duminică, 30 iunie 2013

Concertul - Clubului Poeților desculți la The Albion Territory


 Cineva insista să scriu imediat părerea despre eveniment. Am așteptat acest timp să-mi potolesc emoțiile care mă tumăneau într-un mod urât, exteriorizându-se prin înjurături și zmulsurul părului din cap.Presupuneam că nu va fi ușor dar, dorința de a face ceva mai mult pentru ”Clubul poeților desculți” mă îndeamnă și acum să mai organizez astfel de evenimente.


 Pe scurt: concluziile despre concert, la care am ajuns peste o săptămână:
În pofida furtunii care a speriat tot orașul, cu o întârziere de o oră, concertul a avut loc iar, acum peste o săptămână, analizând, realizez că a fost bine :) Sala era plină de spectatori, artiștii erau emoționați și concertul a durat în acest mod până la doi noaptea.
   
Aduc sincere mulțumiri pentru participare și implicare a formațiilor ”The Peeno”, ”no shagga” și a interpretului ”AtaraX + Alb”.  Publicul era pestriț precum și genurile de muzică pe care le promovați. Am colectat mai multe opinii, de exemplu:
--- ” [...] mi-a fost interesant de la început până la sfârșit și ador să dansez sub muzica ”Peeno”, băieții sunt faini iar, solista e frumoasă foc... cred că m-am îndrăgostit și visez măcar să-i miros vreodată părul ei blond. (a roșit)” 
--- ”[...] am venit ca să-l ascut pe AtaraX, am fost surprins să-l văd pe scenă cu Alb și desigur îmi era interesant să aud poeziile. ”

--- ” Cu toate că așteptam cu nerăbdare evoluția lui Terrente, no shagga... mi-a plăcut să-i ascult pe toți, concertul s-a lungit prea mult și n-am înțeles pentru ce Terrente a aberat atât de mult în engleză [...]”

Poeții aveau emoții mari. Fiecare din ei a adus ceva unical și căldură în acea seară ploioasă. Unora le tremurau foile din mâini, alții se bâlbâiau (pe semne că au luat exemplu de la mine) lucruri firești căci, sunt sigură că nici unul din ei când scria poezii nu s-a gândit că va ajunge să le citească în fața unui public atât de larg. 

 Actorul Adrei Sochircă, impresionat m-a întrebat: ”Am înțeles că ești organizatoarea. Bravo! Nu-mi vine a crede că sunt atât de mulți tineri pe care-i interesează poezia. Uite! Toți stau și ascultă cu atenție! N-ai putea să-mi faci cunoștință cu fata care acompaniază poeții la clapă?” După ce am clarificat că eram cu pricina, am convenit să improvizăm vreo 5-10 minute...  Aplaudat furtunos, domnul Sochircă la câteva zile mi-a scris ”Mersi mult, Alexandra.., atatea felicitari si urari de bine din partea publicului.., tote le indrept spre tine.., este meritul tau..”. Mulțumirile sunt din partea mea, domule Sochircă!!!

 De asemenea tind să aduc mulțumiri pentru poezie și pentru că există:
--- celui mai punctual și nou-venit poet Ion Lungu.
--- celor mai experimentați poeți în asemenea evenimente Ion Coșeru, Artiom Oleacu, Ronin Terrente, Dumitru Galupa.
--- celor mai dulci și prietenoși poeți Ioana Isac, Isolda Lange, Pelin Arditi, Mihai Pocuimban, Mihai Gîțu.
--- celor care n-au putut veni dar erau alături de noi cu gândul și inima Valeriu Țuțuianu, Denis Chirtoacă. 

În concluzie:
Mai bine îmi bătătoresc tăplile desculță, decât să-mi împut picioarele încălțată. Cu sau fără voi oricum sunt geniu, iar geniu din mine visează pacea tocmai din acest motiv cred și văd: sunteți unicali când sunteți uniți  și ordinari când vă împrăștiați mânați de lucruri efemere. 
Cu drag, a voastă...
                             Alexandra Bobu Pavel

И СНОВА ЗДРАВСТВУЙТЕ!

Наталья Гнидаш,
библиотека им. И.Мангера

 «Пред сединой вставай и уважай лицо старца»
                                                                                                       (Вайикра, 19,22)

 «БИБЛИОТЕКА – СЕРЕБРЯНОМУ ВОЗРАСТУ» - так называется программа сотрудничества  Еврейской библиотеки им. И. Мангера с Дневным центром «Хэсэд Иегуда» по привлечению к чтению тех, кому трудно приходить в библиотеку за книгами самостоятельно. Сотрудничество наше успешно и плодотворно продолжается на протяжении ряда лет, начало которому было положено в 2001 году. И всякий раз мы стараемся радовать своих подшефных новыми идеями.   

