miercuri, 12 iulie 2017

Учиться никогда не поздно

Татьяна Искимжи,
библиотека им. И. Мангера

      В четвертый раз в Кишиневе 2 июля прошла  международная образовательно-культурно-развлекательная конференция Лимуд Молдова 2017, предназначенная для всех и представляющая различные возможности активного и очень интересного обучения. Первая конференция Лимуд была организована в декабре 1980 года в городе Ноттингем (Англия) небольшой группой волонтеров. С тех пор прошло 35 лет  и за это время конференция превратилась из локального события в грандиозные мероприятия более чем в 40 странах. Кстати, корни Председателя международного наблюдательного комитета Limud FSU Мэтью Бронфмана из Атак.
          Участники конференции Лимуд Молдова 2017, а их было более 300 человек самых различных возрастов - от мала до велика, могли выбрать себе лекции и занятия по душе. Пока некоторые обсуждали вопросы политики, другие занимались приготовлением восточного блюда из баклажан с кунжутом. Как сказал  про Лимуд Илья Шац (главный режиссер Русского драмтеатра им. А.Чехова) «Это все равно, что если бы вы сказали – смотрите я зашел в библиотеку, и тут очень много книг, и я не знаю за что взяться. Здесь приблизительно по такому же принципу. Взяться нужно за то, что тебе интересно».
         Тридцать пять презентеров, среди которых известные ученые,  политики, бизнесмены, психологи, поэты, издатели, журналисты, деятели искусства и спортсмены провели 40 сессий, лекций и мастер-классов в разных областях знаний начиная с истории, включая политику, религию, психологию, бизнес, культуру, искусство, литературу и заканчивая здоровым образом жизни и спортом.
          Министр культуры Молдовы Моника Бабук выступила с лекцией «Культура как объединяющий фактор в социуме». «Уровень культуры, то есть интерес к чтению, интерес к театру и к тому, что там происходит философски, интерес к серьезной музыке, он как-то уступает этой активной атаке интернета, агрессивной атаке социальных сетей» - подчеркнула министр культуры Моника Бабук. В своем выступлении она говорила о снижении уровня толерантности, о культуре разных народов, населяющих нашу Молдову и о том, что каждая культура достойна уважения, о неоценимом вкладе еврейского народа в молдавскую культуру.
            Как и в прошлые годы Библиотека им. И. Мангера была в числе основных партнеров конференции. Сотрудники библиотеки приняли активное участие не только в оргкомитете, но также  работали как волонтеры и презентеры. Большим интересом пользовалась книжная экспозиция «Быть евреем в Молдове», которая отразила историю, культуру, литературу и искусство  евреев Молдовы. С огромной скоростью «разошлись» по рукам книги, представленные на столике «Из дара в дар».       
       Для самообразования нет возрастных границ, так же как и национальных. Поэтому приглашаю коллег -  библиотекарей на следующую конференцию Лимуд Молдова 2019. Поверьте, там есть чему поучиться!!!

vineri, 23 iunie 2017

ACADEMIA DE VARĂ A TINERILOR BIBLIOTECARI

 Dragi bibliotecari,
Asociația Bibliotecarilor din Republica Moldova și Tinerii Bibliotecari anunță o nouă ediție a Academiei de Vară pentru Tinerii Bibliotecari, organizată cu susținerea programului Novateca. Evenimentul inovator organizat într-o manieră non-formală are drept scop dezvoltarea profesională a tinerilor bibliotecari și crearea abilităților de lideri în rândul acestora.

Evenimentul ce se va desfășura în perioada 7-11 august 2017 este destinat tinerilor bibliotecari de până la 35 ani, care au minim 1 an de experiență de lucru în bibliotecile publice naționale, municipale, raionale, orășenești sau locale și care nu au mai participat în alte ediții ale Academiei de Vară pentru Tinerii Bibliotecari. Programul Novateca va asigura toate cheltuielile ce țin de deplasarea, cazarea și alimentarea participanților.
Academia de Vară pentru Tinerilor Bibliotecari reprezintă o oportunitate excelentă de creștere profesională și intelectuală, de inițiere a noilor colaborări și parteneriate și de dezvoltare a noilor idei și proiecte importante pentru bibliotecile dumneavoastră.
Pentru a aplica e nevoie să completați următorul chestionar până pe 10 iulie 2017. Rezultatele procesului de selecție vor fi anunțate pe 17 iulie 2017.
ÎNDRĂZNIȚI SĂ FIȚI COOL!APLICAȚI LA  ACADEMIA DE VARĂ A TINERILOR BIBLIOTECARI!

miercuri, 21 iunie 2017

Poetul Alexei Mateevici – un coordonator al vervei întru repatrierea creştinătăţii simţirii

