplită.

Iar cât despre titlul cărții „Rezerva” nici nu se putea unul mai potrivit, este cuvântul care apare de sute de ori în carte și este felul în care i s-a spus de mic. În familia regală tradiția spune că primul născut este moștenitorul, iar cel de al doilea e rezerva. Astea li se spunea din cele mai vechi timpuri celor din dinastie care aveau ne norocul să se nască după fratele cel mare. Așa că toată cartea se învârte în jurul obsesiei lui Harry că este al doilea, că este rezervă. Are un imens complex de inferioritate recunoscând că este mai puțin strălucit , se autodescrie drept neatent , distras , limitat și slab.

„Rezerva” e despre cum a ajuns Harry să se vadă pe el însuși. S-a concentrat atât de mult dea lungul vieții pe acest complex de inferioritate încât pur și simplu si-a făcut o realitate din el. De aceea cred că este cea mai tristă poveste citită vreodată. Acest mic prinț se simte ne ascultat, ne văzut și ne iubit. Nimeni din această familie nu l-a strâns în brațe de la vârsta de 12 ani, din ziua în care tatăl lui a intrat în camera lui și l-a anunțat că mama lui, adică prințesa Diana, a avut un accident de mașină și citez „... mă tem că nu a supraviețuit”. E un pasaj dureros în carte în care Harry scrie „Tata nu m-a îmbrățișat. Nu se pricepea să-și arate emoțiile în împrejurări normale, cum să te fi așteptat să o facă în toiul unei asemenea crize. Și totuși, tata, a mai pus mâna odată pe genunchiul meu și mi-a zi: O să fie bine”. Cu siguranță Charles îl iubește pe Harry, doar că nu a reușit să-i arate mai mult și nici nu avea de unde să știe deoarece la rândul său Charles, povestește Harry, nu a primit afecțiune atunci când era mic. Îmbrățișările nu existau în familia regală, nici măcar cele părintești.

Povestea cărții este un nesfârșit lung de povești cu oameni cu sânge albastru, dar analfabeți emoțional, incapabili de afecțiune și de conexiune autentică. Pe tot parcursul celor 455 de pagini prințul caută disperat să o îmbrățișeze pe bunica, vrea să o îmbrățișeze la jubileul de 50 de ani al reginei la balcon, dar nu îndrăznește, vrea să o îmbrățișeze când ea a încuviințat să facă nunta cu Megan, dar nu îndrăznește. Voia s-o îmbrățișeze și cu patru zile înainte ca ea să moară, dar nu a reușit și din păcate regina a murit fără ca Harry să fi ținut minte că a fost îmbrățișat vreodată de bunică, fie ea și regină. E un urlet continuu în această carte: „vreau să mă simt iubit”. Sunt pasaje întregi în această carte în care Harry își îneacă singurătatea în alcool, tristețea în droguri și eforturile lui de a ne face să-l înțelegem. Sunt capitole întregi de victimizare în care cu scuza că a rămas singur după moartea mamei, că e rezerva moștenitorului, Harry vrea să-l înțelegem. Pe de altă parte până la rubrica de victimizare marele dușman al acestei cărți nu e nici pe departe familia regală, personajul negativ ca în orice bestseller care are un personaj negativ, aici fiind presa. Presa este vinovată pentru orice, presa i-a omorât mama, presa e vinovată că a apărut pe prima pagină nu faptul că el a îmbrăcat forma nazistă și a pus musteața lui Hitler la un bal mascat cu prietenii, presa e de vină că între el și fratele Wiliam s-au stricat relațiile etc.

