miercuri, 28 decembrie 2016

Necrolog Victor Harjevschi


            Colectivul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” este alături de doamna dr. Mariana Harjevschi, director general al BM, în clipele triste pricinuite de trecerea în neființă a tatălui său

Victor HARJEVSCHI.

Adresăm dumneaei, mamei sale, fraților, nepoților, altor rude și prieteni îndoliați, sincere condoleanțe și putere pentru a trece peste greaua încercare.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace în Împărăția Sa cea Veșnică! Fie-i țărâna ușoară!

luni, 26 decembrie 2016

A plecat la ceruri un om generos

Cu profundă durere în suflet colaboratorii Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” au aflat despre trecerea la cele veşnice a colegului Victor Kulikovski, un om deosebit, generos. În aceste momente de tristeţe, suntem alături de soţia, conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, de cele două fiice îndoliate, cărora le transmitem sincere condoleanţe. Victor Kulikovski s-a bucurat întotdeauna de stima şi aprecierea colegilor de serviciu. A absolvit Facultatea Mecanică a Institutului Politehnic din Chişinău (astăzi Universitatea Tehnică a Moldovei) – specialitatea inginer mecanic. La BM „B.P. Hasdeu” activează din 1991 în diverse funcţii – a fost instructor general de protecţia muncii pentru angajaţi, a ţinut registrele de protecţie a muncii, a contribuit la elaborarea planurilor de achiziţie a bunurilor, a organizat şi a participat la acţiuni de formare profesională continuă... De acum încolo rămâne prezent doar în gândurile noastre.
            Rugăm pe Milostivul Hristos Domnul, Cel care ne veghează pe toţi de sus, să odihnească în pace sufletul blând al celui care a fost Victor Kulikovski. Acum, singura alinare ne este amintirea vie despre omul dedicat în totalitate serviciului, sensibil la nevoile semenilor şi dornic oricând să-i ajute.
            Dumnezeu să-l ierte şi fie-i ţărâna uşoară!


Colectivul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”

vineri, 23 decembrie 2016

La Biblioteca Ovidius, Brăduțul de Crăciun a fost decorat cu jucării confecționate de copii!

La 22 decembrie s-a desfășurat finala concursului Jucării pentru Pomul de Crăciun. În pofida programului școlar complex, copiii au găsit timp și pentru alte activități care dezvoltă creativitatea. Obosiți, dar foarte entuziasmați, copiii au participat la discuțiile referitoare la tradițiile de Crăciun: decorarea bradului, colindatul, coacerea crăciuneilor, pregătirea cadourilor pentru cei dragi, prepararea fursecurilor pentru Moșul drag, șoseta roșie folosită pentru daruri, povestirea unei legende despre Moșul cu nasul roșu ș.a. Iar Crăciunul este sărbătoarea perfectă de reînviere a tradițiilor în familie.
Copiii au învățat ce înseamnă din punct de vedere etimologic noțiunea de Crăciun. În tradiția veche, în spațiul carpato-danubiano-pontic, getodacii, ardeau o cracă, buturugă, în noaptea de Crăciun. Noaptea din 24 decembrie spre 25 decembrie este noaptea cea mai lungă, întunecoasă și rece, iar oamenii aveau teamă de necunoscut, astfel prin arderea buturugii mențineau lumina și căldura pe pământ. De asemenea invocau venirea Soarelui și mărirea zilelor. O altă semnificație a noțiunii ar proveni din latinescul creatio, creație, nașterea unui an nou. Noi, românii, astăzi, sărbătorim Crăciunul ca pe o sărbătoare spirituală, creștină, omagiem nașterea Mântuitorului Iissus Christos.
Despre tradiția împodobirii bradului, copiii au aflat că acest ritual nu este specific românesc, este preluat din Europa Occidentală, secolul al XIX-lea. Etnografii români, însă, afirmă că această tradiție nu ne este străină, până în acea perioadă bradul se folosea la nuntă și la nașterea unui copilaș, fiind considerat pomul vieții.
La început era cuvântul spune Evanghelia după Ioan, iar în acest context, copiii noștri au fost antrenați într-un joc, pornind de la ideea metamorfozării omului în cuvânt. Astfel, copiii au scris în lanț, o scrisoare adresată lui Moș Crăciun, ei înșiși reprezentând câte un cuvânt. Au respectat formula de scriere a une scrisori și semnele de punctuație, astfel conștientizând puterea cuvântului. Foarte gălăgioase cuvintele din dicționar. Nu știau care e mai frumos, mai elegant, mai poetic, mai prețios. Cu toate astea au reușit cuvintele să se ordoneze în propoziție, analizându-se morfologic fiecare dintre ele. Sofia, una dintre participante, la sfârșitul jocului, avea nevoie de o baghetă magică, pentru a se metamorfoza iarăși în ființă umană. Înțelese ce putere magică are cuvântul.