Lidia GROSU, poetă, critic literar
Considerat unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia, marele creştin, cărturarul-părinte Alexei Mateevici, a studiat profund, cu cel de-al şaselea simţ, fenomenul omul, ca epicentru al tuturor fenomenelor din natură, încercând reuşit să-l cuprindă pe cel bun cu aura sa tămăduitoare (Pentru o rază de lumină, / Pentru o clipă de iubire, / Trimite-i, Doamne, zi senină / Şi dă-i a Ta blagoslovire! (Fratelui creştin) şi să evalueze profesionist veşnicia densităţii efemerităţii dăruite de acesta ca find o rază (ce)pătrunde prin desimea ceţii şi pe o clipă luminează întunecimile vieţii.... În acelaşi timp, „ subjugându-l” pe antipodul acestuia splendorii minţii pentru a se ataşa pătrunderii de cele menite mereu să-l salveze de la închisoarea ruperii de valori, de idealurile ce se perindă prin „Cântecul zorilor” –  nişte atingeri ce-ţi pot aparţine în doar o luptă sigură cu propriul sine –, poezia acestui erudit tălmăcitor de vise reale se anunţă ca miraculos unguent aplicat pe rana nevindecabilă a indiferenţei, apatiei, dar ca şi cântec de deşteptare a cutremurului aproape anihilat pe o geană închisă a inimii beligerantului din noi: „Scoală, frate! Căci ne cheamă / Zorile ce vin. / Scoală, frate, şi ia-ţi seamă, / Singur ţi-eşti stăpân(...) Trece noaptea. Lupta vine. / Frate, ieşi gătit! / Cel nepregătit rămâne / Vecinic biruit”(Cântecul zorilor)).
Nemuritor ca stofă literară, înălţător spre culmile neştiute ale gândirii artistice, dar şi tămăduitor de intenţii nechibzuite ale „Unora” aflaţi în ispita de a trăda marea valoare ce-i aparţine unui  neam („Noi nu ne înţelegem: dar de-aţi simţi ca mine / Ce patimi limba trage dintr-un străin puhoi, / Atuncea n-aţi urni-o din temelii bătrâne, / Atuncea, mi se pare, ne-am înţelege noi” (Unora)), Alexei Mateevici aşterne cu licărul eternei dezirabilităţi a păstrării devotamentului fiilor unui neam, închinându-le cel mai frumos poem cu dor de limba vorbită de aceştia şi lăsându-le, ca moştenire, întru trăire celor ce gândesc la fel sau nu, reflecţia nepângăririi a ceea ce a fost şi rămâne sacralitate:Limba noastra-i limbă sfânta, / Limba vechilor cazanii, 7 Care o plâng şi care o cântă / Pe la vatra lor ţăranii.”), inclusiv prin îndemnul: Înviaţi-vă dar graiul, / Ruginit de multă vreme, / Stergeţi slinul, mucegaiul / Al uitării 'n care geme...”
Face parte din puţinii autori care ar fi rămas remarcabil doar printr-o singură creaţie, în cazul dat referindu-ne la poezia „Limba noastră”, devenită ulterior imnul Republicii Moldova, autorul muzicii, compozitorul Alexandru Cristea, la fel meritând continuu aplauzele nemuririi. În acest sens, Alexei Mateevici adună cu migala dintotdeauna a înzestratului cu har om de creaţie răscoaptele-i epitete mustoase, comparaţiile, ce stabilesc hotarele între ceea ce este drag şi ceea ce nu ne poate despărţi de acesta, metaforele neistovitoare vreodată în cadrul meditaţiei- elogiu – toate acestea oferindu-ni-le ca pe o liră a propriului freamăt interior ce se revarsă ocean de emoţii sclipitoare: „Limba noastră-i vechi izvoade. / Povestiri din alte vremuri; / Şi citindu-le 'nşirate, - / Te-nfiori adânc şi tremuri. / Limba noastră îi aleasă / Să ridice slava-n ceruri,Să ne spiue-n hram şi-acasă / Veşnicele adevăruri...” Aşadar, poemul-imn „Limba noastră” este motivul de bază ce ne-ar fi obligat de a sugera cunoaşterea acestui autor prin a ne apropia şi a-i sonda universul poetic care este unul imens, bogat, neţărmurit cu sau fără acesta, oferind laconismul inspaţialităţii unui subînţeles al profundelor sensuri şi al depistării ereditarului, din noi, păcat al neamului ce ne urâţeşte – vrajba – prin doar un improvizat dialog în sânul naturii, spectaculozitate ce ne-o oferă cu toţi itemii favoriţi în apelarea unor răspunsuri: De ce tremuri, frunzuleană,-- / Fiică-a nucului rotat,-- / Ce fior de prin poiană / Firea ţi-a cutremurat? /  -- Eu cu ierbile poienii  / N-am nimic de împărţit, / Jale mi-i că moldovenii / Încă nu s-au înfrăţit...(Frunza nucului). Desigur, un loc aparte în creaţia lirică a acestui poet o deţin versurile dedicate Atotputernicului. Or, credinţa în eterna poezie trece neapărat prin credinţa în Dumnezeu şi prin lumina Acestuia, ce se revarsă ulterior miez, conţinut al poeziei. În aceste zile luminoase ale sărbătorilor pascale, vom menţiona doar unele dintre ele cu titluri în care se conţine şi motivul biblic respectiv şi care ne trezeşte interesul pentru lectură, inclusiv: „Cina cea de taină”, „Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim”, „Hristos a-nviat”, „În dimineaţa duminicii”, „Lumina Cea De Seară”, „Pocăinţa hoţului” etc. Surescitare a micimii, prin demnitatea sa pur creştină, autorul diseminează lumina cu mândria sa de oştean al scrisului, profeţia sa conturându-se cu mereu imaginea de clopot ce-şi poartă răsunetul şi-şi cheamă închinătorii: „O, clopote! Frumos mai suni, / Cand credinciosii ii aduni / La locul sfant de rugaciune, / In cer cantarea sa le sune / In zile mari de sarbatoare, / La rasarit s-apus de soare, / Tu chemi stapani si muncitori / Ai lui Hristos inchinatori. / Chemarea-ti porti prin munti si vai: / Si vin inchinatorii tai.(Cântecul clopotului).
Părinte, poet, culegător de folclor, născut într-o localitate basarabeană numită Căinari, a înveşnicit în cântarea sa de ţarină şi de plugari tot farmecul unui spaţiu rural cuprins într-o Ţară-necuprins : „Eu cânt, căci văd necazul frânt / Ş-aud plugari în zori cântând / Nu doine de amar, de dor, –/ Înviorarea Ţării lor... (Eu cânt)”. Astfel, îndreptat cu faţa spre casa culorilor sufletului, autorul transmite melodicitatea dorului din străbuni, totodată uimind pe fiecare trăitor de rând cu vasta-i capacitate de încredere în veşnicie/ nemurire (Şi către suflet am strigat: / Fii treaz şi nu dormi, / Dormind în patimi şi păcat / Pe veci vei adormi. (Un vis dorit)) prin chemarea la contemplare a fiecărui motiv abordat, reunirea, gândul reîntregirii răsunând în poemul „Basarabenilor” cu vocea autoritară a militantului, dar şi cu cea a unui proroc ce pledează / a pledat pentru schimbarea mentalităţii lâncede: „Să ştiţi: de nu veţi ridica / Din sânul vostru un proroc, /În voi viaţa va seca, / Zadarnic soarta veţi ruga, / Căci scoşi veţi fi atunci din joc / Şi-ţi rămânea făr' de noroc...(Basarabenilor)
La o sută de ani de la plecarea sa spre veşnica lumină a Celui de Sus şi la 129 de ani din ziua de naştere, autorul imnului „Limba noastră” nici că ar fi pretins vreodată slava ce urma să-l caute ulterior şi să i se alăture în Grădina Cerului pentru a-i şopti că e parte din „Cântarea slavei” închinate Domnului şi că ar fi meritat-o şi el cu tot dinadinsul fiind încă în viaţă:  Voi, munți singuratici, moșnegi cununați / Cu stele în ceruri albastre, / În leagănul vostru de codri păstrați / În taină cântările voastre, / Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând / Din tainica voastră dumbravă / Se-nalță cu fală în sus, proslăvind / Nespusa a Domnului slavă (Cântarea slavei)”
Astăzi îl redescoperim cu imaginea de munte singuratic ce păstrează taina omului de creaţie, urmând să fie continuu redescoperit, deşi ar fi rămas întru slavă şi înălţare cu doar acest renumit inedit imn-poem – Limba noastră – ce a devenit mândria noastră naţională: Limba noastră-i o comoară / În adâncuri înfundată / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată...

