joi, 21 octombrie 2021

Работа с архивом газеты „Роден край” г. Одессы

 Larisa Barabaș,

Filiala „Hristo Botev”

 

        С далекого уже 1989 года в городе Одесса (Украина) издается Всеукраинская болгарская газета Роден край, на страницах которой, отражается жизнь многих поколений болгар (в прошлом переселенцев XIX в.), живущих ныне в пределах современной Республики Украина и в среде которых она пользуется большой популярностью, так как печатается на родном болгарском языке. Возглавляет редколлегию на протяжении многих лет (с 1994 года) госпожа Дора Костова, этническая болгарка, уроженка села Делень Арцизского района, основанного в 1830 году болгарами, бежавшими от турецкого рабства из села Давлетлиагач (современная Турция) после Русско-турецкой войны 1828-1829 годов. Человек с неутомимой энергией, горячим сердцем патриота-интернационалиста и истинный Родолюбец, как говорят болгары, именно с большой буквы. Заслуги главного редактора Доры Костовой были отмечены, она является заслуженным журналистом Украины, президентом Всеукраинской Ассамблеи болгар Украины.

            За свое 32-летнее существование газета утвердилась как навигатор в духовном мире болгар Украины. Газета способствует укреплению национального самосознания, способствует развитию чувства гордости за национальную принадлежность и связь с прародиной Болгарией. Газета отмечена на самых высоких уровнях как в Украине, так и в Болгарии, как успешный реализатор национальной государственной этнополитики.

            На страницах газеты печатаются и авторы-болгары Республики Молдова. Многие из них, такие как Петр Бурлак-Вылканов, Георги Барбаров, Нико Стоянов, Иван Вылков, Дмитрий Боримечков, публиковались в данной периодике из год в год, щедро пополняя общее собрание творчества бессарабских болгар.

            Коллектив болгарской Библиотеки Христо Ботев г. Кишинева в последнее время трудится над созданием биобиблиографии, посвященной творчеству бессарабского болгарского поэта и писателя Петра Бурлак-Вылканова. Имя его стоит под № 1 в плеяде современных творцов поэзии и прозы, пишущих на болгарском языке в Молдове, так как именно он начал публиковать свои творения на родном языке первым в начале 60-ых прошлого века и, таким образом, проложил дорогу многим другим своим последователям. Отработав весь доступный материал на месте мы решились на поездку в соседнюю республику, чтобы продолжить исследовательскую работу по страницам вышеупомянутой газеты. Наше руководство, в лице администрации Муниципальной Библиотеки Богдан Петричейку Хаждеу, поддержало нас в этом стремлении и мы выехали на 3 дня для продолжения начатого дела. Только на месте стало понятно, что 3 дня, к сожалению, слишком мало для просмотра архива такого временного объема, но победило желание сделать все возможное, чтобы не потерять для будущего указателя ни одного источника. Работа была напряженной и кропотливой, но все, что имелось в наличии было проработано, в результате мы обрели 107 новых информационных источников для пополнения нашего будущего издания. Коллектив редакции очень гостеприимно и радушно предоставил нам всяческую поддержку в работе, за что им особая благодарность. На прощание нас одарили подарками - книги и периодика бессарабских украинских болгар (запутаться можно), мы с радостью все приняли, так как для книг, дружбы, совместной работы и духовности нет ни границ, ни расстояний, ни преград. 

      Командировка в 3 дня удалась, дело сделано и можно продолжить наш совместный труд с чувством исполненного профессионального долга в полной мере.

vineri, 15 octombrie 2021

Omagiu Chișinăului

 Larisa Neniceas, bibliotecar, Filiala „Transilvania”


E toamnă... Printre sărbătorile autumnale pentru chișinăuieni un loc aparte îl are sărbătoarea Hramul orașului Chișinău.

