joi, 9 februarie 2012

COPII ÎN CĂTUŞELE SIBERIEI

Larisa UNGUREANU, Filiala "Târgovişte"

Așa se numește cartea lui Spiridon Vangheli care a fost prezentată în ziua de 19 ianuarie curent desfășurate la Liceul Teoretic „Columna” din Chișinău. Prezentarea cărții a avut loc în cadrul orelor din ciclul „Tainele cărții” în cl. IV (dirigintă – Rodica Prodan) în colaborare cu Filiala „Târgoviște”.

Activitatea s-a desfășurat conform următorului plan: Introducere; Discuție; Expunerea unor fragmente; Proiectarea fragmentelor preluate de pe You tube despre deportările din Basarabia în anii dictaturii comuniste. Introducerea a însemnat o scurtă prezentare a cărții: tematica, anul apariției și informații despre calvarul prin care au trecut basarabenii deportați. Introducerea a fost pregătită și prezentată de către colaboratoarea Filialei „Târgoviște” - Larisa Ungureanu.
 
Cartea lui Spiridon Vangheli „Copii în cătușele Siberiei” a apărut în anul 2001 și reflectă viața unor copii care, alături de părinții lor, au fost ridicați și duși în Siberia. „Pentru copii este greu să înțeleagă ce înseamnă „au fost ridicați”, îmi spunea doamna Prodan în zilele când pregăteam această Oră publică. Expresia s-a încetățenit în vocabularul nostru, dar sensul nu este înțeles de copii. La fel, copiilor din clasa mea le vine greu să înțeleagă, de ce acești copii, familii întregi a trebuit să fie duse în Siberia și să treacă prin asemenea suferințe?”
 
Aceasta a fost una din funcțiile mele în cadrul activităţii cu publicul: să explic ce înseamnă a fi ridicat și de ce au fost duși copiii în Siberia?
Vai, Neamul meu – în gropi de var!
Fără de Cruce... Nici Altar
Sau ridicați în dricul verii...
Un drum de oase prin Siberii!”
Cu aceste versuri ale poetului Mihai Prepeliță, originar din Bucovina, am început prezentarea cărții lui Spiridon Vangheli. După care am trecut la cele patru masive deportări ale basarabenilor români, dar și alte naționalutăți de pe teritoriul RSS Moldovenești, efectuate de către organele puterii sovietice. Mai mult de un milion de oameni, dintre care 2/3 femei și copii au fost ridicați și duși în ținututri reci din Siberia. A fi ridicat, cum s-a întâmplat în nopatea de 13 iunie 1941, despre care scrie Spiridon Vangheli, înseamnă a fi luat pe sus, și dus într-o direcție necunoscută. Soldații sovietici au venit în toiul nopții, au dat busna în casele oamenilor și le-au ordonat să iasă cu toții, nepermițându-le să ia cu sine nici haine, nici alimente. Familii întregi erau urcate în mașini și apoi oamenii erau duși la cea mai apropiată gara de trenuri, după care au fost urcați în vagoane și aduși la gara Chișinău și trenurile s-au îndreptata cu tot cu oameni spre Rusia. Oamenii nu știau unde erau duși și pentru ce erau duși. Așa au mărturisit martorii oculari, dar și suprevieșuitorii deportați.
 
Muți ani mai rârziu s-a aflat adevărul despre ”drumul morții”, cum a fost numit drumul spre „Siberiile de gheață”. De ce nimeni, nici chiar și cei care au revenit după moartea dicatorului comunist de la Kremlin, Stalin, nu povestea ce li s-au întâmplat? Cei care au ajuns în locurile din Siberia, nu aveau voie să povestească și nici să scrie nimic în scrisori, altfel ar fi fost trimiși în închisori. Fiecare familie din Republica Moldova a avut rude care au fost deportate în Siberia. Mărturiile celor rămași în viață le-am aflat abia spre sfârșitul anilor 80, începututl anilor 90. De atunci, întâi la gara feroviară din Chișinău, de unde au plecat trenurile spre Siberia, au loc mitinguri de comemorare a jertfelor comunismului. În anii când au fost comuniștii la putere, în Republica Moldova nu s-a făcut aproape nimic ca să fie cunoscută istoria poporului nostru din perioada sovietică. Mai ales, nu se cunoșteau, cum ar fi trebuit și cum s-a întâmplat în alte foste republici sovietice, crimele săvârșite de autoritățile comuniste și sovietice.
 
Este de datoria noastră să cinstim memoria acelor oameni care fără nici o vină, în cel mai neomenesc mod, au fost zmulși de la locul de baștină și duși în ținuturi reci și îndepărtate. E de datoria noastră să cititm cărțile de amintiri, să ne întâlnim cu oamenii care au supraviețuit, să cunoaștem adevărul pentru ca să nu se repete aceste tragice evenimente.
 
Care era scopul acestor deportări? Cum justificau autoritățile comuniste deportările? Acești oameni erau considerați dușmani ai poporului. Ei nu erau de acord cu politica promovată de regimul comunist, scorul regimului fiin crearea unui om nou: fără identitate națională, fără memorie, fără istorie, docil și supus regimului comunist. Acest tip nou de om se numea om sovietic. Nimicrea oamenilor care aveau libertatea de gândire, care știau cine sunt, ce limbă vorbesc, care-și cunoșteau istoria erau o piedică în politica promovată de comuniști. De aceea ei trebuiai duși de aici și nimiciți. Inclusiv, copiii.
Cartea lui Spiridon Vangheli face parte din seria de cărți despre deportăți. E scrisă simplu, pe înțeles, păstrându-se adevărul istoric.
 
La tema deportărilor a mai scris Nicolae Dabija „Temă pentru acasă”, roman. Avem filme documentare: Salutare din 1937, 1949; Golgota Basarabiei. Strada felinarelor stinse, film artistic.
 
Pentru ca elevii să-și imagineze, metaforic, ce-a însemnat să fii ridicat și dus în Siberia rece, am făcut referință la închisoara Azbakan din romanul „Harry Poter”, roman pe care copiii de azi l-au citit și ”am văzut filmul”, după cum s-au exprimat chiar ei. La fel, ostașii care veneau cu arma și-i duceau pe oameni pot fi asemuiți cu Dementorii și Devoratorii Morții, personaje din același roman.
 
Această trimitere la un roman al generației de azi i-a făcut pe copii să-și imagineze tristul și tragicul adevăr despre deportările din Basarabia în anii de dictatură comunistă.
Copii au ascultat și comentariile învățătoarei Rodica Prodan, au venit ei înșiși cu expunerea fragmentelor din cartea lui Spiridon Vangheli, au privit cu atenție imaginile de pe ecran, au ascultat mărturiile celor deportați, preluate de pe You tube.
 
Unul din mesajele acestei activităţi cu publicul a fost: chiar și în cele mai grele condiții, omul trebuie să rămână om, să nu se transforme în fiară. Era foarte grea viața personajelor din cartea lui S. Vangheli, a Oliței, a lui Iacobaș, a mamei Oliței și a altor personaje, dar ei nu și-au pierdut credința în Dumnezeu, nu și-au uitat locurile de baștină, țara de unde au venit, au rămas oameni, s-au bucurat și de puținul pe care-l aveau, mai ales, copiii, în acele condiții vitrege.