La finalul activității câștigătorii au fost desemnați de membrii juriului: Natalia Cojoharenco și Lucia Bacaliuc. Toți participanții la concurs au primit în dar dulciuri și li s-au oferit diplome.

joi, 22 decembrie 2016

Programul de recalificare la Specialitatea – 344.1 Biblioteconomie, asistenţă informaţională şi arhivistică

ÎN ATENŢIA COMUNITĂŢII PROFESIONALE, RESPONSABILILOR PENTRU FORMAREA CONTINUĂ A BIBLIOTECARILOR
Secţia de Formare Continuă a USM (SFC) anunţă înscrierea la programul de recalificare a personalului de bibliotecă pentru deţinătorii studiilor superioare în alte domenii

Secţia de Formare Continuă (SFC) a Universităţii de Stat din Moldova anunţă înscrierea la programul de recalificare la Specialitatea – 344.1 Biblioteconomie, asistenţă informaţională şi arhivistică.
Baza admiterii – Studii superioare în alte domenii
Durata studiilor – 1 an
Forma de organizare a învăţământului – cu frecvenţă redusă (3-4 ori pe an)
Instruirea este organizată în limba română şi limba rusă.
Se finalizează programul de recalificare cu susţinerea tezei de recalificare.
Studiile de recalificare sunt confirmate prin diploma Ministerului Educaţiei.
Taxa de înscriere la programul de recalificare este de 3500 lei.
Doritorii se pot înscrie şi pot încheia contractele la SFC a USM.

Depunerea actelor:

Actele se depun online sau personal în perioada: până la 10 ianuarie 2017.

Acte necesare:
1.      Cerere
2.      Copia Buletinului de identitate
3.      Copia Diplomei de studii superioare / Copia Diplomei de licență
4.      Copia Certificatului de căsătorie (dacă numele a fost schimbat)

Studiile încep în luna ianuarie 2017.

miercuri, 21 decembrie 2016

Masca

Daniela VRABIE,
șef oficiu, Filiala „Transilvania”

                                                        „Scopul scuză mijloacele”, este benefică pentru cel care asumă un dublu rol?                                                                                                                                 
         