În „Rezerva”, Harry, se plânge și dă explicații dar de foarte multe ori se pierde în cartea asta în prea multe explicații. Este un rând în această carte, unde încă fiind un puști și observându-i-i pe oamenii mari ai casei regale îmbrăcați în haine scrobite coborând la cină, el exclamă „Ce iad să fii adult!”. Este o frază cheie care îl urmărește pe Harry, un tip care nu a vrut sau nu a știut să se maturizeze, recunoaște și el că șocul morții mamei sale l-a făcut să rămână înghețat emoțional la vârsta de 12 ani. Chiar dacă a trecut prin războaie, degerături pe la polul sud și polul nord Harry rămâne cu toate astea un copil, refuză să crească și pare că așa era și tratat. Se roagă să meargă la război doar ca să-l doară mai puțin dorul de mamă, iar raiul pe pământ pentru el este în sălbăticie unde se simte mai în siguranță între lei și elefanți decât pe străzile Londrei vânat de paparazzi. E trist! Dar îl înțelegi cu toate cele bune și cu toate cele rele ale sale. Dacă e să fie descris în două cuvinte este „Băiatul bun,, așa cum îl numea și tatăl său. Asta era capacitatea lui maximă de iubire paternă „Bravo”, „Băiat bun”. Harry rămâne un băiat bun , bântuit de fantoma mamei, singura femeie care l-a îmbrățișat cu adevărat. Până când a zărit-o la o prietenă pe Instagram, într-un video pe femeia cu cel mai frumos chip de pe pământ și de aici începe ultima parte a cărții denumită „Căpitanul sufletului meu”.

Partea de final este închinată lui Megan, capitole în care descrie povestea îndrăgostirii, conversația prin sms-uri, prima lor întâlnire etc. Aici o să vedeți că îmbrățișarea este unul dintre medicamentele universale pentru orice traumă. Harry dăduse în sfârșit peste femeia care a știut să-l îmbrățișeze la fel cum doar Diana știa să-l îmbrățișeze. Doar că prețul acestei îmbrățișări a fost plătit cu ruperea de casa regală și de familie. William a ales calea datoriei, iar Harry a ales calea terapiei.

La final apare o singură întrebare, de ce a scris Harry această carte? A dorit să-i schimbe pe cei din familia regală sau să se schimbe pe el? Fiindcă legenda spune, că nu putem schimba pe nimeni niciodată decât pe noi înșine. Cea mai bună terapie pentru a nu te simți inferior sau pe locul doi în propria viață, într-o familie, într-o relație este terapia lui „ține-mă strâns în brațe”. Așa că indiferent că sunteți certați sau răniți căutați și oferiți îmbrățișările. Îmbrățișările creează relații mai bune, familii mai bune și comunități mai bune în care nimeni niciodată nu merită să se simtă o Rezervă.

joi, 7 martie 2024

Curiozități despre Chișinău

 


Angela Olărescu, șef, Biblioteca „Hristo Botev”

Istoria Chișinăului este reflectată în diverse lucrări științifice, pictură, poezie, proză de către cercetători științifici, pictori, scriitori, poeți, ca urmare fiind editate monografii, antologii, bibliografii, ghiduri, culegeri, enciclopedii. Orașul Chișinău este un oraș vechi, cu o istorie bogată în evenimente istorice în trecut și în prezent. Noi, locuitorii orașului Chișinău, ne mândrim cu el și îl respectăm, fiindcă este orașul nostru drag în care noi trăim și unde vor trăi și generațiile viitoare. Deși orașul Chișinău are o vârsta de 588 de ani, conform atestării documentare, istoria lui încă necesită noi cercetări din diferite perioade ale timpului. Orașul este în plină dezvoltare, schimbare, modernizare: se construiesc case cu edificii la parter, odată cu formarea noilor familii se nasc copii, se deschid locuri noi de muncă ș.a. Istoria orașului Chișinău are continuitate care merită studiere, de aceea apar noi monografii, cărți despre el.

