Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”
Puțini știu cum a
început istoria macrameului
și cum a ajuns acesta să decoreze nu doar casele românilor, dar și pe ale altor
popoare. Istoria împletirii prin noduri este de milenii. Ea a luat naștere încă
atunci, când omul a avut nevoie să unească două capete de ață și a legat primul
nod. Mai târziu, vânătorii
din societatea primitivă împleteau mreje din lână, obținută din părul de la
animalele pe care le vânau pentru hrană, dar și din ierburi de baltă. La început, omul împletea mreje simple, fără
noduri. Rețeaua a căpătat o formă mai stabilă când s-a parcurs la răsucirea
firelor unul cu altul. Rămășițe din astfel
de mreje din fire de tei pot fi văzute în muzeele din Scandinavia. În zilele
noastre pescarii din Malta și insulele Canare folosesc acest procedeu la
împletirea capacelor pentru coșuri.
Mai apoi, mrejele fără noduri au fost înlocuite de cele
cu „lacustru” și „peruan”. Astfel de mreje împleteau locuitorii Oceaniei, pescarii
străvechi din Peru și cei africani din bazinul râului Congo. Odată cu
perfecționarea firelor pentru împletit devenea tot mai greu de a păstra o formă
constantă a ochiurilor. Era nevoie de noduri fixe. Așa fel de noduri au devenit
cele „zimțate” și cele „țesute”. Împletirea mrejelor cu noduri țesute se
practica în nord-vestul Europei din timpuri străvechi. În mlaștinile din
Finlanda, cu 50 de ani în urmă, au fost găsite rămășite de mreje din timpul
epocii de piatră. Pe parcursul evoluției și dezvoltării omenirii, atitudinea
față de noduri era diferită. Erau timpuri când nodul era pur și simplu
interzis. Printre multele tabuuri ale senatorilor romani, unul dintre ele era
acela de a nu avea în haine nici un nod. Nodurile erau interzise în Laplandia
și vestul Indiei la daiacii de litoral, la locuitorii de la nordul insulei
Sulavesi(Indonezia).
În Rusia, legatul nodurilor însemna a vrăji , a descânta, a ghici, astfel scrie V. I. Dal .
Creștinismul ortodox condamna purtatul amuletelor care erau confecționate prin
noduri. Dar această concepție a fost manifestată față de aceste obiecte, a fost
în unele locuri și de scurtă durată. Unele popoare, din contra, considerau că
nodurile aduc noroc și folos. Despre aceasta ne relatează istoriograful roman
Pliniu cel Bătrân. Se considera că prin legarea și dezlegarea nodurilor se pot
trata anumite boli, așa ca hernia, fracturile ș.a. Nodul „kalach” (simplu) simboliza fericirea, bogăția și fertilitatea.
În orientul antic exista un mod de scriere prin noduri,
cu ajutorul cărora oamenii adunau și păstrau informația necesară. Datorită acestui fapt, ei au salvat și transmis informații utile urmaților lor. Pe vasele grecești deseori întâlnim imaginea lui Hercule în piele de lei.
Labele anterioare ale fiarei sunt legate pe piept cu un nod, care a primit
numele de ”nodul lui Hercule” . Cu un astfel de nod sunt legate mantiile
personajelor pe picturile murale din Egipt și tulpinile lotusului pe podoabele
de aur ale faraonilor. Grecii antici erau
convinși de forța magică a nodului lui Hercule. Ostașii răniți își legau cu el
rănile, executat din sfoară, și adesea era purtat la gât ca talisman. Marinarii
împleteau din el lănțișoare și le legau la vârfuri de catarge, cu speranța că
ele îi vor apăra de primejdii.
În Grecia antică, în timpul sărbătorilor populare,
printre concursurile de iscusință era si acela de a lega și dezlega nodul ”turcesc”, un nod foarte complicat, care,
posibil, și este legendarul nod ”gordian”, dezlegarea căruia, conform
legendelor vechi, promitea stăpânirea Asiei. Iată ce spune o legendă:
„ În timpul răzmeriței din Frigia, oracolul a prezis să
fie proclamat rege primul om care va sosi cu carul la Adunarea Populară. Acesta
a fost Gordios Midas, fiul unui frigian sărac. Devenit rege, el a închinat
acest car lui Zeus, l-a instalat în templu și a legat jugul de oiștea carului
cu coajă de vișin printr-un nod foarte complicat .”