Masca prin definiţia ei ascunde, păcăleşte, oferă iluzia unei reîncarnări. Oare de ce ne simţim cel mai bine când purtăm o mască?, au încercat să răspundă elevii de la Liceul Teoretic „Petru Zadnipru”, la Seara Venețiană, care a avut loc pe data de 20 decembrie la Biblioteca „Transilvania”. Odată pusă pe chip, este greu de dat jos, deaceea fiecare s-a caracterizat după propria mască, purtată de fiecare în parte, după propriile aspirații, vise neîndeplinite și anume masca fiind ajutorul. Adesea adolescenţii aleg, să își ascundă sentimentele. Mulți vor să pară altcineva și mulți dintre ei își poartă propria mască. Care sunt motivele pentru ca cineva să aleagă, să-și poarte propria mască? De ce ar avea nevoie cineva, să se elibereze de propria mască? Ce s-ar întâmpla, dacă oamenii care poartă o mască, ar renunţa la ea și ar alege să nu se mai prefacă? Pe masură ce anii se adună în numărul vârstei, relațiile dintre colegi și în general societatea se intensifică și se înmulțesc. Însă nu toate capătă un sens pozitiv și nu de puţine ori generozitatea și bunăvoinţa sunt răsplătite cu indiferenţă sau chiar duşmanie. Așa că orice tânăr s-a văzut nevoit să-și schimbe comportamentul, pentru a nu risca să atragă doar oameni lacomi și profitori în jurul lor. A fost și binevenită această discuţie pentru că prima activitate este o istorioară cu tema: Omul cu o mie de măști.  
          Într-un timp trăia un om care fabrica măști. Îi plăcea să dea formă oricărei idei, deși el susținea că „făurește chipuri”. Iar toate măștile sale aveau ceva unic, nemaintâlnit. Una avea un zâmbet larg, alta avea un nas exagerat, alta avea obrajii colorați și tot așa. Nici o mască nu era la fel și tocmai aceasta era farmecul lor. Iar măștile omului erau foarte căutate. Clienţi din toată lumea îl vizitau și ii cumpărau creațiile și nimeni nu se plângea vreodata. Singur la părinți, fusese foarte dorit și învățat de mic cu toată căldura și aprecierea pe care o putea primi un copil de la familia lui. Crescuse într-o casă, pe care o putea numi cu drag „acasă”, astfel că era obișnuit că toată lumea să se poarte frumos cu el, iar el le oferea în schimb tot ce avea mai bun, fie că erau dulciurile pe care le primea cadou sau rezultatele la învăţătură sau concursuri.                                                                       Copiii cresc, iar fabricantul de măști nu fusese vreo excepție. Pe măsura ce anii se adunau în numărul vârstei, relaţiile lui cu oamenii se intensificau și înmulteau. Însă nu toate căpătau un sens pozitiv și nu de puţine ori generozitatea și bunăvoința îi erau rasplătite cu indiferență sau chiar dușmănie. Așa că bietul om s-a văzut nevoit să își schimbe comportamentul pentru a nu risca să atragă doar oameni lacomi și profitori în jurul lui.                                
Dar schimbându-și comportamentul, omul a descoperit, ca îşi pierdea vechii prieteni și primea reproşuri de la cunoscuţii, chiar și de la familie. Apoi descoperi el însuşi că nu îi plăcea omul pe care îl vedea în oglindă dimineaţa. Vechea zicală „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” i-ar fi sugerat să răsplătească totul așa cum primea de la ceilalti. Ura, lăcomia, minciuna, aroganța, indiferența... toate acestea le vedea în fiecare zi și se obișnuise cu ele. Dar nu știa cum să le răspundă astfel încât să nu deranjeze echilibrul și să nu supere pe cei care chiar contau.                                                                                   
Într-o zi, purtând o discuție cu cineva, persoana respectivă îi spuse părerea ei despre oameni: „toti oamenii poartă maști”. Aceste cuvinte i-au rămăs întipărite în minte și se gândea foarte mult la ele. Atât de mult încât uneori simțea că sunt scrise cu litere de foc și îl ard. Se întreba cum este posibil, când lui îi păreau cu toții la fel. Nu vedea diferente și nu concepea cum ar fi putut purta oamenii măști când el observa mereu același chip la fiecare persoană. Fiind o persoană sinceră, nu prea înțelegea minciunile și vorbele cu înțeles ascuns.   Asta până când într-o seara, mergând la teatru, ideea îl lovi ca un trăsnet: măștile pe care le poartă oamenii, nu sunt măștile pe care le văzuse el la teatru, ci cu totul diferite. Măștile pe care le poartă oamenii sunt identitățile pe care le pot folosi, calitațile pe care și le pot atribui, vulnerabilitățile pe care le pot ascunde, sau pur și simplu, scutul lor împotriva răutaților oamenilor. Realiza că, oamenii au multe motive pentru a purta „măști”: vor să pară ceea ce nu sunt, își ascund vulnerabilitațile sau defectele, se transformă în mașini, pentru a se răzbuna, în îngeri pentru a fi iubiți și în demoni pentru a face rău... Atunci omul se hotărî să poarte și el o mască. Zile întregi se gândi cum trebuie să arate, memorând fiecare detaliu, iar într-o dimineață, trezindu-se, privi chipul lui reflectat în oglindă, și își spuse în sine: „de astăzi port mască”. Zis și făcut, din acea zi începu, să se poarte diferit cu cei pe care nu îi considera „prieteni” sau familie. Era mai rece, mai indiferent, mai ascuns și mai pragmatic. Unii observau, alții nu. Dar descoperi curând, că oamenii care nu îl cunoșteau, nici nu mai aveau interesul să o facă. Așa că se gândi să creeze o mască și pentru ei. Apoi, și pentru cei care îl cunoșteau, dar uitau de el. Și pentru cei care încercau să îl cunoască, dar nu îl înțelegeau. Și pentru cei care îi făcuseră rău cândva și încercau să se întoarcă în viața lui. Și pentru cei pe care îi cunoscuse și avea încă legături sporadice cu ei. Și pentru cei care îi erau inamici, șefi, subordonați etc.