joi, 8 iunie 2017

Pledoarie pentru lectură

Tatiana Timcenco, Liceul Republican de Muzică „S. Rahmaninov”
           
Nu sunt economist, nici jurist, nici poet, nici inginer, nici medic şi nici artist. Sunt bibliotecar şcolar de ani mulţi. De ani buni, ani lungi, ani grei şi ani ca fulgul, uşori şi repede trecători. Ani în care cărțile cele mai bune au fost citite, recitite, uitate...  Dincolo de ani, însă, profesia mi-a făcut un dar unic, incomparabil şi poate insesizabil de cei pentru care nu sunt decât un simplu biblioteca… Mi-a dăruit atmosfera cărţilor prin care mulţi au ajuns  să fie oameni sau ceva mai mult.. Adică mi-a lăsat senzația de punte a unei corăbii uriaşe pe care tinerii navigatori timid o păşesc şi se avânta în mare..
  Altfel spus... sunt bibliotecar școlar. În fiecare zi stau pe scaunul meu roşu şi mă uit cu uimire la copiii care zilnic vin şi solicită cărți. Exact, cu uimire mă uit la ei… În era tehnologiei, în era informației de consum, acești copii cer cărți... Iar eu stau în fotoliul meu roșu şi mă mir. Pentru că cititul este a 8-a, a 9-a, a 10 –a minune a lumii, dacă vreți. Cel puțin în secolul 21.
    Senzaţia certă că ispita dislocării valorilor centrale am evitat-o datorită cărţii a venit cu timpul. Tot cu timpul s-a mai adăugat şi bucuria intimității pe care ţi-o dă o bibliotecă şi pe care mulți o neagă, frecventând orice fel de săli, nu şi săli de lectură. Sunt curioasă câți tineri navigatori de azi răspund invitației la libera gândire îndrăzneală, supunere, franchețe şi curaj, citind cărţi? Totuşi nu la ghiftuiala cu un amalgam de lecturi aparent inofensive mă refer, ci la un gust cultivat în timp în familie dar şi de cel care de ani de zile îndrumă, ascultă, pune la îndoială, învaţă. De cel care stă în spatele unor oarecare rafturi de cărţi având o oarecare responsabilitate în fața unui oarecare cititor. De bibliotecar.
   Cred că căutările unei soluţii pentru supravieţuirea umanului trebuie reinițiate, pentru că, se pare, între bibliotecar şi cititor nu stau doar nişte rafturi  de cărți, ci ceva mai jenant-lipsa curiozității. Iar simptomul tânărului plictisit şi indiferent din stradă vine în calitate de argument. Și tot în calitate de argument vine omul matur, plictisit şi indiferent, care nu are timp, dorință sau uită să fie curios. Lucru extrem de contagios, această amorțeală spirituală, care, din păcate, rămâne la putere în lipsa unei strategii de stat şi care tinde să devină moştenire genetică pentru următoarele generații.
    Pe măsură ce viața se mișcă mai repede și mai repede, există o dorință tot mai mare de a încetini lucrurile... Pentru că umanul nu mai face faţă vitezei.. Acest lucru se reflectă în înmugurirea unei  mișcări "lente", în care oamenii îşi iau în mod intenționat timp pentru a finaliza sarcinile care altfel ar putea fi realizate mult  mai repede. O atracție deosebită o au  activități, cum ar fi tricotatul, gătitul, coacerea pâinii, angajarea în călătorii de meditaţie şi nu de recorduri. E o replică dată vitezei, progresului. O replică dată de oamenii care simt că ceva se pierde, ceva dispare… Poate ar fi cazul să aplicăm aceeaşi încetinire şi în cazul lipsei totale de timp şi interes acordat lecturii? 
Recent, fiind în căutarea unor soluții, cel puţin din interes profesional,  am descoperit că există chiar și o mișcare de „citire lentă", care pledează pentru recăpătarea capacitații de a te  bucura de o carte de modă veche de hârtie pentru perioade lungi de timp, fără distragerile lumii digitale. Unii oameni chiar au deschis  cluburi de carte, unde se reunesc pentru a citi în tăcere, telefoanele fiind oprite.
 Ați putea crede că e ciudat să plasezi o astfel de prioritate pe o agendă plină de întâlniri, discuții, rapoarte, socializare virtuală. Totuși unii o fac prioritar. 
Am devenit atât de obișnuiți cu  lectura unor propoziții (texte integrale nu citim decât accidental) însoțite de link-uri și reclame colorate încât este dificil de urmărit progresul lung și adesea șerpuit al enunţurilor  literare. 
 Bombardați de informații și într-o grabă perpetuă, majoritatea dintre noi citesc, fără să realizeze, peste linia de sus a textului, dar apoi în jos în partea stângă a ecranului și doar parțial peste celelalte linii , căutând cuvinte importante și titluri.
   Dacă nu vom urmări în mod activ actul lecturii așa cum este folosit pentru a fi făcut, riscăm să pierdem capacitatea noastră de a ne bucura de ea - și există repercusiuni grave: o predispunere cronică la stres, o agilitate mentală extrem de plăpândă, capacitate redusă de concentrare și mai puțină empatie.
  Copiii care citesc ferm, absolut concentrat la școală, capătă un obicei. Iar pe parcurs un obicei devine stil de viață. 
   Azi, stând în fotoliul meu roşu de bibliotecar, am înțeles că 30-45 de minute pe zi de lectură „vie” este echivalentul unei ore de sport pentru trup. A deconecta TV, telefonul, tableta şi a deschide cartea e un antrenament absolut eficient pentru creier.  
   Aş vrea să fac portretul bibliotecarului ideal în contact cu cel al cititorului ideal. Până la urmă va fi acelaşi om cu cartea în mână. Și nu va fi omul sălilor de lectură, nici elevul frustrat de obligativitatea lecturii, nici bătrânul plictisit din holul policlinicii. Va fi omul care s-a aventurat pe o corabie uriaşă să înfrunte, să îmblânzească şi să asculte marea, fie el punte sau navigator. Va fi omul care, în căutarea profunzimii, crede în carte.
 Iar acum, Vă rog să mă iertați, am un cititor.. Tânăr şi absolut convins că azi de la bibliotecă va pleca cu o lume întreagă sub braț.