Вот уже год, как всеми любимая газета «Еврейское местечко» перестала выходить в традиционном печатном формате. Её заменила электронная версия на Еврейском новостном портале  DOR le DOR.info. Однако не у всех есть возможность пользоваться интернетом, да и традиционная печатная форма удобней, особенно пожилым людям. В связи с этим Еврейская библиотека им. И. Мангера  решила отдельные, наиболее интересные материалы, распечатывать и предоставлять читателям для ознакомления в более привычном для них варианте. Параллельно мы подумали о подготовке коротких дайджестов по этим материалам для посетителей Дневного центра «Хэсэд Иегуда», так как многие из них в силу различных причин не в состоянии посещать библиотеку.

Наибольший  интерес у слушателей вызывают статьи о наших земляках – евреях, уроженцах Молдовы. Вот лишь некоторые из особо понравившихся: «Три мушкетера»  - о работниках старого книжного магазина из Сорок ; «Русалка – зеленые косы»  - об актрисе Зинаиде Райх; «Дондюшанская гордость»  - об известных евреях, уроженцах этого местечка и многие другие.

Однако мы радуем наших слушателей Дневного центра не только этим. По книгам из фонда библиотеки проводятся литературные чтения. Текущий год объявлен библиотекой годом Ихила Шрайбмана, 100-летие которого мы отмечали в марте. В связи с этим в  рамках программы «Кишинев читает книгу» книгой года выбрано произведение классика еврейской литературы «Семь лет и семь месяцев». Поэтому и основной темой чтений стал биографический и творческий портрет писателя. Посетители центра с удовольствием слушают отрывки из  романов, миниатюры и рассказы. А отдельные моменты его биографии просто превращаются в час воспоминаний. Оказалось, что кто-то знаком с ним лично, кто-то знаком с его женой Мариной. А одна из подопечных с гордостью нам объявила, что её сын Эдуард Майденберг иллюстрировал книги И. Шрайбмана  «Семь лет и семь месяцев» и «Творения и любовь».

Ежегодно наша библиотека участвует в программе «Летние чтения». Вот лишь некоторые темы, предложенные для ознакомления нашим подопечным: «Творчество Михаила Веллера», писателя, которому в мае исполнилось 65 лет; «Из произведений Бориса Сандлера» нашего земляка писателя  из Бельц; биографические и творческие портреты актеров, режиссеров, известных политических деятелей. Подшефные Дневного центра с удовольствием слушают стихи Владимира Высоцкого и Ларисы Рубальской, отрывки из произведений Людмилы Улицкой, Дины Рубиной, Екатерины Вильмонт.

В общении с посетителями Дневного центра нам помогает и тот факт, что некоторые из них являются нашими постоянными активными читателями. Они подсказывают интересующие их темы, которые желательно включить в программу чтений. Слушатели встречают нас очень тепло, с нетерпением ждут следующего посещения, потому что желание быть в курсе событий и жизни своих соотечественников в Молдове и за её пределами очень велико.

Надеемся, что наше плодотворное сотрудничество с Дневным центром «Хэсэд Иегуда», а также с порталом DOR le DOR будет успешно продолжено. И в очередной раз, открывая дверь,  мы скажем: «И СНОВА ЗДРАВСТВУЙТЕ!»


duminică, 23 iunie 2013

Desculți în echinocțiu de vară cu lună plină

Alexandra Bobu, poetă, interpretă, compozitoare

Poeții desculţi au avut ocazia să se autoafirme în ultima seară a festivalului ”Art-Labyrinth IV edition”, începând cu ora 18:00.  Natura splendidă și-a pus amprenta pe starea fiecărui participant și spectator.  Se pare că atmosfera festivalului combinată cu poeziile, plus echinocțiul de vară cu lună plină, au cauzat o reprezentaţie până la miezul nopţii.


A început Ronin Terrente, care a impresionat publicul cu un spectacol poetic ”Scrisorile din Tibet” și a continuat să încingă cu ”Psihodellirium Jazz”.

După care au intrat în jocul de pe scena montată la aer liber lângă răul Racovăț poeții Pelin Artidi și Dumitru Galupa. Ca printr-o minune Clubul nostru s-a reunit cu un membru ”veteran”, actorul Iura Popa. Dânsul s-a oferit foarte cordial să recite, seducând cu artistizm.

