Stiluri de învățare în educația nonformală

 Stilul de învățare reprezintă modul prin care o persoană percepe, se comportă şi interacționează într-un mediu de învățare. Este un set de caracteristici individuale a modalităților de răspuns la situațiile de învățare și de prelucrare a informațiilor. „Stilul de învățare" se referă la o strategie mentală sau comportament frecvent aplicat în situațiile de învățare, construit în funcție de propriul potențial, mai ales în context educațional. Un stil de învățare este un stil preferat de a învăța.

 Tipologia axată pe „simțuri”:

•           Vizual – persoane care preferă să observe fotografii, grafice, diagrame, scheme etc. Obțin cele mai bune rezultate în realizarea unei sarcini atunci când au citit instrucțiunile sau când au văzut pe altcineva realizând sarcina respectivă. Expresia tipică: „Hai să vedem”;

•           Auditiv – persoanele preferă să asculte informația, prezentată în cuvinte. Cele mai bune rezultate le obțin atunci când sarcina le este explicată prin viu grai. Expresia tipică: „Hai să auzim”;

•           Kinestezic – persoanele preferă experiența fizică: atingere, manipulare. Sarcinile sunt îndeplinite cu succes dacă pot să experimenteze, să învețe pe măsură ce acționează. Expresia tipică: „Hai să încercăm”.

Caracteristicile celui care învață:

 

Vizual/A vedea	Auditiv/Ascultare	Kinestezic /Practic
Îl ajută dacă ia notițe sau dacă desenează ceva	Își amintește ce spune sau ce aude	Își amintește ce face, împreună cu toate experiențele trecute
Îl ajută graficele şi imaginile	Vorbește tare cu el/ea însuși/însăși	Îi plac recompensele cu caracter fizic
Întâmpină dificultăți la concentrarea asupra unor activități verbale	Nu se descurcă întotdeauna cu instrucțiunile scrise	Îi place să atingă oamenii în timp ce vorbește cu ei.
Preferă să privească decât să vorbească sau treacă la acțiune	Îi place să asculte pe alții citind ceva cu voce tare	Rezolvă efectiv problemele
Este de multe ori bine organizat	Șoptește în timp ce citește.	Bate din picior/cu creionul în masă
Își amintește ce vede	Îi plac discuțiile	Găsește modalități de a se deplasa.
Așază informațiile în format vizual	Are nevoie să vorbească în timp ce învață lucruri noi	Îşi pierde interesul când nu este implicat în mod activ.
Îi place să citească şi ortografiază bine	Își amintește numele  oamenilor	Nu ortografiază bine
Are o personalitate tăcută, liniștită	Fredonează/cântă.	Are o personalitate deschi-să
Observă detaliile	Zgomotul este un element de distragere a atenției.	Nu poate sta liniștit mult timp

 

Tipologia bazată pe teoria lui Kolb

 

Tipologia dezvoltată pe baza teoriei lui David Kolb, pornește de la intersecția a 2 axe:

·                    De la concret la abstract sau de la simțire la gândire

·                    De la reflexiv la activ sau de la privire la acțiune

Pentru a stabili cele patru stiluri de instruire, Kolb face referință la patru procese fundamentale de învățare: emoția, observarea, gândirea şi acțiunea.

•      Emoțiile şi simțurile (experiența concretă) – formabilii „percep” informația.

•      Observarea reflexivă – formabilii reflectă asupra modului în care informația va afecta diferite aspecte ale vieții.

•      Gândirea (conceptualizarea) – formabilii compară felul în care informația corespunde experienței anterioare  - se creează teorii.

•      Experimentarea activă – formabilii se gândesc în ce fel informația nouă poate să le ofere modalități inedite de a acționa.

Evidențiem patru stiluri de bază de învățare:

• ·         stilul activ;
• ·          stilul reflexiv;
• ·         stilul teoretic;
• ·         stilul pragmatic.

Activii (a încerca, a face) preferă activitățile care îi implică direct în experiențele noi. Le place tot ce este nou, sunt deschiși, entuziasmați şi fără prejudecăți sau scepticism, sunt flexibili. Cel mai mult le place să se afle în vâltoarea evenimentelor, activităților, atenției celor din jur. Principiul lor de bază este: „Voi încerca orice măcar odată!”. Deoarece sunt foarte entuziasmați de tot ce este nou, de regulă, mai întâi acționează şi apoi se gândesc la consecințe. Devin ineficienți şi, practic, nu mai sunt interesați să învețe ceva, dacă în activitate nu mai este nimic nou sau nu este implicare directă, activă.

·  Apreciază si se implică în experiențe noi, fără să stea pe gânduri

·  Sunt entuziaști față de ideile noi

·  Au o minte deschisă la nou

·  Se bucura de prezent

·  Emite judecăți bazate pe sentimente și intuiție

·  Îi place provocarea, se plictisește de detalii.