vineri, 2 iunie 2017

Petre Popa – poet, prozator, actor, regizor și directorul artistic al teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca

Doina Spătaru, Filiala „Ștefan cel Mare”

„Cartea este o provocare la cunoaştere, la meditaţie şi are un caracter interactiv. Curiozitatea, trăirea sentimentului de coparticipare la fenomenele din jur, fie de ordin natural ori social, sunt lucruri care ne urmăresc pe parcursul întregii vieţi, dar nerăbdarea de a culege roadele imediate ale activităţii sunt mult mai pronunţate în copilărie.

Neobişnuitul în obişnuit, timpul în Timp, punctul şi Infinitul - sunt ţărmurile la care ancorează mintea, sufletul copilului, fără ca el să cunoască tălmăcirea acestor noţiuni. Important rămâne faptul că Universul se lasă descoperit de „ochiul îndrăzneţ al cunoaşterii" cu semnele curcubeului pe retină. Cartea „Facceva", se vrea un argument în favoarea creaţiei, armoniei dintre suflet şi raţiune, a dialogului dintre generaţii.” -- Autorul

„... şi pentru copii Petre Popa este o revelaţie. Demult n-am văzut un autor care să ştie să se apropie atât de firesc de sufletul copilului... vede lumea aparte, cu ochii copilului, ştie să aducă surprize şi voie bună..."(Spiridon Vangheli

Petre Popa s-a născut la 7 mai 1958, Tătărăuca Veche. Este scriitor și activist din Moldova. A deținut funcția de șef al Departamentului de Cultură al Județului Soroca (1999-2007) și este  director al Teatrului „Veniamin Apostol" din Soroca din 2009. Petre Popa este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova  și al filialei din Uniunii Scriitorilor din România. A fost distins printr-un decret prezidențial cu cea mai înaltă decorație de stat a României - Ordinul Steaua României. Laureat al Festivalului Național de Poezie din Sighețu Marmației, 1990.