În colecția Bibliotecii „Hristo Botev” sunt multe cărți interesante dedicate temei istoriei, misterelor, curiozităților Chișinăului. Sarcina noastră a bibliotecarilor este de a familiariza cititorii cu conținutul acestor cărți, de a dezvălui fapte și evenimente interesante. Este deosebit de important de a face acest lucru pentru publicul cititor cu ajutorul savanților istorici competenți. Un astfel de eveniment a avut loc în sala de lectură a bibliotecii cu participarea dr. în istorie Andrei Prohin, cercetător științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Moldova, și a elevilor claselor a VIII-a de la Liceul Teoretic „G. Călinescu” din Chișinău, însoțiți de bibliotecara Elena Toma și profesoara de limba și literatura română Lucia Grecu-Ciobanu  - am desfășurat Lecția publică „Curiozități despre Chișinău”. Dr. Andrei Prohin a oferit elevilor informație captivantă ce ține de istoria orașului Chișinău: a evidențiat localități cu denumirea Chișinău și personalități cu numele Chișinău din Moldova și România; a făcut o comparație a Chișinăului cu alte capitale din țările Europene, accentuând trăsăturile comune; a dezvăluit care este simbolul (neoficial) al Chișinăului (floarea din piatră, ce reprezintă un Lotos) și unde îl putem vedea; despre Arca de Triumf din Chișinău (ce a fost construită în cinstea Victoriei), făcând o comparație cu Arca de Triumf din Paris, Franța; despre Piatra de temelie a orașului Chișinău (monument istoric), de unde a provenit denumirea localității; despre personalități marcante: Vlaicu Pârcălab, unchiul lui Ștefan cel Mare (conducător a multor cetăți), numele căruia îl poartă strada unde este amplasată clădirea Primăriei mun. Chișinău; domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, de ce a intrat în istoria Chișinăului (enumerând unele fapte mărețe, dar și cine a creat postamentul pentru monumentul lui); Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a înființat Școala spirituală, Seminarul Teologic (pregătirea preoților) în Chișinău, apariția primei cărți Liturgia (1815); cum la Chișinău s-a tradus în limba română Biblia ș.a.

Evenimentul a decurs într-o atmosferă plăcută, prietenoasă, elevii fiind foarte activi, adresând lectorului Andrei Prohin diferite întrebări, manifestându-și astfel curiozitatea față de unele localități din orașul Chișinău, unele evenimente din istoria Chișinăului, îmbogățindu-și cunoștințele despre orașul său natal, la care a contribuit, de asemenea, și expoziția de carte „Miracolele Chișinăului” organizată în sala de lectură cu ocazia acestui eveniment.

joi, 29 februarie 2024

ABC-ul reciclării

 

Ion Arsenii, bibliotecar, Biblioteca „Transilvania”

Salutare dragi prieteni ecologiști! Sunteți nerăbdători să aflați ce s-a întâmplat la ultima noastră activitate-expediție de la serviciul „EcoResponsabil”? Dacă da, atunci vă îndemnăm să vă faceți cât mai comozi și să acordați maximă atenție celor ce urmează.

Așa cum am promis, am revenit cu detalii interesante, fiindcă dorim mult să vă împărtășim și vouă ce am descoperit.

După primul punct din expediție la care ne-am oprit, am avansat cu următorul punct din universul ecologiei, și anume „ABC-ul reciclării”. Și de data aceasta, împreună cu dna învățătoare Regina Stolearenco și cu minunații învățăcei, am pășit cu dreptul.

Încă de la bun început, de cum am ajuns pe meleagurile reciclării, am cercetat cu de-amănuntul ca să știm cu ce se mănâncă de fapt reciclarea. Deci, în scurt timp, am elaborat o definiție a reciclării care a satisfăcut toată lumea.

Apoi am descoperit care sunt cele mai importante materiale reciclabile și le-am împărțit în 7 categorii. Iată care sunt ele: 1. Sticle și recipiente de plastic; 2. Hârtie și carton; 3. Materiale feroase și neferoase; 4. Produse din bumbac; 5. Recipiente din sticlă; 6. Baterii consumate sau uzate; 7. Electronice și electrocasnice.