Știind legenda despre norocosul rege din popor, Alexandru
Macedon a dorit să vadă renumitul car și nodul, dezlegarea căruia, conform prezicerii
antice, promitea stăpânirea Asiei. Unele surse istorice ne povestesc că
Alexandru n-a putut dezlega nodul gordian și l-a tăiat cu sabia. Alte surse ne
vorbesc că ar fi invers și pretind că el ar fi dezlegat nodul și ar fi scos
jugul și prin asta și-ar fi confirmat dreptul de a stăpâni Asia.
Arta macrameului a cunoscut o dezvoltare mai amplă în
secolul IX î.e.n. Anume din acele timpuri încep a se împleti obiecte prin
noduri. Cert este că mărturii asupra acestui mod de înnodare datează încă din
vremea asirienilor și a babilonienilor. Fondatorii artei macrameului sunt
considerați marinarii, care, în orele de răgaz, împleteau lănțișoare, colane, talismane, pe care le dăruiau
prietenilor lor din țările îndepărtate. Lumea vestică a făcut cunoștință cu
macrameul odată ce maurii din nordul Africii au început să călătorească spre
Spania și apoi spre Franța. În
secolul XIV de la marinari au însușit arta împletitului locuitorii Indiei și ai Chinei. În catedrala din Madrid
au fost găsite desene ale ornamentelor și nodurilor de macrameu din acele
timpuri. Cam pe atunci macrameul a devenit cunoscut și popular în Italia.
Dantele împletite garniseau cuverturile, draperiile și îmbrăcămintea.
Astfel au început să fie deschise primele școli de
macrameu. În orașul Torino, Valentina Kavandoli învăța copii să împletească de
la vârsta de 5-6 ani. Ea a introdus o metodă nouă de împletire, care-i poartă
numele. Metoda are la bază folosirea firelor de două culori la împletirea
nodului rips. Obiectele de macrameu au fost redate și în pânzele
pictorilor. Astfel, în tabloul lui Sandro Botticeli „Închinarea
magilor”(1476-1477) unul din personaje poartă scufie confecționată macrameu,
adică prin tehnica de înnodare a firelor.
În secolul al XVII-lea arta macrameului s-a răspândit în
Europa de Nord și America de Nord, dar și o mare popularitate a căpătat în
Anglia. În Europa, garnisirea hainelor cu dantelă din noduri era un mare prestigiu.
Însă, arta macrameului era apanajul unor puțini aleși. Ei creau admirabile
exemplare de storuri, cuverturi, fețe de mese, huse pentru instrumente
muzicale. Dantela împletită preferată de ei era din fire de aur și împodobea
veșmintele persoanelor de rang duhovnicesc și regal.
Cu timpul, arta împletitului prin noduri era dată
uitării, pentru a renaște, căpătând trăsături și denumiri noi. La diferite etape
arta de a împleti se numea diferit: împletitură pătrată, dantelă din noduri,
canaf din noduri etc. Abia în secolul XIX acest lucru de mână, ca meșteșug și
artă, a căpătat numirea de macrameu. În limba turcă „macrama”
înseamnă fular sau prosop, șervețel cu franjuri, care era de fapt o modalitate
de a înnoda decorativ capetele țesăturilor astfel ca să nu se destrame, iar în
limba arabă „migramax” - franjuri sau fular garnisit cu dantelă împletită.
Macrameul a cunoscut un nou val de răspândire în secolul
XIX. Mostre ale articolelor împletite în acele timpuri se păstrează cu
sfințenie în diferite muzee ale lumii. Ele au la bază nodul orizontal (de rips
sau dublu) în toate variațiile: romburi, lănțișoare, colțișoare, carouri etc.
Materialul pentru împletit era și el variat: fire de mătase și bumbac, găitan,
fire aurite, lână ș.a.
În anii douăzeci ai secolului trecut macrameul renaște și
devine la modă. Obiectele împletite, covoare, șervețele, abajururi, paravane,
iar mai târziu storurile și cașpourile devin elemente de decor. După o perioadă lungă de umbra și
uitare aprecierea macrameurilor a renăscut odată cu epoca hippie: anii șaptezeci au adus cu ei decorațiuni pentru pereți, articole de îmbrăcăminte, agățătoare pentru plante și multe
altele făcute după metoda macrameului. Panourile
împletite au început să fie combinate cu țesătoria. Macrameul a luat o mare amploare la
confecționarea balansoarelor, hamacurilor, pavilioanelor etc.