Lucrări :

 „Rădăcina aripilor", Chișinău , 1993; „Prințul moștenitor", București , 1998; „Puiul ursului de circ", Chișinău , 1999; „Intuiție", Chișinău , 2000; „Ritmuri și anotimpuri". Poezii și cântece pentru copii, Buzău , 2007; „Here Undeva", Chișinău , 2008; „Dor pribeag, cântece", Chișinău , 2009; „Asimetrii, poeme", Chișinău , 2009; „Cetatea de cuvinte" (sriitori soroceni) Chișinău, 2011;  „Numai de bine"- pulicistică şi „Bunica bunicului"- proză şi poezii pentru copii,  Chişinău-2011; „Mirarea mai trăiește" poezii,  Chişinău, 2012; Almanahul „De la Nistru pân-la Tisa..." Chişinău, 2012;  „Vraja păsărilor",  Chişinău, 2013; „Сetatea picilor", 2014; „FACEVA", 2014; „Scara timpului", 2015; „Câine bun sau adevărul din poveste", Soroca, 2016; „Văd lumea care mă vede",  Soroca, 2016; „Atracții Sorocene", Soroca, 2017.

joi, 1 iunie 2017

Dascălul cel mai bun și cel mai aspru

Lucia Bacaliuc, bibliotecar, Filiala „Ovidius”


Dragi elevi, pentru o dezvoltare armonioasă nu uitaţi să fiţi manieraţi zi de zi, oră de oră, clipă de clipă, învățând să respectaţi societatea în care trăiţi! Acesta a fost îndemnul bibliotecarei Lucia Bacaliuc pentru elevii care pășesc pragul Bibliotecii „Ovidius” în fiecare zi și care încearcă să fie mai buni, învățând să respecte codul bunelor maniere.
În cadrul serviciului „Învăţăm bunele maniere”, elevii studiază aspectele pozitive sau negative de conduită și dirijează, prin conținut, efectul educativ spre o comportare civilizată în familie, școală și societate. Aplicațiile consolidate în acest sens, sunt susținute de proverbe și zicători din înțelepciunea seculară a poporului. Elevii analizează comportamentul fiecăruia dintre ei în societate, astfel conștientizând responsabilitatea față de semenii săi. Aici învață să asculte unele instrucţiuni, să fie politicoşi şi răbdători într-un secol grăbit. Nicolae Iorga afirma că Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru, aforism în baza căruia bibliotecara i-a îndemnat pe elevi să reflecteze asupra rolului școlii în educația copilului. Cei prezenţi au analizat imagini ilustrate din cărţi decupate, unde au notat unele reguli interne din instituţia sa ca apoi să facă cunoştinţă cu câteva norme de conduită în clasă. Elevii au demonstrat că au un spirit de observaţie deosebit, descoperind din Studiul de caz  Dreptul de a nu fi permanent atent ca apoi să aducă argumente la situaţia dată. Activitatea a continuat cu jocul inspirat din Viaţa mea şcolară, o scenetă, unde copiii au imitat profesorul şi directorul într-o situaţie de problemă. Li s-a propus o probă de a recunoaşte din textul lecturat ce reguli sunt încălcate. Ingeniozitatea copiilor a demonstrat aptitudinile pe care le posedă. O altă sarcină pe care au efectuat-o elevii  Dacă unii ar încălca normele de conduită, care ar fi sentinţa,i-au pus în situația să aplice normele de conduită învățate.


marți, 30 mai 2017

Limba maternă – sprijinul şi mândria omului

Lidia CÎSSA,
bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”  

         
 Deja de cinci ani la Biblioteca „Hristo Botev” funcţionează Serviciul „Studiem limba bulgară” în cadrul căruia se studiează limba, literatura, istoriea, folclorul şi cultura bulgară pentru maturi şi copii, lecţiile având loc în fiecare sâmbătă şi duminică pe parcursul anului de studiu cu începere din 15 septembrie până la 28 mai, de la ora 10.00 - 14.00. Anual se formează cinci grupe. La grupa pentru maturi lecţiile de limbă bulgară sunt predate de către profesoara Nadejda Cara şi cele de literatură şi istorie – de către profesoara Elena Raţeeva. Studenţii sunt utilizatori ai bibliotecii, reprezentanţi ai etniei bulgare din RM, precum şi colaboratori ai bibliotecii, reprezentanţi ai altor etnii din RM, care doresc să cunoască limba şi cultura bulgară. Lecţiile la grupa pentru copii sunt ţinute de către profesoara Nadejda Raţeeva. Grupa mică e constituită din elevi şi preşcolari de etnie bulgară. Lecţiile de folclor, tradiţii şi obiceiuri sunt predate de către Ana Pagur.

