Angela OLĂRESCU,
Filiala
„Hristo Botev”
Istoria orașului
Chișinău are în repertoriu multe persoane publice marcante, care au activat în
folosul său. Cu regret, constatăm că numele unora dintre ei nu s-au păstrat în
memoria chișinăuenilor și nici nu se regăsesc în paginile lucrărilor dedicate istoriei
acestui oraș. Pe de altă parte, despre alţii se cunoaște foarte bine. De
exemplu, au fost scrise zeci de lucrări despre primarul orașului Karl Schmidt,
în care se argumentează contribuţia lui la dezvoltarea orașului. Dar aproape
nimic nu se menţionează despre consilierii Dumei orășenești de pe timpul lui
Schmidt, care l-au ajutat pe edil în implementarea deciziilor sale. Tot ei
veneau la ședinţele primăriei cu iniţiative referitoare la îmbunătăţirea stării
sociale și economice a populaţiei Chișinăului și activităţii departamentelor
Dumei orășenești. Una dintre aceste personae este Hristofor Kirov, bulgar de
origine, care și-a dedicat viaţa Chișinăului și chișinăuenilor.
Consilier al
Dumei orășenești din Chișinău. Unul dintre
principalele domenii în care a activat Hristofor Kirov era munca în cadrul Dumei orășenești. În aprilie
1871, pentru primă dată a fost ales în funcţia de consilier (glasny) în această
instituţie. De atunci până la stingerea sa din viaţă, el era ales regulat în
ea. În cadrul aceleiaşi instituţii a fost ales în Comitetul executiv al
orașului (Uprava orășenească). Consilierii erau aleși pe un termen de patru
ani. Alegerea lui Kirov în Dumă anume în anul 1871 se explică prin faptul că
„Statutul orășenesc” din 1870 a anulat prevederea conform căreia în ea se
alegeau numai reprezentanţii stărilor sociale ale oraşului. Consilier putea să
devină orice locuitor al orașului care împlinea vârsta de 25 de ani și avea
proprietate pentru care plătea impozite orășenești. Hristofor Stepanovici la acel
moment îndeplinea aceste condiţii.
Tot conform
prevederilor Statutului, putea participa la alegeri ca alegător orice persoană
care avea proprietăţi imobiliare orășenești. Și aici erau reguli, locuitorii
orașului erau împărţiţi în trei categorii, care se diferenţiau prin valoarea
averii și suma impozitelor plătite pentru proprietatea orășenească. Din prima
categorie făceau parte cei care plăteau cel mai mare impozit, din a doua –
impozit mijlociu și din a treia – cel mai mic. O dată la patru ani o comisie specială
a Dumei verifica listele de alegători. În mai 1879 membru al acestei Comisii
era H. Kirov. În cazul în care se stabilea că proprietarul a plătit impozite mai
mari, el era transferat în altă categorie, iar dacă avea datorii sau se
stabilea că a vândut averea, el se excludea din liste. Izvoarele din 1883 arată
că suma de care trebuia să dispună un reprezentant al primei categorii era de
13 446 rub. 50 cop., pentru a doua – 13 426 rub. 35 cop. și a treia – 13 396
rub. 75 cop. Aceste prevederi se refereau și la familia Kirov, așa că în anul
1875, Stefan Kirov făcea parte din categoria întâi, cu menţiunea că a plătit în folosul orașului
pentru imobil 30 rub., iar pentru comerţ – 17 rub. 65 cop, în total 47 rub. 65
cop.
