Valentina Leahu,
bibliotecar, Filiala „Transilvania”
Proiectul
dat a fost gândit de cititoarea fidelă a Bibliotecii „Transilvania”, Alexandra Tănase. Subiectul a fost
desfășurat pe marginea cărții „Cântecul mării”, de scriitorul Oleg Serebrian. Desigur că prima care a intervenit,
a fost însăși Domnia Sa Alexandra Tănase,
cu un cuvânt cald de introducere: „Împreună cu dna Parascovia, am convenit în această vară să facem niște lecturi
mature, care să cointereseze publicul de vârsta a treia. Și, de ce am ales
această carte „Cântecul mării”? Deoarece atunci când au fost alegerile în
parlamentul de la București, eram și eu în comisia de față, însoțită încă de mai
multe doamne din diferite sfere de activitate. La un moment dat, a ajuns în
discuția noastră, această minunată carte. Titlul cărții este unul romantic,
foarte frumos, ce definește armonie.
Într-adevăr, dacă facem referire la titlu, viața noastră este un cântec al
mării, cu valuri, cu liniște, cu furtuni, cu tornade. Acest gând încearcă
autorul să aducă cititorilor. Cei ce nu au citit cartea dată, eu vă provoc să o
lecturați. Este o carte interesantă, care merită citită. Discutăm despre un
autor, despre un diplomat, un om politic, fost deputat, lider de partid,
istoric, om de o înaltă cultură, iar de aici încolo, și un scriitor impunător, care
a scris trei cărți bune. Ajunși în secolul 21, caracteristic mai mult tehnologiilor
informaționale, copiii nu prea vor să citească deși, iată că venind la
bibliotecă, ei stau la rând să citească cartea „Cântecul mării”, în două
exemplare”.
Excelența
Sa, Oleg Serebrian a deținut funcția
de ambasador al Republicii Moldova în Franța (2010-2015) și în prezent deține
această funcție în Germania, din anul 2015. Din 2013 este membru al Uniunii
Scriitorilor din R. Moldova. A studiat istoria și dreptul la Universitatea
"Ion Creangă" din Chișinău și relațiile internaționale la ”Institutul
European din Nisa”. În anul 2012, pentru romanul „Cântecul mării”, a fost
distins cu premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Inițiatoarea
evenimentului, dna A. Tănase, a venit
cu un mesaj de introducere asupra conținutului integral al cărții: „Cântecul
mării”, acest roman cu aer de tangou, ne prezintă pe fundalul evenimentelor din
1944, istoria dragostei palpitante și încordate dintre Marta și Filip
Skawronski. Este și o manieră de a scoate în evidență o tragedie istorică, cea
de la finele celui de-al Doilea Război Mondial în Bucovina, la venirea trupelor
sovietice. Cele două registre – istorie și intimitate – se amestecă și se
intersectează într-o ambianță de tandrețe mișcătoare, de tristețe și de frică,
în timp ce bombardamentele devin tot mai frecvente, iar profilul avansării
rusești apare tot mai evident. Tema plecării, retragerii, e urmărită cu multă
forță, într-un registru realist, chiar și când sunt evocate lucrurile care abandonate,
o imagine de decompoziție și cesiune. El este însuși din Bucovina și dedică
această carte strămoșilor lui care au fost deportați în Siberia. Până la urmă,
tragedia locului a marcat și tragedia destinelor umane, pentru că ea fiind din
nemți, a fost dusă într-un lagăr și ei au fost nevoiți să nu se mai întâlnească.
El ca preot a fost constrâns să devină
agent CGB. Foarte mult s-a scris că marea majoritate a preoților erau agenți
CGB. Dacă nu se conforma Filip, atunci urma să fie dus și el în Siberii de
gheață, copila rămânând orfană. El fiind un tip diferit, un pic egoist, s-a
dezis chiar de fratele lui, și de multe lucruri, nici măcar nu i-a scris ei
scrisoare. Între ei nu era o relație de dragoste așa cum noi ne închipuim, ca
în filme; întâlnirea dintre ei mi s-a părut cam ciudată, stranie”. Relația
dintre ei a fost interzisă, din cauza familiei ei. El era fiu de pădurar, pe
când ea provenea dintr-o familie de nobili, de baroni, chiar bunica ei fiind
baroneasă; dețineau pământuri, aveau casteluri. Iată ce spunea baroneasa,
bunica ei: „Să nu crezi niciodată bărbații excesiv de curtenitori”. Filip era
foarte amabil, un tip galant, tânăr, promițător, doctorand în teologie, care
avea o carieră serioasă. Marta era studentă la filozofie, dar nu prea frecventa
lecțiile, totuși era intelectuală, cunoștea limbi străine, avea capacități; îi
plăcea natura, munții, florile. În fine, mătușa ei i-a permis să se
căsătorească cu Filip, ca apoi să fie învinuită că a permis acest lucru. Marta
având 19 ani, s-a căsătorit dintr-un moft. Ei au dansat acest cântec al mării,
acest tangou – dans al fatalității. Dansând cu el, a văzut că el e înalt și
puternic, și într-un final, ea a decis să se mărite”.
Apoi,
în forfota dialogului aprins, a intervenit dl. Gheorghe Ursu, profesor de istorie la Liceului Teoretic „Mihail
Berezovschi”: Am răsfoit acasă cartea și am citit niște momente când descrie el
lucruri finuțe. Asta dă dovadă de un scriitor meticulos, cu o observație atât
fină, totuși trebuie să fii un poet înnăscut pentru a descris niște lucruri
extraordinare, cu o viziune clară. Se întrevede de aici modestia prea
bolnăvicioasă a scriitorului, pentru că el n-a vorbit, nu s-a afișat plenar și
cetățenesc cine este el și de unde vine”.
Spre
final, dna Parascovia Onciu, directoarea Bibliotecii „Transilvania”, și-a
exprimat propriul său punct de vedere: „Sfârșitul romanului mi se pare destul
de tragic. Tragedia unui singur popor se exprima prin Marta, prin oamenii care
au fost încărcați în vagoane și duși în lumea mare și lăsați la margine de
țară. Este un roman social (perioada concretă – deportările); un roman istoric
- acțiunea se desfășoară în perioada interbelică ( anul 1941-1945). Cartea conține
dificultăți gramaticale, prin faptul că sunt foarte multe denumiri nemțești:
denumiri de străzi, oameni, clădiri”. Deci, totuși adâncirea în esența
romanului „Cântecul mării” nu lasă indiferent, iar scenele evocate bântuie
multă vreme imaginația cititorului…”.
Atmosfera
din sală a fost una încinsă, jovială, prietenoasă. Toți participanții au fost activi,
deschiși, și-au exprimat cu mult entuziasm propriile opinii. Părerile asupra
romanului curgeau ca râurile șiroaie. Dialogul dezvoltat între timp a fost unul
interactiv, în urma acestuia creându-se dezbateri sincere și interesante. Povestitoarea
Alexandra Tănase, a fost cea care s-a
implicat cu mult interes și a creat aceste oportunități spre deschidere și
cunoaștere participanților. Datorită reușitei Proiectului, așteptările noastre
pentru următoarea activitate sunt imense, apropo cartea pusă în discuție se
intitulează: „Ultimul editorial” de Constantin Tănase. Sperăm ca prin acțiunile
noastre îndreptate spre lectură, să atragem cât mai mulți cititori, inclusiv
participanți. Activitatea Serviciului „Lectură generoasă” s-a încheiat pe o
notă sonoră, liniștită, asemănătoare sunetului notelor muzicale, ale cântecului
mării, în ritm de tangou.