          Scopul Serviciului menţionat este de a familiariza utilizatorii care frecventează lecţiile cu limba, literatura, istoria, obiceiurile şi tradiţiile bulgare, deci cu cultura bulgară. Unii dintre audienţi sunt de origine bulgară din Moldova, dar dorecs să păstreze legătura cu Patria srămoşilor săi – cu Bulgaria, fiindcă limba maternă este cel mai de preţ şi mai scump lucru al omului, este sprijinul lui, susţinerea lui morală şi spirituală în orice situaţii dificile.
       Biblioteca „Hristo Botev” dispune de materialele necesare pentru studiu. Drept bază de studiu al limbii bulgare a fost luat manualul „Давайте вместе учить болгарский язык” al autorilor В.Н. Гливинская, И.В. Платонова care este în bibliotecă şi cu care sunt asiguraţi toţi studenţii. Lecţiile de limbă bulgară cuprind informaţie de fonetică, 20 de lecţii ale cursului de bază, exerciţii lexico-gramaticale pentru cultivarea depriderilor de citire, vorbire, audiere şi traducere, texte-dialoguri pe teme uzuale. Materialul gramatical este prezentat în scheme şi tabele, fiecare temă e însoţită de vocabular. Lecţiile au orientare practică şi menirea de a-i ajuta pe toţi doritorii să însuşească bazele limbii bulgare. Conţinutul textelor cultivă la bulgarii din Moldova şi reprezentanţii altor naţionalităţi dragostea faţă de frumoasa ţară Bulgaria, pentru unii fiind Patria lor istorică, faţă de trecutul glorios al poporului bulgar, faţă de cultura şi civilizaţia bulgară.
      În cadrul lecţiilor sunt folosite de asemenea şi alte manuale suplimentare, ghiduri de comunicare ruso-bulgare, româno-bulgare, diverse dicţionare ruso-bulgare, bulgaro-ruse, româno-bulgare, dicţionare de sinonime, antonime, frazeologice ale limbii bugare etc. pe care biblioteca le oferă utilizatorilor cu generozitate.
      La lecţiile de literatură şi istorie bulgară studenţii iau cunoştinţă de cei mai renumiţi scriitori, reprezentanţi ai literaturii bulgare, se studiază cele mai importante opere ale scriitorilor  Hristo Botev,  Aleco Constantinov, Iordan Iovcov, Anghel Karaliicev, Pavel Vejinov, Nicolai Rainov şi alţii, de asemenea se discută despre cele mai importante evenimente din istoria Bulgariei, de exemplu războiul ruso-turc, răscoalele de eliberare naţională din Bulgaria, şi despre eroi naţionali precum sunt Hristo Botev, Vasil Levski şi alţii. 
      La finele fiecărui an de studiu al limbii şi literaturii bulgare, toţi studenţii care au studiat întreg ciclul de lecţii şi au însuşit materialul predat primesc diplome de absolvire a cursurilor respective. Tradiţional, ultima zi a anului de studiu este festivă când se înmână diplomele, se fac totalurile anului de studiu.
       Anul acesta festivitatea a avut loc în data de 21 mai, duminică. Pe lângă profesorii care predau la orele de studiere, la acivitatea în cauză au fost prezenţi ataşe al culturii de la Ambasada Bulgariei în RM dl Gheorghi Iovkov şi directorul proiectului dl Nikolai Cervenkov şi utilizatori ai bibliotecii. În discursurile sale domnii menţionaţi au apreciat rolul lecţiilor de studiu al limbii  bulgare pentru bulgarii basarabeni, precum şi aportul bibliotecii în această activitate importantă pentru comunitate, pentru valorificarea tezaurului culturii bulgare în RM, fapt ce contribuie la consolidarea relaţiilor prieteneşti  dintre Bulgaria şi RM, mai cu seamă că aceste 2 ţări sunt parteneri în integrarea europeană.
          Ansamblul  etno-folcloric „ Въгленче” , unii membri ai căruia de asemenea studiază  limba bulgară în cadrul bibliotecii, a prezentat un concert constituit din cântece şi dansuri bugăreşti. Apoi profesorii de limbă bulgară au înmânat diplomele absolvenţilor.

          Studierea limbii bulgare în bibliotecă va continua, deoarece avem intenţia, alături de cei mai progresişti oameni din ţară, să păstrăm ce avem mai scump  - limba, istoria, tradiţiile tuturor  etniilor  din Republica Moldova.

sâmbătă, 20 mai 2017

Квесты: осваиваем новую форму работы

Людмила БАРБЭ,
Заведующая, Филиал Л.Украинкa”


Основной идеей нашей услуги Игротека является представление игр во всём их разнообразии: настольные игры, игры на планшете, интеллектуальные игры и викторины, подвижные детские игры – всем им нашлось место в нашей библиотеке. А поистине брендовым мероприятием стала квест-игра.

Ведь ни для кого не секрет, что дети – большие любители загадок, тайн, ребусов и шарад. Провести настоящее расследование со сбором улик, в котором много таинственности, интересных загадок – что может быть интереснеее для детей 5 -12 лет? А еще они не прочь получить подарок-сюрприз. Он заранее прячется в укромном месте, ребенку вручается некое послание-загадка - указание с подсказкой, где искать следующую записку. Отгадка за отгадкой, и сюрприз у вас в руках.

Все наши квесты были  продуманы до мелочей.  Да и без сценария никак. В нем были описаны все загадки, последовательность их решения, подсказки, с помощью которых их можно решить, принцип действия механизмов, расположение предметов и их внешний вид. Заглядывая за занавески, под бронзовые бюсты Леси Украинки и Тараса Шевченка, потайные панели, ребята решали интересные головоломки, находили потерянные предметы, узнавали значения загадочных ребусов.

Удивительные превращения веществ и необычные химические реакции проводились непосредственно с участием детей. Они смогли не только увидеть, но и поучаствовать в создании маленьких научных чудес. Это также входило в цепочку поиска  и являлось одной из подсказок.  

Через игровые ситуации дети лучше усваивают информацию. В ходе игры они  узнали название крупной библиотеки Кишинева, которой в 2017 году исполняется 140 лет, повторили правила пользования библиотекой, в ходе выполнения заданий разобрались в понятиях „стеллаж”, „полкa”, „панно”, стенд.

Ни для кого не секрет, что в последнее время увеличивается время, которое дети вынуждены проводить за школьными занятиями. Поэтому нам, взрослым, очень важно найти время на игру с ребенком и подобрать такую игру, от которой будут в восторге и взрослые, и дети.


Играйте с детьми как можно чаще! А мы, библиотекари, будем разрабытывать новые квесты и просто весело проводить время с нашими читателями.