Așadar,
Hristofor Kirov a continuat să-și exercită dreptul de vot. Alegerea avea loc
pentru fiecare categorie în diferite zile. Cei prezenţi alegeau consilierii prin
vot închis, secret, cu ajutorul unor bile. Candidaţii care primeau
cele mai multe bile elective erau calificaţi drept consilieri în Dumă pe un
termen de patru ani. Din izvoare aflăm că la alegerile din 6 mai 1875 el a
acumulat 52 de bile elective contra 22 neelective. Peste patru ani, la 29
octombrie 1979, pentru Kirov și-au dat votul 83 și contra 28 de alegători, iar
la 23 ianuarie 1884 − 178 și contra 22. Aceste rezultate arată o creștere a
reputaţiei lui Hristofor Stepanovici în rândul chișinăuenilor, datorată și
muncii lui în domeniul public. La ultimele sale alegeri, 31 martie 1888, Kirov
a acumulat 51 bile elective și 23 neelective. Membrii Dumei își începeau
activitatea în mod legal doar după depunerea jurământului. Menţionăm că, atunci
când Kirov a fost ales în această funcţie prima dată, el încă activa la școală,
de aceea, conform prevederilor articolului 90 al „Statutului orășenesc” din
1870, el trebuia să ceară permisiunea superiorilor săi. La 10 aprilie 1871, el
a primit adeverinţa în care se menţiona că, „reieșind din considerentul că
lecţiile lui Kirov se termină la 11 dimineaţa, conducerea școlară nu vede
piedici pentru activitatea lui
Kirov în cadrul Dumei”.
În Upravă H. Kirov a condus diferite comisii. Cel mai
des întâlnim numele lui Hristofor Kirov în funcţia de președinte al Comisiei de
evaluare a bunurilor. La 16 mai 1872, din partea Dumei a fost ales în funcţia
de adjunct (tovarisch) al directorului Băncii Sociale din Chișinău. Aici a
activat până la 25 octombrie 1875. Era și membru al diferitor consilii orășenești,
în 1875 îl găsim în Oficiul pentru Serviciul Militar din Chișinău și în Biroul
Asociaţiei Creditului Reciproc din Chișinău. La 26 aprilie 1877, Duma a decis
să construiască o casă pentru militarii invalizi și o capelă pe locul unde, la
12 aprilie același an, a fost anunţat manifestul înpăratului rus Alexandru al
II-lea. El declara război Imperiului Otoman și, ca urmare, a pus baza eliberării
Bulgariei. Din acest motiv, Kirov nu putea să nu se implice în aceste lucrări
și s-a inclus activ în realizarea proiectului. La 29 aprilie, el intră în
componenţa Comitetului de acumulare a donaţiilor pentru construirea casei de
invalizi. Timp de o lună, el a adunat de la unii nobili, funcţionari, negustori
și mic-burghezi o sumă însemnată de 349 rub. 91 cop. Cu ajutorul acestei și
altor sume acumulate, la 30 octombrie 1881, lucrările de construcţie au fost
încheiate.
Primar
interimar al Chișinăului. Probabil,
Hristofor Kirov avea o reputaţie de funcţionar conștiincios, cu experienţă
profesională. Nu întâmplător, izvoarele arată că el a fost adjunctul a doi
primari – Climentie Petrovici Șumanski și Karl Alexandrovici Schmidt. Când
părăseau orașul pe scurt timp, ei erau obligaţi, conform legii, să propună în
locul lor un membru al Dumei. Acesta întotdeauna era H. Kirov. De exemplu,
izvoarele arată că la 8-15 iunie și 2-12 august 1877, atunci când C. Șumanski a
lipsit „din cauza propriilor afaceri”, treburile orașului se aflau sub
supravegherea lui Kirov. Mai mult ca atât, după destinul tragic al lui C.
Șumanski, care a murit salvând oamenii din teatrul incendiat, Uprava
orășenească l-a numit pe Hristofor Kirov să exercite interimatul funcţiei de
primar al Chișinăului. El a deţinut această funcţie timp de două luni și zece
zile, în perioada 5 septembrie
– 15 noiembrie 1877. La 16
noiembrie 1877, când Ministerul Afacerilor Interne l-a confirmat în postura de
primar pe Karl Schmidt (ales în această funcţie la ședinţa Upravei din 20
septembrie 1877), Kirov a demisionat. Acest fapt este confirmat și prin
diferite cereri din partea chișinăuienilor pe numele „primarului interimar
Hristofor Kirov” până în noiembrie 1877. Ultima datează cu 3 noiembrie
1877.