Încetul cu încetul, lăsându-ne absorbiți de activitatea noastră, am aflat că unele materiale nu se reciclează deloc. De exemplu, cutiile de vopsea goale, lac de unghii, solvenții, folia cu bule, obiecte din ceramică și porțelan, oglinda, cutiile de pizza.

După aceasta am observat că beneficiile reciclării sunt enorme. De la protejarea mediului înconjurător și reducerea poluării aerului și a apei, până la economisirea energiei și protejarea sănătății noastre și a celorlalți membri ai comunității, ba chiar reduce consumul de resurse naturale.

Aceste descoperiri ne-au uimit foarte mult, dar și ne-au intrigat puțin. De ce? Fiindcă a apărut o întrebare care cam ne-a pus pe gânduri. Dacă se cunoaște despre acest proces al reciclării, beneficiile pe care la aduce cu sine, de ce totuși se ajunge la mormane de gunoaie? Am încercat să deslușim care ar fi motivul. Și ce credeți că am constatat? Fapt pe care l-am constatat a fost că lumea nu cunoaște despre procesul reciclării și avantajele lui. Sau cunosc, dar nu știe cum se sortează corect materialele pentru reciclare. Sau unor oameni chiar nu le pasă deloc. Aceasta ne-a întristat mult.

Așadar, ne-am înarmat cu multă răbdare și am căutat soluții. Astfel, am găsit metodele cum se reciclează corect și care sunt pașii premergători care trebuie întreprinși pentru a se realiza procesul reciclării. Vă facem și vouă cunoscuți acești pași.

Iată care sunt pașii: primul pas este că pentru a colecta corect materialele, este nevoie să știm dacă se poate recicla sau nu. Apoi, următorul pas constă în a pune materialele în recipientele sau tomberoanele de colectare selectivă pe categorii, pentru a fi ulterior transportate la centrele de reciclare unde vor fi eficient valorificate. Acești pași sunt foarte simpli și ușor de făcut. Este nevoie doar de puțină inițiativă și o mare dorință.

Pentru a ne însuși bine deprinderile necesare și ca să le arătăm și altora, am simulat un proces de sortare și colectare a materialelor reciclabile. Acest lucru ne-a reamintit cât important este să reciclăm corect.

Înainte de a face o pauză ca să ne destindem un pic, fiindcă am obosit puțin, am notat pe hârtie toate descoperirile făcute și le-am prezentat întregului grup. După care a urmat momentul mult așteptat – odihna bine meritată. Am decis să facem un popas ca să ne adunăm puterile pentru următoare activitate-expediție.

La acest popas, am compus și recitat poezii despre reciclare, natură, materiale reciclabile etc., fiindcă doar la acestea ne-au fost gândurile. Cu siguranță, nu am uitat să presărăm printre versurile poeziilor și câte un îndemn la acțiune. Tot la acest popas am confecționat diferite obiecte din materiale reciclabile, precum floricele din capace de plastic, un roboțel din butelii de plastic, suport din conserve pentru pixuri și creioane.

După acest popas scurt, am pornit din nou spre o nouă expediție, care se numește „Din nou la drum”. Interesantă direcție, nu-i așa? Nici noi nu știm prea multe, dar vom afla și vă vom povesti și vouă.

miercuri, 28 februarie 2024

Vasile Romanciuc, poetul cu aripi de carte

 


Natalia Sofroni, șef, Biblioteca „Traian”

 

„Mi-ar fi plăcut să fiu cuvânt –

Cuvântul potrivit la locul potrivit.”

Vasile Romanciuc

Opera marelui scriitor, omului de înaltă cultură Vasile Romanciuc a reunit elevii clasei a II-a ,,A”, învățătoare Ceban Ana de la Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian” într-o întâlnire de suflet cu autorul, în cadrul atelierului de lectură „Caleidoscopul literar”. Timp de o oră biblioteca s-a transformat într-un adevărat „paradis”, unde au răsunat cele mai îndrăgite cântece, cuvinte frumoase și poezii din creația îndrăgitului scriitor Vasile Romanciuc. Scriitorul și-a exprimat plăcerea întâlnirii cu copiii, a recitat din creația sa, a vorbit despre motivație, despre importanța lecturii și a bibliotecii în viața omului.