Val Butnaru deschizător de drumuri

Natalia Cojoharenco, bibliotecar, Filiala „Ovidius”

„Lupta contrariilor duce la armonia lumii”
 (citat din romanul „Negru şi Roşu”, autor Val Butnaru)

Anul 2016 a fost  marcat de un eveniment important pentru comunitatea chişinăuiană,  îndeosebi pentru amatorii de lecturi profunde.  În cadrul Programului „Chişinăul citeşte” spre lectură publicului a fost propusă cartea scriitorului basarabean Val Butnaru „Negru şi Roşu. 1930-2056”
Graţie acestui fapt am înscris în „agenda bibliotecii” trei evenimente deosebite, trei întâlniri cu scriitorul, publicistul şi dramaturgul Val Butnaru. La sfârşitul lunii martie în incinta bibliotecii a avut loc întâlnirea autorului cu colectivul bibliotecii, doritor  de a afla mai multe despre istoria apariţiei acestei cărţi. Fiind întrebat despre romanul său autorul ne-a povestit că a avut mai multe idei care l-au preocupat atunci când a început să scrie această carte. Fiind obsedat de trecutul îndepărtat care a marcat destinul  fiinţei noastre pozând în ipostaza sculpturii lui C. Brâncuşi, “Cuminţenia pământului” astfel subliniind, trăsătura specifică a neamului fără demnitate. Şi poate un ultim substrat, dar nu şi ultimul, e relaţia noastră cu timpul. Cei mai renumiţi savanţi au încercat să rezolve marea enigma a umanităţii ,natura timpului. Are el început, va avea sfârşit? La această întrebare noi toţi căutăm  un răspuns şi toţi răspundem diferit. Această temă, relaţia cu timpul  ca un fir magic l-a urmărit pe autor la toate întâlnirile cu publicul.
 La începutul lunii mai  Biblioteca „Ovidius”continuă şirul  întâlnirilor cu generaţia tânără de intelectuali de la Centru de Excelenţă în Construcţii, urmată de Centrul de Excelenţă în Energetică şi Electronică. La a doua activitate au fost prezenţi elevii interesaţi de creaţia lui Val Butnaru, majoritatea fiind  băieţi.  La ultima activitate din acest ciclu au participat doar domniţe, ele au venit pentru a cunoaşte scriitorul Val Butnaru, nu doar analist politic pe care îl ştiu din emisiuni TV. Pe tot parcursul activităţii scriitorul a fost asaltat cu întrebări filozofice, la care domnia sa a găsit răspunsuri profunde şi complexe. Iată doar câteva dintre ele: Goethe, Dostoievski, Kafka, Murakami ș.a. sunt scriitorii la care faceți referință. În ce măsură v-au influențat?, Care a fost cartea care v-a format ca cititor?, Vă consideraţi profet în această epocă, în care trăim? .La întrebarea unei tinere din sală Dacă Roşu simbolizează comunismul atunci dragostea ce culoare are? autorul ne spune că dragostea are mai multe culori şi nu putem să ne limităm la o singură culoare, ea conţine toate culorile curcubeului, iar roşu fiind o culoare convingătoare şi agresivă a fost folosită ca un simbol al comunismului.
Scriitorul a îndemnat tinerii să citească cât mai multă literatură,  care îi va  forma  ca personalităţi. Din literatura clasică au fost recomandaţi scriitorii  universali şi români: Tolstoi, Dostoievskii, Zola, Flaubert, Rebreanu, Petrescu, Călinescu dar şi literatura scrisă de autori moderni, aşa cum ar fi Haruchi Murakami, Hanya Yanagiara ş.m.a.

În final pot să afirm cu certitudine că apariţia acestei cărţi este foarte importantă pentru noi toţi. Cartea este o provocare, care ne invită să căutăm diferite înţelesuri Este o carte care ne antrenează personalitatea. Este ca un joc intelectual, dar unul care trebuie să ne pună pe gânduri atunci când ne credem stăpâni pe destin. Destinul omului este creaţia. Destinul scriitorului  Val Butnaru este de a deschide drumul spre sufletul omului. 

vineri, 19 mai 2017

Jucăm șah în Negru și Roșu

Ana  Ostașevschi,
 bibliotecar, Filiala „Ovidius”
masterand, anul I,
Universitatea de Stat din Tiraspol


  Deseori  gândim, vorbim fără să medităm, uneori chiar ne pierdem între culori, astfel nu deosebim diferența Roșu și Negru sau Negru și Roșu, suntem convinși că am pronunțat corect, că ordinea e aceeași și că 100 de % ne referim la opera renumitului scriitor francez Stendhal, însă convingerea noastră își pierde din contur, atunci când percem că, de fapt, această ordine indică un alt roman, dar și aici, noi, repeziți și înfometați nu atât de literatură cât de faima că știm, că suntem informați, replicăm e opera scriitorului român, Ioan T. Morar, care a fost nominalizată la Premiul „Cartea anului 2013”.

Încrezuți în sine, încăpățânați nu schimbăm nimic și nici nu acceptăm o altă opinie decât cea invocată de noi, până în momentul când discuția se înfiripă pe contur de personaj, iar autorul e basarabean și tratează rana Basarabiei, nu atât direct, cât prin cele câteva evenimente importante ale istoriei noastre. Aceasta a fost calea de descoperire a romanului „Negru și Roșu” de Val Butnaru, apărut în 2016 și inclus în programul „Chișinăul citește”, 2017 de B.M. „B.P. Hasdeu”.

Întâlnirea cu Val Butnaru și cu romanul acestuia s-a înfiripat pe tabla de șah: Negru și Roșu, în incinta Bibliotecii „Ovidius”, confirm cele zise prin faptul că între scriitor și cititorii de la Centrul de Excelență în Construcții s-a format acea relație de joc, de interactivitate, de întrebări și răspunsuri, de opinii și argumente, încât de la o tablă de șah, utilizată ca decor pentru roman, ca dovadă a ingeniozității personajelor, ca un element reprezentativ de culoare s-a ajuns la o adevărată lecție de literatură, lecție pe care tinerii au sorbit-o ca pe o licoare, căci după cum menționa, scriitorul însuși: „Un roman bun trebuie să conțină mult mai mult decât o poveste scrisă”, căci „arta este personală, nu se face la mașină sau unealtă”.