În ajutorul Alexandrei Bobu au venit muzicanții de la ”Jam-Sesion”. Împreună cu ei Alexandra a improvizat ore în șir muzică (la pian, chitară, bass și tobe ) și a cântat  poeziile din antologia Clubului ”Melopee pentru început de mileniu”.


Părea că manifestarea nu mai sfârșește, precum stelele și luna plină nu încetau să lumineze chipurile îmblânzite de poezie și muzică a celor prezenți. 

sâmbătă, 22 iunie 2013

EMINESCU AL VREMII NOASTRE

Elena DABIJA,
director, Centrul Academic Internațional Eminescu

Centrul Academic Internaţional Eminescu a organizat o activitate culturală de amploare cu genericul EMINESCU AL VREMII NOASTRE – un eveniment de comemorare a 124 de ani de la trecerea în eternitate a Geniului Mihai Eminescu și 130 de ani de la publicarea poemului LUCEAFĂRUL.
Sala a fost arhiplină de personalități și admiratori ai lui Mihai Eminescu. Oaspete de onoare a fost și Exelența sa Domnul Mehmet Selim Kartau – Ambasador al Turciei în Republica Moldova. Directoarea Elena Dabija a salutat publicul și a anunțat desfăşurarea programului menționând: „Nichita Stănescu a scris: Eminescu nu este un idol, el nu este un zeu. El este ceea ce este: Noi în noi. În fiecare zi și astăzi îndeosebi noi cu toții am venit în această sală fiecare cu un Eminescu al său.”
Domnul acad. Mihai Cimpoi, director onorific al Centrului Eminescu a vorbit despre traducerea operei eminesciene în 77 de limbi, despre edițiile recent apărute de sub tipar, nominalizând cărțile: Eminescu, Mihai. Poesii; Eminescu, Mihai. Poezii; Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu: dicționar enciclopedic; Doca, Gheorghe. Eminescu: o perspectivă dialogică (Vol. I, II); Codreanu, Theodor. Basarabia eminesciană; Spiridon, Monica. Eminescu: proza jurnalistică; Dolgan, Mihai. Eminescu: arta și filosofia iubirii.
Colecţia eminesciană s-a valorificat cu aceste ediţii, care rămân să trezească interes cititorilor și admiratorilor setoși de tainele universului eminescian.
Un eveniment deosebit a fost lansarea ediției bilingve Eminescu, Mihai. Luceafărul=Sabaa yldizi (Luçafar), recent editată la Editura „Pontos și tradusă în limba găgăuză de către scriitorul găgăuz Todur Zanet. Academicianul Mihai Cimpoi a scris în prefața cărții despre epopeea și traducerea Luceafărului în alte limbi și a menționat: „Repertoriul traducerilor se îmbogățește prin această versiune, realizată de talentatul scriitor găgăuz Todur Zanet care a găsit mijloace adecvate atât pentru a reda cadrul de basm, cât și pentru a pătrunde în adâncurile filosofice ale poemului.”
Traducătorul a vorbit cu mare bucurie despre această traducere, a recitat un fragment din Luceafărul și a menționat: „Visul meu s-a realizat și etnia găgăuză are posibilitate să citească acest poem. Important nu este traducerea Luceafărului realizată de mine, important este Luceafărul scris de MareleGgeniu Mihai Eminescu ” A mulțumit soției Olga, care i-a ajutat să realizeze traducerea și tuturor care au contribuit la editarea acestei cărți, a dăruit cărți cu autografe celor prezenți în sală și pentru colecția Centrului Eminescu.
Domnul Ambasador al Turciei a menţionat universalitatea lui Mihai Eminescu, a lăudat exelenta traducere a Luceafărului și a apreciat acest efort intelectual al domnului Todur Zanet, a vorbit despre relaţiile culturale ale Turciei cu Republica Moldova și etnia găgăuză. A fost martorul evenimentului pe toată durata, astfel a auzit cum domnițele Rana și Zeinep Ustin au citit în limba turcă poeziile lui Mihai Eminescu.
Despre această realizare a domnului Todur Zanet au vorbit reprezentanți ai culturii găgăuze și bineânțeles membrii familiei: Zoia Tanasoglu (Novac) – sponsor al acestei ediții, Maria Doikova – mătușa, Vasilii Ivanciuc – Directorul Departamentului Cultură Autonomie Teritorială Găgăuzia și Ludmila Bodrug – consilier al avocatului Parlamentar Aurelia Grigoriu, care i-a decernat Diplomă de onoare: Pentru contribuție remarcabilă la promovarea dialogului intercultural a valorilor culturii române, menținerea și afirmarea identității lingvistice a etnicilor găgăuzi”.
Despre genialitatea lui Mihai Eminescu, editarea și studierea operei a vorbit scriitorul Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, care a venit în dar cu mai multe exemplare a volumului Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu: dicționar enciclopedic, al cărui tiraj a fost realizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”, accentuând: „Acest dicționar este o capodoperă a culturii române și nu este pentru academicieni, este pentru fiecare de la mic la mare.” Domnul Valeriu Matei a făcut publicitate în premieră absolută a fotografiilor-fragmente din pictura chineză de la 1676 cu chipul lui Nicolae Milescu Spătaru menționând: „...în 1676, în timp ce conducea cea dintâi solie oficială rusească la împăratul Chinei, Nicolaie Milescu Spătarul s-a învrednicit de onoarea de a fi pictat de pictorii oficiali ai bogdâhanului. Lucrarea aceasta a fost considerată pierdută timp de mai bine de trei veacuri. Astăzi avem aceste fotografii-fotocopii, fragmente din pictura chineză de la 1676. Doresc și este foarte binevenit ca la astfel de evenimente la care suntem martori astăzi aici, la Centrul Academic Eminescu, dar și în alte lăcașuri culturale să venim cu noi descoperiri și noi fapte de onoare ale înaintașilor noștri.”.
Compozitorul Constantin Rusnac a făcut o surpriză pentru acei prezenți în sală oferindu-le o copie a acrostihului EMINESCU și o predilecție EMINESCU, a vorbit despre muzicalitatea operei eminesciene și așezându-se la pian a interpretat melodia Ce te legeni codrule.
A urmat apoi un moment poetic cu genericul: ÎNTRU SLAVA LUI EMINESCU la care au evoluat: cu un recital actorii Margareta Nazarchevici și Iurie Gologan, urmați de studenții de la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” Mihaela Golan cu romanța Mai am un singur dor și Mâțu Sergiu cu melodia Eminescu pe versurile lui Grigore Vieru, ambii fiind discipolii profesoarei de pian Elena Driga.
Vizitatorii au posibilitate să admire vernisajul de pictură: ȚARA MEA DE GLORII, ȚARA MEA DE VIS...autori fiind: Dumitru și Dumitru (junior) Pomârlean și să facă cunoștință cu expozițiile de documente: LUCEAFĂRUL – UN POEM AL LUMINII NEMURITOARE și CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS.
Mulți admiratori a avut și va mai avea Mihai Eminescu, care vor citi opera şi vor descoperi înţelesurile ascunse.
Mihai Eminescu a fost și va rămâne peste vreme o CARTE DESCHISĂ! Grija și onoarea pentru Mihai Eminescu este cunoscută pe meridianele lumii. Și noi, românii de pretutuindeni, avem onoarea și datoria să-l cinstim și să-l cunoaștem pe Eminescu în toată multitudinea sa – ca simbol al neamului.
Mihai Eminescu este al nostru, al acelora care au încercat să se apropie de el și care se vor mai apropia, precum ne-a scris în genialul său LEGĂMÂNT marele poet Grigore Vieru – lacrima lui Mihai Eminescu:
S-o lăsați așa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.
Fiecare din noi avem menirea să facem un pas spre Eminescu, spre CARTEA SA MEREU DESCHISĂ!
Mulțumesc tuturor participanților la acest eveniment, acelor care au contribuit la realizarea programului și bineânțeles colegelor de breaslă de la Centrul Eminescu pentru activitatea prodigioasă realizată zi de zi întru dăinuirea lui Eminescu și a culturii naționale.




