Angela Zelinschi: Dle
Dumitru Păsat, punctul de pornire al lui Lucian Blaga spre proverbul popular
românesc l-a constituit cartea lui Anton Pann Povestea vorbei, Blaga
lansându-se într-una dintre cele mai călduroase aprecieri făcute vreodată la
adresa vreunei lucrări, numindu-l pe autor „Anton Pann cel isteţ ca un proverb”
în articolul Studiul proverbului...
Dumitru Păsat: Apărut la 1925, unde
continua că Anton Pann a avut „fericita inspiraţie de a aduna proverbele
noastre şi de a le grupa după subiect. Pentru fiecare mănunchi a dat şi câte o
poveste a vorbei, drept tâlc al proverbelor înmănuncheate. Isteţimea cu care a
legat, în buchete cu expresii multicolore proverbele – şi exegeza naivă ce le-o
alătură fac din Povestea vorbei una din cele mai originale şi mai
simpatice cărţi ale literaturii
noastre”.
Autorul
omului era considerat de către Blaga un „caz unic” în toată existenţa
literaturii române, fiindcă numai el s-a identificat cu proverbul şi l-a trăit
la cote maxime de reverberaţie structural-ideatică: „În Anton Pann s-a încarnat
întâia şi ultima oară proverbul românesc; apariţia lui e în felul său
desăvârşită. Ce s-a mai făcut după el echivalează cu un adaos mecanic de
colecţiuni, mai bogate poate, dar mai puţin consistente. Nu s-a mai găsit un al
doilea amator, care să trăiască în aceeaşi măsură proverbul, să aibă acelaşi
tact, aceeaşi dragoste în întrebuinţarea lui ca Anton Pann”.
A.Z.: „Proverbele sunt aforismele poporului”, susţinea Lucian
Blaga, legând semnificativ înţelepciunea zicătorilor de splendoarea baladei Mioriţa...
D.P.: Şi ţinea să le alăture în comparaţia pe care o făcea pe
marginea produselor culturii majore: „Cum cântecul povestitor de moarte a al ciobanului anonim se ia la întrecere cu
creaţiile poetului, ce-şi poartă cu orgoliu solemn numele, tot aşa un proverb
poate să copleşească înţelepciunea cutărui gânditor excepţional cotat pe piaţa
literară. Cântecul şi proverbul au deopotrivă un ce greu definibil aproape
cu neputinţă de realizat unui creator cult, animat de îndoielile
reflexiei: un firesc ce înduplecă inima şi inteligenţa cea mai compatibilă, o
graţie a întâmplătorului, ceva mai presus de bine şi rău când e cântec, ceva
mai presus de adevăr şi neadevăr când e proverb. Cunoaştem proverbe româneşti
care, prin fineţea lor, par cuvinte dintr-o conversaţie spirituală, ce are loc
mai mult între nişte zei rustici decât între ţărani. Proverbele par nişte
cuvinte de spirit azvârlite pe câmp unul altuia, de zei plugari. Avem proverbe
care sunt biciuri de foc şi proverbe care înainte de a se preface în cuvinte au
fost flori. Unele, discrete, deschid orizonturi metafizice. Altele sunt
surâsuri desprinse dintr-o tragică resemnare în faţa vieţii. Unele au urâtul
obicei al dascălilor care moralizează, altele un umor izbitor de tristeţe”.
A.Z.: O adevărată cascadă de laude blagiene aduse
proverbelor...
D.P.: Mai mult decât atât, Lucian Blaga accentua în mod
special şi vechimea proverbului românesc: „Adâncime, joc, grotesc întâlneşti la
fiecare pas, dacă nu la orice ţăran, atunci în belşugul de înţelepciune a
acelui ţăran fără de nume, sinteză rezumativă a geniului unui întreg popor,
rămas aproape acelaşi prin cel puţin zece veacuri”. De fiecare dată revenea la
multiplele şi diversele calităţi ale proverbelor, precum şi la sferele lor de
cuprindere, prin ele, a realităţii: Observaţie, căreia nu-i scapă nicio nuanţă
a realităţii, interpretare adeseori divinatorie a existenţei, spirit ce se
joacă cu divinitatea valorilor, imaginaţie care fixează pentru eternitate o
icoană grăitoare, găseşti din plin în Înţelepciunea acumulată în acea
miraculoasă memorie a poporului numită tradiţie”.
Proverbul,
în viziunea lui Lucian Blaga, are totdeauna înţelepciunea unui bătrân, deoarece
„În proverb se rosteşte înţelepciunea omului care pătimeşte într-un chip sau
altul în freamătul lumii. Proverbul este înţelepciunea omului păţit, iar nu
simplu a omului cu experienţă, care priveşte lumea ca spectator”. Proverbele,
blagian gândind, sunt deopotrivă „frânturi de sisteme filosofice, frânturi de
psihologie, frânturi de mare pamflet”.
În marea
lor majoritate, concretizările ideii prin exemple alese de L. Blaga sunt
antologice: „Când citeşti un proverb ca acesta „Cine se învaţă mincinos, se
îmbolnăveşte când spune adevărul”, te simţi ispitit să cauţi în istoria
gândirii veacul, când filosofii continentului au denunţat apriorismul valorilor
ca să ajungă în definitiv la acelaşi rezultat relativist al umilului gânditor înzestrat cu un aşa de
pronunţat şi treaz simţ al contingenţelor şi condiţiilor umane. Trebuie să
deschizi paginile de pamflet cele mai crude ale literaturii universale ca să
mai întâlneşti imagini plastice ca aceasta: făţarnicul „mănâncă sfinţi şi
scuipă draci”; ironii ca aceasta; „fă-ţi cruce mare că e dracul bătrân”;
răutăţi ca aceasta: omul sărac şi nevoiaş „se îmbracă numai dinăuntru”.
Iată încă
un exemplu de „imagine sugestivă” din noianul de proverbe: „ochii omului sunt
din mare, fiindcă se bucură tot la mare”.
Lucian
Blaga considera proverbul drept „tezaur inestimabil al poporului român”.
A.Z. Vă mulţumesc mult.
Interlocutor:
Angela Zelinschi,
şef
oficiu, Filiala „Liviu Rebreanu”