   Curând, omul se trezi că are prea multe măști și nu mai știa pe care și când să o poarte. Iar totul culmina cu dimineața următoare casatoriei lui, când sotia lui, privindu-l cum fuma indiferent, îi spuse pe un ton grav: „câteodata mă întreb, cine ești tu cu adevărat și dacă m-am căsătorit cu tine sau doar cu cel care cred că esti..., e ca și cum ai avea o mie de fețe, iar eu trebuie să îmi dau seama care este a ta”. Plângând, îi povesti soției sale despre cuvintele care îi schimbaseră viața și cum își crease câte o mască pentru fiecare persoană din viata lui, fără să își dea seama că nu facea altceva decât să fugă. O asigura că este așa cum îl credea ea și îi spuse că din ziua aceea, va renunța la toate măștile. Avea nevoie să se elibereze de toate acele iluzii și minciuni și să fie el, cel care fusese cândva. Știa că dacă nu este el, nu va fi nimeni în locul lui. La început îi fuse greu să se „demaște” și să se lase descoperit. „Măștile” deveniseră fețele pe care le vedea în fiecare zi în oglindă și nu le putea smulge pur si simplu. Dar apoi îi veni ideea să creeze câte o mască reală din fiecare dintre „măștile” lui imaginare. Și pe măsura ce le transforma în obiecte, se simțea eliberat de ele. Iar măștile pe care le crea erau spectaculoase, pline de detalii atent prelucrate și idei neobișnuite. Întotdeauna fusese un om atent la detalii și dacă ceva nu ieșea corect, spărgea masca și o refăcea integral pentru a fi mulțumit. Dar cei mai mulțumiți erau clienții care îi cumpărau maștile, pentru că aveau ceva unic, sublim, ce nu mai putea avea nimeni in lume. Mulți erau doar vanituoși și lacomi, bucurându-se că pot fi speciali, posedând acele măști unice. Dar lui nu îi păsa cine le cumpară, atât timp cât scăpa de ele. Când cineva l-a întrebat de unde are inspirație pentru crearea măștilor, omul îi răspunse: „am trăit toată viața printre măști; am învățat să le studiez, să le apreciez și șă le evaluez”. Atunci, omul îl întreba, de ce crede, că au oamenii nevoie de măști. Fără să iezite, răspunse: „oamenii nu au nevoie de măști, ci doar se ascund de ei înșiși”. Povesti apoi cum și el se ascunsese în spatele „măștilor” lui virtuale, care îl ajutau să creeze diverse caractere pe tiparul persoanelor cu care intra în contact. Însă persoana respectivă, curioasă din fire, îl întreba de ce creează măști dacă nu consideră că oamenii au nevoie de ele. Cu un regret vizibil, omul îi răspunse: „frumusețea învelișului nu garantează și frumusețea conținutului”.                                                                                                      
„Valoarea ta se află dincolo de mască”, le-a spus adolescenților și oaspetele de onoare Antonina Calancea, actriță la Teatrul de Revistă „Ginta Latină”. Orice rol jucat pe scenă este ca o viață, deoarece în teatru, cărțile prind viață. În teatru, fiecare sentiment se trezește la viață. În teatru omul vede realitatea exact așa cum este ea. Pentru că actorul, prin talentul, munca și măiestria cu care interpretează fiecare rol, nu face altceva decât să materializeze, să creeze, nu doar arta, ci și viața și trăirea. Aparent, zi de zi suntem aceiași. Însă de fapt, nu ne schimbăm doar hainele, ci și măștile pe care le purtăm. Suntem oameni, dar cu o mie de fețe și zilnic ne punem pe chip masca  potrivită, cea care se potrivește cel mai bine stării noastre de spirit. Uneori purtăm măștile veseliei, alteori ale adevărului, în alte momente ne punem măștile duioase ale sensibilități, purtăm cu demnitate măștile siguranței, dar numai noi știm cât de nesiguri suntem de fapt , aproape niciodată nu suntem noi înșine. Tindem să ne prefacem și nu o facem de amorul artei, ci niște oameni care vor să-și trăiască viața mai ușor. Viața este ca o mare, mare, scenă de teatru, în care fiecare dintre noi jucăm câte un rol important. Unii avem parte de finaluri fericite, alții mai puțin, însă oricum ar fi, rolurile vieților noastre sunt grele, uneori ne strâng și ne fac să jucăm extrem de prost. Ne îndepărtăm de la esență, comitem greșeli, facem răutăți și uite așa scena vieții noastre cade-n derizoriu.  Valoarea  ta se află dincolo de mască. Dacă vrei să fii fericit, dă-ți jos masca sufocantă impusă de societate, respiră adânc, simte și bucură-te de valoarea care e în tine. Aflându-ți valoarea, vei afla și menirea ta.
  „Teatrul este poezia ce se desprinde din carte și devine omenească.”  Federico Garcia Lorca                                                                        
                                                                                        