vineri, 21 iunie 2013

Psihologia schimbării pozitive: recomandările publicațiilor de management sau 50 de gînduri majore

50 GÂNDURI MAJORE din toate cărțile psihoterapeutice

1. Crede în tine.


2. Conduceți-vă de propriile priorități.


3. Asumați-vă responsabilitatea pentru viața ta.


4. Creați-vă propriul viitor.


5. Concentreaza-te pe ceea ce vrei.


6. Vizualizați obiectivele.


7. Nu lăsa pe nimeni să controleze destinul tău.


8. Fii creativ.


9. Gândiți la scară mare, dar realizați în porțiuni mici.


10. Controlați stresul.


11. Gândiți pozitiv.


12. Pune obiectivele specifice, revizuieștele în mod regulat pentru relevanță și acuratețe.


13. Dedică o parte din ziua ta pentru a îmbunătăţi creativitatea.


14. Revizuie rezultatele, valoarea și aplicabilitatea lor.


15. Fii tolerant.


16. Fă orice activitate cu dragoste.


17. Scapă de ură.


18. Fii îndrăzneţ.


19. Determinați care priorități sunt, de fapt,  iluzii.


20. Fii sincer.


21. Muncește din greu.


22. Crede,  banii și binele  vor veni la tine.


23. Ai credință.


24. Dacă sunteți de acord să faceți ceva,  bucurați-vă de această afacere.


25. Fii puternic.


26. Nu ascunde sentimentele tale.


27. Conduce timpul.


28. Îmbracă-te adecvat pentru situație.