La 10 februarie
1875, Kirov, împreună cu Petr Donskoi, a fost numit din partea Dumei epitrop al Bibliotecii Publice. În iunie 1879, numele lui Kirov continua să figureze ca tutore al
acestei instituţii. Epitropii trebuiau să aibă grijă de buna funcţionare a
instituţiei. În obligaţiile lor se înscriau verificarea cheltuielilor
bibliotecii, aprobarea listelor cărţilor, ziarelor și registrelor pe care le
achiziţiona biblioteca, numirea, eliberarea și supravegherea activităţii
bibliotecarului. La cererea Dumei, în august 1876, Kirov elaborează
„Regulamentul Bibliotecii Publice a orașului Chișinău”, care conţinea 14
paragrafe, „Regulile pentru cititorii bibliotecii” din 17 paragrafe și zece
modele de registre. Din Regulament vom cita din principalele articole, care
stabileau că: Biblioteca se va întreţine de către Duma orășenească și este
controlată de doi epitropi, ce se aleg pe un termen de patru ani (§ 1); Toată
suma acordată din partea Dumei trebuia să fie cheltuită conform indicaţiilor
epitropului (§ 3); La sfârșitul fiecărui an, epitropii trebuie să prezinte
Dumei un raport de activitate al bibliotecii (§ 6); În achiziţionarea cărţilor
noi trebuie să fie luate în consideraţie și doleanţele cititorilor (§ 7); În
sala de studiu trebuie să se afle cartea de reclamaţii, care se verifică de
către epitropi de două ori pe lună (§ 10-11); Biblioteca trebuie să aibă
propria ștampilă cu inscripţia Кишиневская Городская oбщественная библиотека (§ 13) și altele. La 1 septembrie, el le prezintă
Dumei drept proiecte și la 16 septembrie ele sunt aprobate.
Consilier în Adunarea Zemstvei Guberniale din Basarabia. În perioada 1873-1884, în cadrul Congresului
orașului Chișinău, la care participau proprietari de imobile, fabrici, negustori sau
mandatari ai acestora, Kirov a fost ales în Adunarea Zemstvei Judeţene din
Chișinău, iar ulterior devine consilier în Adunarea Zemstvei Guberniale din
Basarabia. În decurs de șase ani a fost reales în această funcţie de două
ori. Participarea la lucrările Zemsvei guberniale nu îl împiedica pe Kirov în activitatea lui în Dumă, pentru
că primele durau 20 de zile în an.
Analiza
lucrărilor Adunării arată că Hristofor Kirov frecventa ședinţele regulat. Mai
mult ca atât, deseori
era ales în
funcţia de secretar. Pentru lucru conștiincios în compunerea proceselor-verbale
ale ședinţelor, în ianuarie 1880 i-au fost adresate mulţumiri oficiale din
partea Zemstvei guberniale. Menţionăm că munca lui, ca și a altor consilieri,
nu era remunerată. H. Kirov și aici face tot posibilul pentru promovarea învăţământului
în Basarabia. Nu întâmplător, era membru al сonsiliului școlar. În ședinţa Adunării din 1 februarie
1883 el deschide dezbateri privind participarea activă a Zemstvei guberniale în
învăţământul primar. Semnificative sunt cuvintele lui: „Eu voi susţine toate
propunerile legate de dezvoltarea activităţii școlare în fiecare judeţ”. El
propune să fie elaborat un raport referitor la participarea Zemstvei în domeniul
învăţământului, care ar menţiona școlile ce trebuie să fie deschise și ce sume
trebuie să fie alocate pentru întreţinerea lor. Din motiv că acest raport nu a
fost elaborat, la 10 februarie 1883 Kirov propune un plan cu pașii iniţiali pe
care trebuia să-I înterprindă Adunarea de Zemstvă în dezvoltarea
învăţământului.
