Medalion literar-artistic: Liviu Damian – scriitor al soluţiilor artistice neordinare

Margareta CEBOTARI,

 bibliotecar principal, Filiala „Onisifor Ghibu”

 

Liviu Damian a făcut din actul scrisului

o torţă de lumină înnobilatoare pentru neam

şi a mers cu ea – demn – prin viaţă, şi a luminat cu ea,

încât lumina-i se revarsă şi azi – clară şi tainică – din tot

ce a scris şi a pătimit. (Gheorghe Doni)

Deosebite aprecieri ale creaţiei poetului a expus celor prezenţi scriitorul-academician Nicolae Dabija. Într-o perioadă de secetă culturală, Liviu Damian, fiind un om de o cultură înaltă, era ca un izvor ce răzbea la suprafaţă prin versurile sale excelente, remarcând şi faptul că a  fost prieten cu  binecunoscuţi scriitori din România – Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nichita Stănescu. De sigur a fost nevoit să facă şi unele concesii în versurile sale – tribut vremurilor politice de atunci, de aceea opera adevărata a sa trebuie scuturată de aceste pete negre. Regretul cel mare este faptul că Liviu Damian nu a reuşit să scrie mai multe din cele ce avea de spus – a plecat prea devreme dintre noi.

Istoricul literar Ion Ciocanu a venit cu unele amintiri despre timpurile când el, împreună cu alţi tineri sfioşi de la ţară, setoşi de carte, veniseră la studii în Chişinău şi se bucurau foarte mult de întâlnirile cu poetul Liviu Damian. El era pentru ei ca o făclie ce-i îndemna să meargă mereu înainte, fără frică. Chiar din primele cărţi editate, Liviu Damian  a demonstrat că este un creator de versuri moderne, reuşind să ocupe un loc bine determinat în cohorta scriitoricească a anilor ’60 –’80. Poezia despre verbul matern este excepţională! Astăzi această poezie trebuie să fie expusă la loc văzut în orice şcoală!

Cum este deja tradiţional, în cadrul medalioanelor literare organizate de profesoara de limbă şi literatură română de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” Veronica Postolachi, micii ei învăţăcei, elevi ai clasei a 5-P, au recitat versurile poetului. Elevi din  clasele VIII-X de la Liceele „Mircea Eliade”, „Gheorghe Asachi”, studenţi de la Colegiul Politehnic, USM, Universitatea de Medicină, foşti elevi ai profesoarei Veronica Postolachi  – în  eseuri bine structurate au încercat să prezinte universul poeziei lui Liviu Damian în viziunea celor tineri. Motivele predominante – vatra strămoşească, dorul de părinţi şi de meleagurile natale, iar Lumina din versurile sale semnifică Adevărul, Speranţa.

Un  moment deosebit de emoţionant şi memorabil ne-au dăruit membrii familiei poetului, care au venit cu amintiri frumoase, dar şi cu fragmente de film din arhiva familiei. Astfel,  în Sala Nuciferă  bibliotecii a răsunat vocea poetului, citind versurile sale în cadrul unor frumoase întâlniri cu cititorii, la care el participase. Despre implicarea lui în orientarea / îndrumarea generaţiei de poeţi tineri, care îl numeau cu mult drag – taică, ne-a povestit Anastasia Damian, soţia poetului. Remarcând, că a fost un excelent familist şi un tată bun, rugămintea ei către copiii din sală a fost să-i citească opera şi să se dorească să-l înţeleagă.

Elena Revenco, sora poetului, profesoară de limba română,  a venit cu frumoase revelaţii din copilăria lor, dar şi cu amintiri dureroase din perioada represiunilor prin care a fost nevoită să treacă familia în timpurile grele care le-a revenit tinereţii lor – anii ’40-’50 ai secolului trecut. Tragedia familiei Damian atunci a început: chiar dacă tatăl lor a construit şcoala din sat împreună cu sătenii, muncind din greu alături de ei cot la cot, pentru ca mai apoi să fie dascălul copiilor acestor ţărani, totuşi a fost arestat şi trimis la închisoare.

           

Fiica poetului, Rodica Damian-Andronic cu o deosebită dragoste şi-a reamintit de serile de neuitat în care tatăl lor, poetul Liviu Damian, le citea din versurile proaspăt aşternute pe hârtie, interesându-se ce păreri şi impresii produc. În casa lor erau întotdeauna multe cărţi. De mici în familia lor era ştiut – cartea e un lucru sfânt, fiindu-le cultivat un sentiment de pietate faţă de carte şi lectură. În sprijinul celor relatate au venit filmările din în arhiva familiei  despre acele clipe minunate ale vieţii lor.

Confesiuni din suflet au răsunat în sala bibliotecii din partea Gabrielei Damian-Timoşenco, o altă fiică a poetului: cultura, valorile adevărate, dragostea de ţară le-a învăţat de le părinţi, dar şi de la lecţiile excepţionale de limbă şi literatură română de la şcoală, realizate de profesoara Veronica Postolachi.

             Actriţa Ninela Caranfil, Artistă emerită din Republica Moldova,  a reuşit să ne tranziteze în poezia lui Liviu Damian, prezentând un recital din versurile regretatului poet, menţionând, că îl apreciază foarte mult pentru că a fost un om cu demnitate şi curajos, care îşi permitea în plin dezmăţ sovietic să spună, prin versurile sale, multe adevăruri durute. În final Ninela Caranfil s-a adresat cu un înflăcărat îndemn elevilor prezenţi – să citească cu drag opera acestui scriitor.