29. Învață-te să faci pauze în activitate.


30. Mănîncă în mod corespunzător.


31. Ai un comportament decent.


32. Acceptă ajutor.


33. Ajută pe alții.


34. Menține-ți motivația


35. Meditează.


36. Fii optimist.


37. Ai încredere în alții.


38. Succesul este mai important decât banii.


39. Fii bun și generos.


40. Încercați să vedeți "imaginea de ansamblu" a scopului sau a produsului final.


41. Aveți grijă de detalii.


42. Foi organizat.


43. Nu întârzia. 


44. Controlează viața ta


45. Privește problemele ca posibilități ale succesului.


46. Află mai mult despre munca ta, și  aplică cunoștințele în practică.


47. Nu-ți fie frică de succes.


48. Ia măsuri.


49. Nu renunța niciodată.


50. Încercă să realizezi mult mai mult decît ai visat.


Sunt sigură că Dvs. ați putea extinde această listă. 


Pentru mai multe informații vezi sursa: https://www.facebook.com/mifbooks?hc_location=stream

joi, 13 iunie 2013

Cronica de carte: Ne lipsește al șaptelea simț…

Larisa Ungureanu,
Filiala „Târgoviște”

       
  În cadrul Programului Chișinăul citește o carte a fost propus romanul lui Nicolae Rusu „Al șaptelea simț”. Cartea a fost scrisă în perioada 2009-2011 și a apărut la editura „Prut Internațional”, anul 2013, în seria Scriitori contemporani.
        Nicolae Rusu are o biografie de creație bogată și variată. Până în prezent a semnat mai multe volume. Printre ele se numără: „Pânzele babei, 1978, debut editorial), „Lia” (roman,1983), „Totul se repetă” (roman, 1988), „Ploaia de aur” (1997)„Șobolaniada” (roman,1988), „Treacă alții puntea” (2000), „Marginea lumii” (2001), „Orații de ursitoare” (2004), „Robul de ieri” (2006) ș.a. Autorul, la fel, a semnat și cărți pentru copii: „Alunel” (1980), „Unde crește ploaia?” (1990), „Să fim privighetori” (2000), „Facă-se voia noastră” (teatru, 2009), „Coada iepurașului” (2010), „Frați de stele” (2011) ș.a.
         Criticul Theodor Codreanu menționa: „Nicolae Rusu este un prozator extrem de viu, cu un stil alert și captivant tocmai fiindcă nu e prizonierul unui sentimentalism al locurilor, nici al unor artificii tehnice care să substituie vechii calofilii sub masca procedeelor postmoderniste”.
        Cartea propusă pentru lecturi și discuții în cadrul Programului Chișinăul citește o carte este un argument al celor spuse de reputatul critic. Nicolae Rusu vine în fața cititorilor cu un roman actual, în care este dezvoltată o realitate unde ne regăsim.    Personajul central, Valentin, este prototipul intelectualului de ieri, care a parcurs, cu credință și speranță, un segment de istorie, destul de dificil și controversat, integrându-se în timpurile de azi.  Valentin este aidoma multor tineri, veniți de la sat pentru a face studii la oraș. Îi urmărim „călătoria” sa captivantă în timp pentru a-și găsi un loc al său în spațiu, îl vedem martor și participant al celui mai mare cataclism social de la sfârșitul secolului XX – destrămarea imperiului sovietic cu toate consecințele sale, ne apare ca un om care gândește, este activ social și politic, fiind alături de semenii săi, împărtășindu-le durerile, necazurile, bucuriile.
       Acțiunea în roman se desfășoară pe durata a douăzeci și trei de ani, incluzând optsprezece capitole. Începe cu iunie 1986 și sfârșește cu septembrie 2009. Mai are și În log de prolog și În loc de epilog, care  leagă între ele narațiunea romanului, iar epilogul vine cu o metaforă care explică titlul: Al șaptelea simț. În această carte totul se „leagă”, nu există nimic în plus. Acțiunea se desfășoară în „valuri”: vin ani, zile, evenimente, vin ca talazurile unei mări învolburate.
           Laitmotivul romanului ține de o corespondență, ciudată la prima vedere, pe care a inițiat-o Valentin cu colegii săi de la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Era vorba de un aparat, un generator al intuiției, elementele căruia trebuiau să-i fie trimise de cei șapte colegi prin poștă. Șase au ajuns până la el în Moldova și doar al șaptelea, cel care ar fi trebui să le unească pe toate într-un sistem, a ajuns în… Chişinăul de dincolo de Prut. De ce? Trebuie să citiți romanul până la ultima pagină, ca să aflați de ce. N-o să regretați, ba din contra, mulți dintre dumneavoastră s-ar putea să vă… luminați – la suflet și la gândire.