Elevii de la Centrul de Excelență în Construcții au plecat impresionați de la întâlnirea cu Val Butnaru, autorul culorilor, fiindcă anume culoarea creează impresia, culoarea transformă viața, iar un personaj-culoare, e un personaj care oferă sens lecturii, evenimentelor.

joi, 18 mai 2017

„Politețea de zi cu zi” – un serviciu de succes

Tatiana DONȚU,
șef oficiu, Filiala „Transilvania”

           
 Curtoazia, politeţea sau bunele maniere înseamnă o caldă şi profundă consideraţie pentru ceilalţi. Manierele reprezintă cartea de vizită a fiecărui individ în societate. Îi judecăm pe cei din jurul nostru prin prisma gesturilor acestora în diferite situații: la masă, pe stradă, la teatru, acasă. Fiecărei cicumstanțe îi corespunde un set de reguli. Toate acestea au în comun diplomația și tactul. Nu trebuie să fie aglomerat copilul cu tot felul de conduite complicate, dar ar fi bine să i se explice, încă de mic, bazele comportamentului manierat în societate.

          Această educație începe încă din primii ani de viață și continuă pe parcursul întregii vieți.
       O vorbă din bătrâni spune că: dacă nu ai cei sapte ani de acasă”, nu-i mai poți recupera chiar dacă te străduiești. Ce reprezintă de fapt acești șapte ani, care sunt primele reguli de comportament și când trebuie ele aplicate în educația copilului? Într-o societate în continuuă schimbare, în care respectul pentru cel de lângă tine nu mai este un lucru primordial, unde scara de valori s-a inversat, devine foarte important să ne creștem copiii educându-i în spiritul bunei-cuvințe și al politeții.
          În sprijinul acestui demers am înființat Serviciul „Politețea de zi cu zi”, care s-a desfășurat cu succes la Biblioteca „Transilvania” în cadrul căruia s-au desfășurat activități, mai bine spus am învățat să fim civilizați, practicând metode nonformale, jocuri cu subiect din viața cotidiană.

Știm să ne comportăm în societate?
       Iată o întrebare definitorie asupra caracterului nostru. A fi un gentleman înseamnă să ne comportăm cuviincios cu cei din jurul nostru, indiferent de vârstă și condiție socială, să fim politicoși și agreabili, să fim capabili să ne stăpânim emoțiile și impulsurile, să dăm dovadă de încredere și onoare, să fim concilianți, să știm să aplanăm conflictele și să le evităm, să fim decenți, să ne respectăm pe noi înține, cât și pe cei din jurul nostru, să fim tolerabili cu cei din mediul nostru social, să ne stabilim propriile noastre principii morale, pe care să le respectăm cu strictețe, să avem o ținută și un limbaj impecabil, să avem în vedere lucrurile cu adevarat esențiale, să deținem simțul responsabilității, să fim diplomați, să știm să acționăm în orice situație. Despre toate acestea și încă multe altele am aflat la Serviciul „Politețea de zi cu zi”, care a cuprins activităţi interactive de însuşire a bunelor maniere, care să-i ajute ulterior să facă faţă cu umor, inteligenţă şi respect interacţiunilor sociale. 
            La, 18 mai, 2017, la Biblioteca „Transilvania”, s-a desfășurat activitatea de final a Serviciului „Politețea de zi cu zi”, participanții căruia au fost elevii cl. a III-a „E” de la școala primară nr. 83, „Gr. Vieru”, împreună cu profesoarea Ala Muntean.
            La activitățile Serviciului care s-a derulat din septembrie 2016 până în mai 2017, copiii au dobândit noi cunoștințe și deprinderi în ceea ce privește conduita, buna cuviință și politețea. Activitățile au fost structurate în mai multe tematici. „Salutul – semn al bunelor maniere”, „Cum ne comportăm în transportul public”, „Cum oferim daruri”.
            Ediția a II-a s-a bucurat de un real succes, fiiind utilă pentru toți copiii participanți, indiferent dacă aceștia au sau nu probleme de comportament în societate sau în familie și că, după absolvirea” acestei școli, copiii vor aplica cu plăcere regulile bunelor maniere în orice situație s-ar afla și vor fi mai atenți la sfaturile pe care părinții, dascălii și bibliotecarii le vor transmite. Am învățat sa folosim cuvintele magice si multe alte lucruri. În viața copilului nimic nu este neînsemnat, el este un observator atent, are spirit imitativ inegalabil, de aceea este foarte important ca și adultul să aibă un comportament civilizat. În cadrul jocurilor frecvent el joacă rolul adultului, aplicând norme de comportament civilizat și manierat. Și se joacă de-a ce va deveni. Noi i-am ajutat să înteleagă.
            Copiii au dramatizat și au fost puși în roluri, care să aplice sau sa nu aplice regula de comportament într-o situație dată, să joace rolul copilului sau rolul adultului .    Astfel ei au experimentat cum se simt fiecare dintre ei, când se respectă o regulă de comportament civilizat sau când nu se aplică.
            Sperăm că acest Serviciu a fost primit cu interes atât din partea copiilor cât şi a părinţilor, având în vedere faptul că ne propunem să completăm educaţia pe care cei mici o primesc în mediul familial, şcolar și la bibliotecă.