Amintirile copilăriei

Lucia Bacaliuc, bibliotecar, oficiu copii, Filiala „Ovidius”
           
Amintirile  frumoase  din copilărie vin și se se duc ca foile căzute din calendar. Amintirile copilăriei ne copleşesc inima şi ne bucură sufletul.
            E jubileul lucrărilor scriitorului clasic român Ion Creangă. Lecturând Amintirile din copilărie  a sfătosului bunic din Humuleşti, ne-am simţit în sânul copilăriei noastre.
Ora poveştilor din luna noiembrie a deschis o filă din opera marelui scriitor cu povestirea La scăldat. Activitatea  s-a început cu relatări despre viaţa sriitorului. Apoi au primit un arbore decupat pe care cititorii  urmau să-l completeze. Mai târziu copiii au vizionat filmul artistic La scăldat din Amintirile din copilărie. După vizionare au evidenţiat calităţile unui copil în formă de păianjen şi au rezolvat integrama creată în baza povestirii. Activitatea s-a terminat cu jocul de cuvinte de la noţiunea la scăldat. Călătoria în opera crengiană a continuat și în următoarea zi de miercuri cu elevii de la Gimnaziul „D. Matcovschi” însoțiți de diriginta lor Viorica Enache. Copiii au primit un poster despre Copilărie, au găsit asocieri și au scris cuvinte frumoase despre această perioadă din viața lor. Apoi pe marele ecran a rulat filmul artistic La cireși, după capodopera crengiană Amintiri din copilărie. După vizionare, participanții au răspuns la întrebările propuse de bibliotecară, despre  conţinutul aventurei lui Nică a Pietrei la cireşi. După ce au găsit culorile potrivite pentru cireşele coapte şi crude, copiii au încheiat activitatea cu zâmbete şi îmbrăţişări.
             Și în următoarea zi de miercuri participanţii au continuat să facă cunoştinţă cu scrierile lui Ion Creangă. Mai întâi, copiii au discutat copilăria lui Nică a Pietrei, şi-au amintit de poveştile scrise de povestitor. Au comentat expresia Copilăria leagăn de poveşti apoi, au fost provocați la un joc didactic, unde trebuiau să ghicească ce se găsește în cutie. Copiii au dedus că este o pupăză. Cititorii fideli: Ilinca şi Andreea au înscenat fragmentul din târg, unde Nică vindea pupăza. A urmat filmul artistic Pupăza din tei. După vizionare, participanţii au răspuns la nişte întrebări de recapitulare. Ora s-a încheiat cu jocul de cuvinte, formate din literele expresiei pupăza din tei. Copiii şi-au îmbogăţit vocabularul cu noi expresii şi cuvinte până acum neântâlnite.


marți, 20 decembrie 2016

Листая страницы летописи нашего города

         Larisa BARABAȘ,
sef oficiu, Filiala "Hristo Botev"