        Semnificativ este și faptul, că acești colegi ai lui Valentin, scriitori mai mult sau mai puțin afirmați în literatură, erau reprezentanții popoarelor de pe întinsa Uniune Sovietică: din Caucaz, Siberia, Țările Baltice, Ucraina, care s-au întors la vetrele lor. Ca și personajul central. „Peripeția” elementelor care ajung, unele după mai multe încercări, la destinatar este și ea semnificativă, fiindcă se desfășoară concomitent cu tot ce înseamnă viață, trăire, învălmășeală de situații, care de care mai „atractivă.
        Romanul este scris în stil scanner. Autorul vine cu fapte neinventate, dar „turnate” în forme artistice, cu o realitate în care se vede foarte clar cotidianul. Romanul poate fi clasat ca document și ca imagine a timpurilor de azi, fiindcă totul se filtrează în ochii, gândurile, conștiința personajului central, Valentin, scriitor, dar și savant, specialist în energetică, mai apoi parlamentar, dar și a altor personaje pe care, la sigur, le-am întâlnit în „peisajul” nostru, cum ar fi, de exemplu, Cezar Mazăre, un fel de fluieră vânt, un profitor, care e ba „cu noi”, ba „cu ei”, om fără principii clare în viață, care lunecă pe ape ca o frunză uscată. Probabil, la fiecare colț de stradă poți întâlni câte un Mazăre…
       Este dramatică soarta celor două cupluri Dan-Angela, Ion-Ioana, dar adevărată, pe cât de adevărată este însăși viața care, aici, în roman, se reflectă ca într-o oglindă. La fel și celelalte personaje, care sunt autentice și mustesc de adevăr, un adevăr neinventat, ci trăit și simțit de autor.
         Romanul se citește ușor, este scris fluid, într-o frumoasă limbă română, vorbită pe teritoriul Republicii Moldova.
         În opinia mea, romanul „Al șaptelea simț” de Nicolae Rusu trebuie considerat un fenomen literar, care invocă printr-o metaforă modernă ideea unirii cu Țara, conștientizată în alte părți, pe alte meleaguri (scrisoarea semnată de Taia, care încheie romanul), dar încă departe de a fi înțeleasă la noi, multora din conaționalii noști lipsindu-le al … șaptelea simț.
       Autorul nu învinuiește, nu „incinerează” pe nimeni, nu acuză, ci constată o stare de spirit care ne caracterizează ca popor.



marți, 11 iunie 2013

Rigori pentru postările online

24 совета по улучшению читабельности текста

Чек-лист для подготовки онлайн-текстов от Дениса Каплунова, автора "Эффективного коммерческого предложения" (http://www.mann-ivanov-ferber.ru/books/paperbook/effectivmoe_kommercheskoe/):

1. При публикации электронного текста лучше использовать шрифт без засечек (личная рекомендация – Verdana, Tahoma, Arial, Calibri);
2. Шрифт не должен быть очень мелким и очень крупным. «Средняя температура по больнице» – 12 размер;
3. Читать «черным по белому» легче, чем «белым по черному»;
4. Оптимальная длина предложения – максимум две строки;
5. Чередуйте предложения разной длины;
6. Оптимальный объем абзаца – не больше 4-5 строк;
7. Чередуйте абзацы разного объема, чтобы текст не выглядел монотонным;
8. Наиболее удобная для чтения длина сроки – 60-80 символов;
9. Абзацы желательно отделять друг от друга интервалом размером с одну строку;
10. Заголовок текста должен быть напечатан шрифтом более крупного размера (по сравнению с основным текстом) и выделяться жирным;
11. Длинные заголовки (больше 2-ух строк) раздражают;
12. Заголовок, помещенный в кавычки, больше приковывает внимание;
13. Структурные части текста следует отделять подзаголовками – размер шрифта можно не увеличивать, лучше их просто выделить жирным;
14. Используйте маркированные и нумерованные списки – в них помещают разные перечисления (информацию, помещенную в маркированных списках, читают очень охотно);
15. Ключевые мысли и фразы нужно выделять, чтобы читателю было за что «зацепиться» взглядом;
16. Прямая речь или цитаты желательно выделять курсивом или использовать рукописный шрифт;
17. Курсив легче воспринимается на бумаге, чем на экране, поэтому не переборщите с его использованием;
18. Используйте в тексте цифры и числа – они «разбавляют» словесную кашу;
19. Чем длиннее ваш текст – тем на старте меньше хочется его внимательно читать;
20. Старайтесь ограничить количество слов, написанных заглавными буквами, особенно в заголовках и подзаголовках;
21. Не используйте в тексте разный цвет шрифта или заливки;
22. В одном тексте должно использоваться не больше 2-ух разных шрифтов;
23. «Тире» на экране читается легче, чем «двоеточие» и «точка с запятой»;
24. Ваши ссылки должны быть оформлены заметно.