În opinia lui
Kirov, este important să se menţină legătura permanentă dintre foștii elevi și școală.
Concluzia reieșea din faptul că după absolvirea școlii, copiii uită foarte
repede ceea ce au învăţat, inclusiv să citească. Această problemă putea fi rezolvată
prin instituirea pe lângă fiecare școală a bibliotecilor mici. Ele trebuiau să
ofere cărţi accesibile pentru orice absolvent al școlii. Kirov a propus să fie alocate
câte 20 de ruble pentru acest scop. El era sigur că dacă va fi asigurată o
finanţare potrivită, după trei ani pe lângă fiecare școală va fi câte o
bibliotecă. Tot el propunea ca banii să fie alocaţi anume consiliilor școlare
judeţene, care urmau să cumpere cărţile pe care le vor considera utile pentru
școlile din subordinea lor. În baza sugestiilor lui Kirov, Adunarea Zemstvei a
hotărât să fondeze biblioteci pe lângă fiecare școală existentă; să aloce 4 000
de ruble Consiliului școlar gubernial pentru achiziţionarea cărţilor. Aceste
biblioteci, la propunerea consilierului K. Schmidt, urmau să poarte denumirea
de „biblioteci de zemstvă. Din partea Adunării Zemstvei, H. Kirov a fost ales judecător onorific de pace al judeţului Chișinău (1873−1875), iar în perioada
1879-1884 ‒ în funcţia de judecător de pace al orașului Chișinău.
Activa în sectorul 7 al judeţului Chișinău. În competenţa sa intrau mici cazuri
penale și civile. Judecătorul era mediator între părţile aflate în conflict și lua
decizii bazându-se exclusiv pe datele pe care aceștia i le puneau la
dispoziţie. Scopul său era împăcarea părţilor aflate în conflict. După Condica rangurilor din Imperiul Rus, el a ajuns la rangul de funcţionar de clasa a VIII-a (în limba rusă, rangul lui civil se numea: kollezhsky asessor). Aceasta i-a
permis trecerea în categoria social privilegiată de nobil personal (lichny
dvoryanin). Acest titlu
nu se moștenea și rămânea cu posesorul până la stingerea lui din viaţă, însă
oferea mai multe privilegii. Nobilul era eliberat de impozitul pe persoană și
obștesc, de serviciul militar și de pedepse corporale, avea dreptul de a deţine
în proprietate moșii. Numele nobililor personali nu era înscris în Cartea genealogică gubernială.
La ședinţa Dumei
din 19 ianuarie 1881 el vine cu iniţiativa ca într-un volum special să fie
publicate toate deciziile Dumei orășenești emise în perioada 1 mai 1871 ‒ 1 ianuarie 1880
și tot aici să fie inclusă descrierea gospodăriilor Chișinăului. În opinia sa,
acest volum trebuia să devină un fel de manual de istorie al Chișinăului. Kirov
își motiva propunerea prin faptul că locuitorii trebuie să știe ce s-a făcut în
folosul orașului în această perioadă îndelungată, lucru ce ar fi util și pentru
funcţionarii Dumei, care ar cunoaște cum se rezolvau unele probleme în anii precedenţi.
Tot atunci el propune ca, începând cu anul 1880, în fiecare lună să fie editate
broșuri cu deciziile Dumei, cu indice alfabetice la sfârșit. Consilierii au
fost de acord cu propunerile lui Kirov și au votat pentru începerea lucrărilor
de sistematizare și editare a volumului.
Sursa:
DUMINICA,
Ivan. Bulgarul Hristofor Kirov (1844-1888) – activist pe tărâmul social al
Chişinăului. În: Identităţile Chişinăului : Materialele conferinţelor
internaţionale. Chişinău: Editura Arc, 2015, pp. 115-127.