            История родной земли, родного города всегда интересна и познавательна. Нам давно известен постулат - Без знания прошлого нет будущего, поэтому каждая новая информация, которая пополняет копилку нашего родинознания бесценна во всех отношениях.
            19 декабря 2016 года в Библиотеке Христо Ботев состоялось заседание клуба „Эврика", в программе которого была презентация нового документального фильма о Кишиневе. Ленту представил молодой режиссер и один из ее создателей - Анатолий Маркоч. У этой работы еще нет названия, требуются еще кое-какие доработки технического плана, но даже черновой вариант произвел настоящий фурор в аудитории и прозвучало много теплых слов благодарности в адрес творческого коллектива нового фильма.
            В ленте история города разворачивается на экране в своей логической поступи, начиная от зарождения, где говорится, что издревле жители древних поселений оседали у берегов рек, так сложилась и судьба будущего Кишинева. Наиболее интенсивное развитие город получил начиная со средины 19 века. Следующие 50 лет можно назвать "золотым" временем в его судьбе, так как уже в начале ХХ века (то есть всего за пол века) Кишинев входил в десятку лучших городов южных территорий Российской империи, в то же самое время он по-праву считался красивым европейским городом, все это благодаря прекрасному географическому расположению, но главное, таланту и самоотдаче работающих и творивших здесь горожан, людей разных национальностей, вероисповедания, но горячо любивших свой город. Слова особой благодарности прозвучали в адрес градоначальника - Карла Шмидта, человека кристальной чистоты души, высокого уровня человеческого достоинства и образованного чиновника, управляющего государственными делами. Вклад Карла Шмидта в развитие и процветание нашей столицы просто необъятен.
            Трагической нотой в фильме прозвучал момент известного, к сожалению, еврейского погрома 1903 года, который кровавой страницей вошел в историю летописи города. Экскурс в драму тех лет провели историки-краеведы, опираясь на многочисленные исторические документы, а также сохранившиеся описания очевидцев кровавых событий.
            Много интересных моментов хранит история и жаль, что в процессе дальнейшего развития города безвозвратно уходят некоторые фрагменты его старого, но прекрасного лика, которые надо бы беречь для потомков. Фильм затрагивает и эту актуальную для данного момента тему.
            С благодарностью аудитория восприняла показанную ленту. Вслед за просмотром развернулась долгая и жаркая дискуссия, в которой оживали картинки прошлого и словно пазлы выстраивались в масштабную картину славного исторического прошлого любимого города - Кишинев.


luni, 19 decembrie 2016

Designerul naturii – Omul

Lilia Don-Ciobanu, bibliotecar, Filiala „Ovidius”


Iarna nu este sezonul cel mai propice desfăşurării unor activități ecologice prin care să ajutăm la însănătoşirea mediului, dar putem să identificăm rănile provocate de cei care au o atitudine indezirabilă față de vestimentaţia naturii și să încercăm să le vindecăm. Explicând noțiunile de ecologie, poluare, reciclare, Micii ecologiști au demonstrat că știu regulile de protejare a naturii. Cercetătorii au întreprins în cadrul lecțiilor de educație ecologică tot felul de activități creative pentru un viitor verde, conștientizând că designerul responsabil al naturii este Omul.
Joaca poate deveni o lecție de știință, iar copiilor le putem trezi interesul față de fenomene, cercetare, explorare, experimente. Experimentul stimulează curiozitatea și entuziasmul copiilor pentru știință. Învățarea unor teorii complexe va fi foarte simplă și mai ales distractivă. Cele trei experimente pe care și le-au propus savanții  astăzi, contribuie la dezvoltarae unui proiect de economisire a apei potabile în școală și comunitate.  Echipa verde împreună cu bibliotecarele Viorica Moraru și Lilia Ciobanu au discutat despre stările de agregare ale apei: lichidă, solidă și gazoasă, circuitul apei, ploile acide...
În cadrul lecției de ecologie au fost desfășurate următoarele experimente:: Capsula-creatură, Decorațiuni din ghips, Brăduțul dulce. Experimentul Capsula-creatură realizat de micii savanți, contribuie la dezvoltarea atenției, creativității, conștientizând că știința progresează, în ciuda poluării mediului. Micii ecologiști au descoperit că într-un minut pot lua naștere niște creaturi fantastice. Să fie oare magie!? Un alt experiment: Decorațiuni din ghips, a adus zâmbete pe chipul copiilor. Ei au reciclat cutii de ouă de prepeliță pentru a introduce amestecul din ghips, apă, colorant, astfel obținând forme de globuri pentru brăduțul de Crăciun. Acest experiment contribuie la dezvoltarea motricității fine, atenției și creativității. Experimentul: Brăduțul dulce preparat din chec cu vișini și jeleu, checul repezentând tulpina bradului, iar jeleul verde, coroana lui, învață copiii că a mânca sănătos, este un mod de viață.