Clubul poeţilor desculţi sau poezia pânzelor albe

Vitalie Răilenau,
Director,  Filiala ,,O.Ghibu”
Nu cred că este cazul să ne uimim că tinerii de astăzi scriu o altă poezie, o poezie cu o audienţă mai mică, dar care umple un gol. Astfel, ce haşurează un spaţiu în Istoria literaturii noastre, dobândit în teritoriul atât de greu de delimitat al esteticului. Bucură, în mod deosebit, şi faptul că moderatoarea Sanda Bobu reuşeşte să-i întrunească pe aceşti tineri talentaţi în şedinţe calendarice aici, în Sala Nuciferă a Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu”.
Şi în acestă zi de vineri, publicul prezent a surprins plăcut pânzele tânărului şi talentatului pictor Victor Frimu, care i-a orientat prin deosebite lateriţe muzicale spre versurile lui Dumitru Galupa, care cultivă un gen de poezie ce te obligă să iei atitudine, să optezi. O asemenea poezie nu îl cheamă pe cititor, ci îl obligă să vie. El a reuşit să găsească o cheie: face şi desface, în văzul tuturor, pe o tribună imaginară mecanismele poeziei tinere. 

Mihai Bargan a topit emoţiile sale în versurile cântate, invitând publicul la profunde meditaţii cu referinţă la Timpul imediat al unor refrene cantabile... Acest început de mileniu nu are încredere în autorii care îşi neagă propriile creaţii. Evoluţia poeziei, la un poet, devenirea muzicii, la un compozitor-interpret sau transformarea gamei de culori în pânze ce ,,înghit” ochiul spectatorului – e meritul tinerilor ahtiaţi de frumosul estetic.

miercuri, 5 iunie 2013

Cu toţii avem nevoie de bunătate

                                                                                    Eugenia Plămădeală,
                                                                Bibliotecar principal,
 Filiala „Alba Iulia”