Se poate spune cu încredere deplină că, după Grigore Vieru, Vasile Romanciuc este cel mai important poet, cu o evoluție sigură și clară, un adevărat maestru al cuvântului scris. Nu întâmplător, de-a lungul anilor, majoritatea volumelor semnate de autor sunt apreciate de către diverse instituții la justa lor valoare.

În cadrul întâlnirii, participanți curioși au aflat tainele scriitorului, despre copilăria sa, cât și despre pasiunea sa de a scrie poezii. Discuțiile au început sub semnul unei curiozități inteligente ale copiilor față de activitatea poetului. În conversația înflăcărată care s-a aprins între autor și tinerii cititori au fost înregistrate cele mai ingenioase întrebări: ,„Ce sentimente aveți atunci când citiți propriile poezii?; „Ați făcut năzbâtii în copilărie?”; „Ce va inspirat să fiți poet?”; „Cât timp vă i-a să scrieți o carte?”.

Întâlnirilea cu Vasile Romanciuc a fost cu adevărat un eveniment de valoroare în care participanții au interacționat direct cu autorul și au dobândit o înțelegere mai profundă a procesului de creație literară și a motivațiilor din spatele scrierilor. Scriitorul a împărtășit diverse perspective și experiențe de viață cu elevii, promovând astfel înțelegerea și aprecierea diversității culturale și sociale.

De asemenea, întâlnirea cu Vasile Romanciuc a reprezentat o modalitate eficientă de a încuraja pasiunea pentru literatură și de a sprijini dezvoltarea abilităților de comunicare și creativitate în rândul elevilor.

Vasile Romanciuc pune în valoare în poezia pentru copii dragostea pentru părinți, bunici, învățători, lectură și carte:

Nicio stea, nicio stea

Nu e ca măicuţa mea –

Steaua-n ceruri e frumoasă,

Mama e cu mine-acasă,

Mama mea,

Steaua mea,

Lumina mea...

(Cântec pentru mama)

 

Bună-bunicuța noastră,

Doar un lucru te-am ruga:

Nu ne da nicio vacanță

Cât suntem la școala ta!

 (Bunica)

 

Peste ani, ce mult aș vrea,

Dragi părinţi de carte,

Să vă-napoiez din ea

Cel puţin o parte ...

(Învățătorii)

Creația marelui poet Vasile Romanciuc se impune printr-un mesaj simplu, sensibil, etic, concret, clar pentru toate categoriile de cititori. Prin poezia sa, autorul se afirmă ca un poet cu demnitate, inteligent, cu simțul responsabilității față de valorile morale, sensibilizând astfel și înălțând cititorul pe culmile tezaurului spiritual.

Arcadie Suceveanu spunea: „Vasile Romanciuc are ceva din oţelul de Damasc: sub aparenta-i elasticitate se ascunde rezistenţa și fermitatea unui caracter integru, niciodată dispus la trucări sau concesii. Sub pletele-I lungi de haiduc întârziat, rătăcit în lumea orașului, sub mustaţa-I subminată de agresivitatea firelor cărunte se ascunde chipul unui om de o blajinătate „moldovenească”, de o cumsecădenie dezarmantă, ferm și decis când i-o cer împrejurările, în a cărui preajmă descoperi, surprins, că în această lume atât de degradată și viciată mai există, totuși, sufl ete nepervertite, demnitate netrucată, omenie dezinteresată…”.

În cadrul acestei frumoase întâlniri s-a demonstrate încă o data că țara noastră are viitor, având niște copii atât de bravi, având scriitori atât de talentați, având învățători atât de profesioniști și dedicați profesiei, având biblioteci care adună toate aceste „comori” grămăjoară!