·  Caută să acapareze discuția în jurul lor

·  Caută să aibă permanent ceva de făcut, plăcându-le situațiile de criză pe termen scurt

·  Abordează problemele folosind metode de creativitate cum ar fi spre exemplu brainstorming-ul

·  Atunci când entuziasmul față de o activitate se reduce, caută altceva

·  Se plictisesc cu implementarea şi consolidarea unor aspecte pe termen lung. Le place să fie în mijlocul evenimentelor

Metode preferate: brainstorming, dezbaterea, rezolvarea de probleme, jocul de rol

Reflexivii (a face, a privi) preferă să observe ceea ce se întâmplă în jur. De regulă, evită participarea imediată în realizarea sarcinilor pe care le dă formatorul: mai degrabă observă ce fac ceilalți dintr-o parte. În instruire le place să colecteze date, să le analizeze, să dea aprecieri. Înainte de a trage o concluzie, o cântăresc foarte bine. Principiul lor de bază este: „De șapte ori măsoară şi o dată taie!”. Sarcinile care necesită multă gândire şi analiză îi fac pe reflexivi să învețe ușor şi cu mult interes. Spre deosebire de activi, nu le place să fie în centrul atenției, evenimentelor. Au un comportament pasiv şi, chiar, retras. Pierd interesul față de activitatea de instruire atunci când sunt solicitați să joace roluri principale, să fie activi şi energici, să gândească şi să acționeze rapid. Sunt foarte eficienți în realizarea sarcinilor de evaluare, elaborare şi completare de chestionare etc.

·         Le place să stea deoparte şi să analizeze asupra experiențelor noi

·         Adună date şi le tratează cu atenție înainte de a lua o decizie

·         Tind să amâne concluziile cât mai mult

·         Sunt precauți şi distanți

·         Persoane meditative, care îi ascultă pe ceilalți

·         Au nevoie de timp înainte sa-si spună părerea

·         Sunt oameni gânditori care consideră o problemă din toate unghiurile, analizând toate posibilele consecințe înainte de a lua o decizie

·         Preferă să stea în spate la întâlniri, observându-i pe ceilalți

·         Îi ascultă pe ceilalți şi așteaptă să înțeleagă bine sensul discuției înainte de a-şi exprima punctul de vedere

 

Metode preferate: auto-analiza, discuții în grupuri mici, chestionarele, observarea, feed-back-ul, interviul

Teoreticii (a privi, a gândi) preferă să analizeze şi să sintetizeze toate informațiile pentru a le transforma în teorii bine fundamentate logic. Lucrează cel mai bine la realizarea sarcinilor care ţin de formulare, analiză, valorificare de principii, ipoteze, modele, reguli etc. Manifestă o gândire logică pronunțată, cu ușurință elaborează scheme logice, standarde etc. În procesul de învățare se bazează doar pe fapte şi dovezi concrete. Sunt sceptici, nu acceptă oricare metode de instruire, mai ales cele interactive. Principiul lor de bază este: „Dacă este logic, este bun.” De regulă, ei pun întrebări de tipul: „Are sens?”, „Pe ce dovezi se bazează?”, „Care sunt ipotezele de bază?” etc.

• Dacă este logic, este corect
• Gândesc problemele într-o manieră logică
• Adaptează și integrează observațiile în teorii care li se par logice
• Sunt preocupați de teorii, modele, principii
• Tind să fie perfecționiști
• Tind să fie analitici şi obiectivi
• Nu se simt bine cu aspecte subiective
• Preferă certitudinea, nu ambiguitatea
• Învață mai ușor de la persoane cu autoritate, într-un mediu impersonal

 

Metode preferate: modele, statistici, citate, aplicarea teoriilor

Pragmaticii (a gândi, a încerca) preferă experimentarea ideilor. Ei leagă orice lucru pe care îl învață de practica de fiecare zi. Le este interesant să învețe doar atunci când văd legătura dintre ceea ce învață şi ceea ce pot aplica în viață de fiecare zi, ceea ce le poate aduce un beneficiu personal, un rezultat concret în 7 activitatea practică. Îi atrag foarte multe idei noi şi pe toate doresc să le experimenteze imediat. Ei sunt persoanele cu un foarte puternic simț al realității, „cu picioarele pe pământ”, le place să rezolve probleme şi să ia decizii practice. Principiul lor de bază este: „Dacă funcționează, înseamnă că este bun.” Se irită atunci când trebuie să asculte prelegeri teoretizate sau să facă lucruri care nu prea au aplicabilitate practică. Este bine ca un formator să poată identifica stilul de învățare al fiecărui participant şi să poată alege metodele de instruire adecvate pentru fiecare stil.

• Încearcă noi idei şi teorii pentru a vedea dacă funcționează în practică
• Ei fac acest lucru într-un mod pozitiv, folosind orice oportunitate pentru a experimenta.
• Sunt acel gen de oameni care se întorc de la training cu dorința de a încerca tot ce au învățat.
• Nu au răbdare la discuții vagi, fără scop
• Caută idei noi
• Sunt practici şi cu picioarele pe pământ, iau decizii practice
• Consideră problemele ca o oportunitate
• Găsesc soluții, aplicabilitatea informației
• Nu este de folos dacă nu funcționează

 

Metode preferate: studiul de caz, rezolvarea de probleme, discuțiile, aplicarea în realitate a celor învățate

 Cum învață oamenii mersul pe bicicletă?

•      Reflexivul – se gândește la ciclism şi privește alte persoane care merg pe bicicletă.

•      Teoreticul – înțelege care este tehnologia mersului pe bicicletă şi are convingerea fermă că o va face în curând.

•      Pragmaticul – solicită informații practice şi tehnici de conducere de la cineva care știe să meargă pe bicicletă.

•      Activul – se urcă pe bicicletă şi încearcă să nu cadă.

Formatorul trebuie să ia în considerare tipologia stilurilor de învățare pentru a facilita înțelegea mesajului de către formabil.

Tatiana Coșeri