La data de 30 mai curent în incinta Bibliotecii „Alba Iulia” a avut loc o lansare de carte intitulată „Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu”, autor Schimonahul Irineu (Pânzaru), la care au participat diverse personalităţi literare, reprezentanţi ai mass-mediei, scriitori, foşti colegi de breaslă a autorului, enoriaşi ai Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din sectorul Buiucani, cititori ai bibliotecii, preoţi şi alţii, care au ţinut mult să-l cunoască pe poetul Victor Pânzaru într-o nouă ipostază, cea de Schimonah.
Mânat de dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, autorul vine, într-un mod foarte inspirat, să reaprindă lumina călăuzitoare pentru toţi cei care sunt în căutarea drumului spre adevăr şi mântuire. Moderatorul activităţii şi „naşul” literar al lui Victor Pânzaru, academicianul Mihai Cimpoi, ne-a relatat următoarele: „Toţi avem nevoie de bunătate, bunătatea care trebuie sporită şi prin versuri.
Studiind la Riga, Victor Pânzaru a însuşit foarte bine  limba letonă. A venit în poezie, îmbinând-o cu multă credinţă, dragoste şi har.”
Ion Anton a constatat că, poetul Irineu (Pânzaru), este un telegraf viu între poeţi şi oameni. Poeziile autorului volumului lansat sunt nişte poezii de deschideri creştine, pe care trebuie să le îmbrace sufletul nostru, teme care îl urmăreau pe autor  din tinereţe...
Pe scriitorul Victor Prohin, ca de altfel şi pe ceilalţi foşti colegi de redacţii, edituri, colegi de condei, prezenţi în sală, l-a bucurat foarte mult întâlnirea cu vechiul şi bunul său prieten, Victor Pânzaru de odinioară. Şi mai consideră Victor Prohin, că: „De multe ori scriu poezii cei care nu ar trebui să scrie.  Mă bucură că sunt asemenea persoane cu pâna înmuiată în călimară cu sufletul spre Dumnezeu. Mi-a plăcut mult laconismul versului. Părintele Irineu respectă canoanele ortodoxiei, dar nu a pierdut simţul versului laic, versul de dragoste faţă de părinţi, de casa părintească, de fraţi, surori, prieteni, natură etc. În evul mediu călugărilor li se interzicea să scrie romane pentru că nu cunoşteau viaţa de dincolo de ziduri, dar poetului Irineu i se permite  pentru că, el scrie poezie cu har de la Dumnezeu.” 
Prezent la lansare, şi unul dintre principalii coorganizatori a activităţii, arhimandritul Augustin Zaboroşciuc de la Mănăstirea Curchi se adresează către publicul din sală cu: „Iubite părinte, drag public de elită! Astăzi participăm cu toţii  la un botez. Un scriitor creştin se deosebeşte de unul laic, este o asină prin care vorbeşte cu Dumnezeu. Vreau să spun că ştiam că părintele Irineu scrie ceva, dar nu am riscat să-i deranjez intimitatea cu poezia. O să fiţi de acord cu mine, este un răspuns la mănuşa aruncată, de către scriitorii noştri care s-au înmulţit, ca ciupercile după ploaie. Cunoscând viaţa Sfântului Siluan, monahul îşi petrece zilele ca un om de rând şi inima lui este preocupată de cele Dumnezeeşti”. Întreaga creaţie literară a părintelui Irineu este de un curaj deosebit prin care se străduie să facă lucruri măreţe. El descoperă  adevăruri prin vocaţia sa deosebită prin care priveşte în viitor. Cei care mânuiesc condeiul sunt purtătorii memoriei unui neam, iar neamul trebuie ocrotit de Dumnezeu.”
Alexadru Horaţiu Frişcu, colegul nostru consideră că: „deosebirea dintre poeţii laici şi cei creştini ar fi că, creştinii sunt angajaţi să facă lumea mai bună. Nu fiecare este chemat acolo şi nu fiecare este primit. Am citit şi eu câteva poezii creştine şi m-au impresionat. Volumul de faţă este unul nu numai voluminos, dar şi impunător ca mesaj. Felicitări autorului pentru această nouă carte!”
          Prezent în sală, părintele Nicolae a menţionat următoarele: „pentru mine a fost o bucurie sufletească să mă aflu la această lansare de carte şi să-i cunosc poezia părintelui Irineu, care este un luptător pentru viaţă, dragoste de aproapele şi pentru mântuirea sufletului omenesc. Este important să înţeleagă cuvintele mântuitorului şi să fie înţeles de cei pentru care scrie versurile pline de înţelepciune.”
Schimonahul Irineu a fost încurajat de către publicul din sală să scrie şi alte cărţi, să nu să se oprească la jumătate de cale, primind flori, aplauze, cuvinte de încurajare. El a reuşit să facă posibilul, pentru un om. A avut şi are har, şi-a găsit identitatea „când a păşit” la mănăstire. Cele mai importante coordonate sunt pocăinţa. În momentul când a intrat în mănăstire, lupta cu moartea îl ajută să scrie, reuşind să facă din carte o adevărată capodoperă. Creaţia literară a părintelui Irineu poate fi considerată o spovedanie, care şi-a găsit liniştea sufletească în lăcaşul mănăstirii, nu-i este indiferent, după trecerea lui în nefiinţă, cui îi va rămâne livada, izvorul, pământul şi care va fi ultimul loc, după merit, al său. Autorul încearcă să demonstreze lumii întregi că căutările sale, dar mai ales, regăsirea atât de aşteptată, i-a stimulat creaţia literar-religioasă, care porneşte din adâncul sufletului său.
Victor Pânzaru (Irineu), fiind şi omagiatul anului 2013 (60 ani de la naştere), a reuşit să surprindă plăcut cititorii săi, prietenii, confraţii de mănăstire şi pe cei de condei, jurnaliştii cu acest superb volum de poezie.

Noi, bibliotecarii ne vom strădui să atragem atenţia cititorului asupra creaţiei lirice a poetului, să-i promovăm opera în continuare. Îi urăm mulţi ani plini de viaţă, rezistenţă, răbdare şi talent, dar şi mai multe cărţi pentru lecturi de suflet. La mulţi ani, părinte IRINEU!