La lecția de educație ecologică, copiii au ocazia să facă experimente cu ajutorul obiectelor și substanțelor din universul lor imediat (pet-uri, bicarbonat de sodium, colorant alimentar, oțet, sare), în acest fel ” a face știința” devine o activitate prietenoasă și la îndemână pentru ei, acest lucru ajutându-i să capete încredere și să scape de mitul conform căruia domeniile științifice sunt inabordabile.

vineri, 16 decembrie 2016

Top cărţi despre leadership

Top cărţi despre leadership: Pe piaţă există numeroase cărţi despre leadership. Acestea te învaţă cum să conduci într-un mod inteligent şi eficient pentru ca echipa să dea randament, să fie motivată şi mulţumită.

luni, 5 decembrie 2016

Întâlnire cu scriitorul Alexandru Plăcintă

Ludmila CAPIȚA,  Bibliotecar principal,
Filiala „Transilvania”
  
 Astăzi, 5 decembrie 2016, Biblioteca „Transilvania”, într-o frumoasă colaborare cu  Școala primară nr. 83 „Grigore Vieru”, a organizat o intâlnire de suflet cu scriitorul și ilustatorul de literatură pentru copii Alexandru Placintă.  Au venit cu o nespusă bucurie la această întâlnire elevii clasei a I-a „I”  și „F” indrumați de învăţătoarele dna Liia Butuc și Tatiana Iepuraș.
 Dna Parascovia Onciu, șefa bibliotecii mesajul său de salut a menționat că intâlnirile su scriitorii contribuie la altoirea dragostei față de carte și lectură, întâlnirea pe viu cu autorii cărților pune temelie mai trainice în dezvoltarea, educarea armonioasă a copiilor. În continuare a urmat prezentarea scriitorului  acestor copii minutați.
Poetul şi-a început întâlnirea cu un recital, răscolind sufletele copiilor cu poeziile: „Mama”, „Furninele”, „Mă bucur” etc. Apoi autorul le-a povestit copiilor despre etapele scrierii cărților sale. Surpriza cea mare pentru copii a fost că, domnia sa a demonstrat  pe proiector ilustrațiile cărților cu povești „Povestea focului”, „Povestea lui Aidin”, „Pomul fermecat” pe fundalul unei muzici plăcute auzului. Copiilor atât de mult le-a plăcut această surpriză. că au aplaudat în continuu.  Activitatea s-a desfăşurat interactiv cu  întrebări interesante legate de copilărie, de familie și creație, care au fost adresate scriitorului Alexandru Plăcintă, cum ar fi: Când a început să scrie?; Care e prima poveste scrisă?; Ce are de gând sa scrie în continuare?; Unde pot publica cea ce scriu copii?... În acest context autorul le-a vorbit despre Portalul de Literatura copii unde este o rublică pentru copii. Acest portal are o mare însemnătate nu numai pentru copii dar și pentru scriitori, deoarece nu toți scriitorii au posibilitate  de a publica ce au scris. Publicând mai întâi pe aceasta pagină, vezi reactia copiilor, vezi cum percepe ce scrii, cum a înțeles și a invățat cea ce ai scris.
O surpriza placută pentru protagonistul activității a fost însenarea unui fragment din opera „Pomul fermecat”, actori fiind Alexandru Gorea, clasa I-a „I” și Corneliu Țaranu, clasa I-a „F”, prin acest fel trăind clipe de satisfacție sufletească toti prezeniții în sală. A fost doar un fragment, copiii fiind îndemnață să citească povestea în întregime, ca apoi după vacanța de iarnă să se reîntâlnească la o nouă întâlnire  cu alte însenări.

La final scriitorul a rămas satisfăcut de această întâlnire  și a dăruit copiilor cât și profesorilor cărți cu autografe.

vineri, 2 decembrie 2016

Vârsta libertății, dar și a responsabilității

       Daniela VRABIE,
sef oficiu, Filiala „Transilvania”