La eveniment au participat în format online și elevii clasei a III-a ,,A” de la Școala Gimnazială „Ion Luca Caragiale”, România, învățătoare Carmen Manole și Gabriela Biserica.

Poetul a rămas plăcut impresionat de întâlnire, de poeziile recitate cu atâta pasiune şi emoţii. Am fi vrut să oprim clipa frumoasă, timpul în loc pentru a ne putea sătura de atâta bunătate şi splendoare, fiindcă poezia poetului V.Romanicuc este un foc care se aprinde în sufletul omului. Acest foc arde, încălzește și luminează!

Ne-am despărţit de dragul poet cu speranţa că ne vom revedea cât mai curând, fiindcă Oamenii cu literă mare, personalităţile, poeţii şi scriitorii trebuiesc cinstiţi şi veneraţi atâta timp cât sunt în viaţă! Ne rugăm de sănătate şi mai aşteptăm şi alte întâlniri frumoase cu îndrăgitul poet Vasile Romanciuc, care ne îndeamnă să iubim tot ce este mai sfânt pe acest pământ: patria,baştina,neamul, graiul:„Să-ţi fie–atât de drag cuvântul, / Încât atunci când îl rosteşti, / Să crezi că însuşi Eminescu / Ascultă CE şi CUM vorbeşti…” sau „…Fraţilor rămâneţi fraţi / într-o ţară, înttr-un nume, / Că suntem puţini pe lume…/ Asta v-o doresc anume - / fraţilor rămâneţi fraţi…

Mulțumim drag scriitor, Vasile Romanciuc pentru creația deosebită, melodioasă, ludică și educativă care merită să fie citită acasă împreună cu familia, la școală, la bibliotecă.

luni, 26 februarie 2024

Un nou club pentru tinere mame la Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”

 


Lilia Beșan, șef sector, Biblioteca „Ștefan cel Mare și Sfânt”

Una dintre cele mai mari nevoi a unei femei e cea de comunicare, iar dacă e și o tânără mamă, necesitățile și nevoile copilului ei devin primordiale. Din observațiile făcute, s-a ajuns la concluzia că ar fi binevenită crearea unui cadru adecvat în care tinerele mame să se cunoască între ele, iar elementul de legătură să fie cartea. În acest scop, a fost inaugurat Clubul pentru tinere mame ,,Cărțile din viața mea”, ședințele căruia au loc lunar. Obiectivele clubului sunt: dezvoltarea și fructificarea unor relații de prietenie, îndrumare și ghidare reciprocă, dezvoltarea unei comunicări eficiente, lectura cărților preferate, oferirea unui spațiu atractiv pentru copii.

Pentru prima ședință a clubului, am ales să discutăm despre cartea ,,Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor” de Gary Chapman și Ross Capbell. Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate prin care el înțelege cel mai bine afecțiunea părintelui – afirmă autorul cărții. Am avut o discuție captivantă despre cele cinci limbaje ale dragostei, acestea fiind: cuvintele de încurajare, timpul acordat, mângâierile fizice, cadourile și serviciile. Mamele au povestit despre propriile trăiri și observații privind răspunsul copilului la împlinirea nevoii de iubire. Spre exemplu, una dintre mame, a înțeles că limbajul de iubire al băiețelului ei e „timpul acordat”, atunci când timp de o jumătate de oră s-a jucat cu el și toată atenția ei era asupra copilului. După care a putut să-și vadă de treburile casnice, deoarece rezervorul de iubire al copilului ei a fost umplut.  

Ne-am simțit minunat împreună, la un ceai și o carte bună, iar copiii, erau și ei pe lângă noi, jucându-se și făcându-ne viața mai frumoasă!

Doamnele și-au exprimat mulțumirea și aprecierea pentru lansarea unui astfel de club, iar Alina Evciuc, a lăsat următorul mesaj: ,,Ne-am încărcat cu emoții pozitive într-o atmosferă relaxantă! Mulțumim inițiatorilor că s-au gândit la MAME, care au o deosebită nevoie de relaționare”.