Astăzi, această artă a
început să fie iarăși la modă, creațiile realizate în această tehnică fiind
adaptate vremurilor noastre. Nu mai putem vorbi de vintage sau retro, căci prin
tehnica macrameului sunt realizate obiecte moderne, elegante, care pot îmbogăți
cu succes interiorul modern al caselor noastre. Cei care stăpânesc această
tehnică și care iubesc creativitatea au reinventat macrameul și au făcut o
pasiune din a crea o mulțime de lucruri noi, care ne atrag și care se potrivesc
ambianței confortabile a unei case a timpurilor noastre.
Ultimii ani, arta macrameului a luat amploare mai mare.
Pe lângă înfrumusețarea hainelor și ale încăperilor, a început să fie folosită
decorarea localurilor publice. De exemplu, cafenelele și restaurantele de elită,
în combinație cu articole țesute, folosesc macrameul. Elemente decorative
executate din sfoară sunt amplasate pe pereți, abajururile frumos împletite sunt
armonios îmbinate cu diverse culori ale încăperilor. Însă, elementul principal
rămâne panoul-macrameu. Cel mai des puteți observa storuri-macrameu care
înfrumusețează geamurile caselor de creație, dar și ale altor edificii, așa ca
școlile, bibliotecile, saloane de frumusețe, centre comerciale etc.
Tehnica macrameului a fost folosită și la decorul scenelor
pentru spectacole ale teatrelor, nu numai din țara noastră, dar și în alte
state. În ultimii ani, la expozițiile de artă decorativă, târguri și
festivaluri, organizate cu ocazia sărbătorilor naționale, dar și locale, tot
mai des pot fi întâlnite lucrări de macrameu executate atât de meșteri
profesioniști, cât și de amatori, iubitori de arta împletirii prin noduri.
Printre lucrările meșterilor populari din Republicile Baltice
se întâlnesc deseori panouri murale, în care sunt folosite pe larg elemente cu
ornamente geometrice combinate cu elemente din arta macrameului.
Macrameul exprimă elemente variate și originale fără ca
să copie ceva sau pe cineva. Principiul folcloric se manifestă prin ornamente
și combinații de culori. Articolele confecționate prin noduri se asortează de
minune cu mărgele, chihlimbar și lemn, dar fără să exagerăm cu folosirea lor,
pentru a nu aglomera lucrările cu detalii. E important de ținut cont de materia și
culoarea firelor, de alegerea iscusită a nodurilor și ornamentelor etc., pentru
a conferi lucrărilor o adevărată
eleganță și finețe.
Macrameul cucerește tot mai mulți admiratori de toate
vârstele. Această artă o învață copiii în școli și case de creație, dar și la Biblioteca
„Ștefan cel Mare” din sectorul Botanica, una din filialele Bibliotecii Municipale
„B.P. Hasdeu”. Această artă se învață în cadrul serviciului „Fantezie”. Copiii
învață alfabetul și gramatica artei împletirii prin noduri. Ei împletesc cu
pasiune lucruri frumoase și necesare, atât pentru decorarea odăilor lor, cât și
a bijuteriilor pe care le poartă cu mândrie.
Popularitatea macrameului e ușor de explicat. Lucrările
împletite prin noduri se deosebesc nu numai prin trăinicie, ci și prin
frumusețea și eleganța lor. Această artă oferă mari avantaje în manifestarea
creativă a persoanelor. Posibilitățile acestei
arte sunt foarte mari. Produsele vor decora în mod favorabil garderoba, dar și interiorul
apartamentului. Principalul lucru este dorința și imaginația.
Luăm în mâini o
simplă funie, legăm noduri și …vom crea minuni. În tainele acestei arte
vei pătrunde treptat. Pentru început vei afla despre istoria și posibilitățile
ei, apoi vei învăța alfabetul nodurilor, vei însuși gramatica împletirii și
abia după aceea vei începe să lucrezi la o lucrare simplă, apoi mai complexă,
învățând pas cu pas procedeele de împletire, perseverând pentru a stăpâni
firele de ață. Așa vei fi eroul care promovează această artă pentru a o dezvolta
și a o promova ca pe cel mai străvechi meșteșug al oamenilor. Spiritul inventiv
te va ajuta să faci și să creezi veritabile opere de artă.