          
Trecerea din lumea caldă şi sigură a copilăriei spre lumea măturatăţii cu responsabilităţile sale se realizează de cele mai multe ori cu dificultate, sub imperiul nesiguranţei, al confuziei, al sentimentului de teamă care poate mina serioase conflicte şi probleme. Dar dacă nu suntem prea preocupaţi sau chiar doborâţi de  ceea ce ni se pare că se întâmplă tocmai pentru a ne supăra şi a ne face nouă viaţa imposibilă, putem remarca cu certudine că ea, viața, poate fi mai interesantă, mult mai captivantă, mai ales dacă ne cunoaştem ,,locul nostru şi dăm un sens acestuia.
       Invitatul special al serviciului „Tineri, Rebeli și Ambițioși”, a fost Olga Rabei avocat de profesie, care activează la Institutul de Reforme Penale, având un impact pozitiv cu adolescenții de la Liceul Teoretic „P. Zadnipru”  pentru că le-a oferit elevilor atât informație reală din cazuri concrete și  implicândui în cazuri cu diferite situație de ordin penal. Elevii au fost împărțiți în două grupuri: primul grup având situția: doi copii de 15 ani au furat căpșunele din grădina vecinului și grupul doi un băiat pe nume Costică de 16 ani a furat mașina tatălui său din dorința mare de a impresiona fetele.
 Primul grup justificând că  este o vârstă la care tînărul este vulnerabil, dominat de mediul de prieteni, de școală și deasemenea în familie și nu în ultimul rînd de neștiință, lipsa de informație.
       Grupul doi au explicat că un adolescent ajunge la 16 ani, începe să simtă gustul libertăţii pe care treptat o vrea a fi totală. Vrea să decidă singur. Vrea sa-şi conducă singur viaţa. îi displace controlul parinţilor şi se străduieşte să le dovedească că nu mai este copil. Însă el nu este nici adult, ceea ce determină o luptă continuă, uneori dureroasă. Acest conflict are şi o altă latură: adolescentul doreşte libertate totală, dar este în continuare dependent de parinţi material, financiar. Altfel spus, doreşte libertate fără responsabilitate şi asta deoarece nu ştie ce înseamnă adevarata libertate care duce la creștere, la dezvoltare, la împlinire, iar nu la conflicte sau eşecuri continue.
Se impune deci construirea unei imagini corecte asupra acestei ,,himere"care este libertatea, iar cel mai sigur punct de pornire este identificarea semnificaţiilor pe care adolescentul le acordă deja acesteia și „Un om bine informat este un om puternic”, dar în cazul vârstei juvenile „Un adolescent informat este acel tânăr care nu va avea infracțiuni cu caracter penal”. Elevii trebuie să cunoască adevărata libertate și că vârsta la care sunt ei – juvenilă este cea mai neliniștită și astfel li s-a dat să completeze din fișa de activitate spațiile libere după cum le  sugerează începutul: Libertatea este pentru mine ca...; Mă simt liber/ă când...; Nu mă simt liber/ă când...; Avem nevoie de libertate pentru că numai un om liber...; Când sunt liber/ă...; Când mi se îngrădește libertatea...; Pentru a fi liber...; Libertatea se câștigă...
          Identificarea conflictelor de rol și status ce pot apare în relaţia cu adultul ca urmare a necunoaşterii exacte a poziţiei şi a responsabilităţilor.
          Următoarea activitate pentru elevi au avut de ierarhizat pe o piramidă valori în ordine descrescătoare a importanței lor cum ar fi: Dreptate; Religie (credință); Fericire; Adevăr; Prietenie; Toleranța; Libertatea; Dragoste; Educație; Siguranță economică; Inteligența; Realizare profesională; Cetățenie.
La sfârșit fiecare din ei au primit o fișă de informație cu formarea unei imagini de sine pozitive determinând să conștientizeze că:
·      Nu este singurul care trece prin asemenea momente.
·      O problemă nu este înlăturată dacă este ignorată sau dacă lăsată să te copleșească, pierându-ți toată încrederea în sine.
·      Dincolo de „defectele” pe care le ai sau pe care îți închipui că le ai, există foarte multe și valoroase calități, atuuri pe care trebuie să le cunoști și să le valorifici astfel încât să compensezi ceea ce nu-ți place la tine.
·      A fi un prieten bun înseamnă a câștiga prieteni adevărați.
·      A spune „nu pot”/ „nu sunt în stare să fac și eu așa ceva” înseamnă a limita și a pune bariere propriilor aspirații, dorințe, posibilități.
·      Important este că, în locul dezamăgirii și deznădejdii să realizezi o analiză pozitivă a situației respective pentru a-i identifica cauzele astfel încât acestea să nu mai acționeze în viitor.

Astfel informația primită direct de la Dna Olga a fost binevenită pentru că este un prim pas la îndepărtarea confilctelor cât și a consecințelor la o vârstă juvenilă