Cu acest prilej la Biblioteca „Transilvania” a fost organizat vernisajul „Orașul meu de ieri, de azi si de mâine”, de către Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latina”, un omagiu, consacrat aniversării de 585 de ani a Chișinăului. Au fost selectate și expuse lucrările celor mai talentați elevi a instituției, create pe parcursul a 30 de ani de activitate.                                         

Coordonatorul și inițiatorul evenimentului a fost Minodora Ceban, profesoară de Educația Plastică, Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latina”. Dumneaei a menționat, că acest proiect a fost realizat de catedra de Arte Plastice în colaborare cu catedrele de Limba româna, Muzică și Istorie a liceului în parteneriat cu Biblioteca „Transilvania”.

Lucrările tinerilor pictori au fost apreciate de către Oleg Cojocari, maestru în arta plastică, membru Uniunii Artiștilor Plastici, pronunțându-se impresionat de fantezia bogata, și cromatica neobișnuită a lucrărilor, prin care se vede talentul și individualitatea elevilor. Și Adelina Nucă, critic și istoric de artă, studentă, în anul II a Academiei de Arte Plastice și Teatru a RM, a argumentat că „la baza expoziției e timpul, în aceste tablouri se ascund amintiri, emoții, exprimate în diferite stiluri, dar fiecare ne descoperă o personalitate”.

Talentul copiilor a fost valorificat de Lilia Prisăcaru, șef-adjunct la Liceul Teoretic „Ion și Doina Aldea-Teodorovici”. Dna Lilia Prisăcaru a mai menționat și despre tradiția liceelor de a colabora în organizarea expozițiilor cu lucrările elevilor în oraș, în particular, expoziția de Ziua Internațională a Copiilor cu genericul „Loc de joacă pentru visul meu”.

Un moment deosebit de emoționant au fost cântecele, prezentate de ansamblul „Măruț mărgăritar”, condus de Romela Osoianu, Maestru Emerit a RM, profesor la Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latina”. Ansamblul, în straie naționale - ie, catrință și brâu, a făcut mare veselie, demonstrând talent și abnegație în promovarea tezaurului nostru folcloric. Spectatorii au apreciat foarte mult cadoul muzical, aplaudând îndelungat și zâmbind satisfăcuți. În continuare dna Minodora Ceban a menționat: „De 30 de ani în Liceul Teoretic „Ginta Latina” studiază la profilul arte plastice zeci de generații - elevi talentați cu capacitați creative, dornici de a vedea și de a crea frumosul în imagini, de a-l transmite celor din jur, în societatea noastră cu multe probleme, dar cu necesități spiritual-artistice. Acești elevi ne duc faima la cele mai variate concursuri municipale, republicane si internaționale.

  Dl Andrei Vintilă, profesor de istorie, în discursul său a făcut o retrospectivă în istoria orașului, amintind oamenii iluștri a orașului cum ar fi: Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a ctitorit Biserica ortodoxă din Basarabia și a contribuit la dezvoltarea orașului; arhitectorul Alexandru Bernardazzi, care a început modernizarea orașului cu pavarea si iluminarea străzilor, apoi ca arhitector a proiectat edificii ce ne bucură până în prezent: Muzeul de istorie, Academia de artă, Muzeul orașului, Grădina Publică „Ștefan cel Mare”; primarul Carol Șmidt, care toată viața a lucrat la modernizarea orașului pentru a îmbunătăți viața locuitorilor.

Profesorul de limba româna, Vladimir Badrajan împreuna cu elevii claselor a 8-a au prezentat un recital de poezie și proză, dedicat Chișinăului. Elevii la rândul său au recitat poezii din creații proprii despre aspectele culturale, istorice și originile Chișinăului, demonstrând dragoste și admirație față de orașul nostru – „orașul verde-alb”.

Evenimentul s-a bucurat de succes din partea publicului adunat, dar și a cititorilor care veneau să împrumute sau să schimbe cărțile la Bibliotecă. Era și de așteptat, a fost un eveniment cu multă culoare și aspecte: pictură, muzică, poezie...

Cei intrigați de Vernisajul de pictură realizat de Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latina” - „Orașul meu de ieri, de azi si de mâine”, sunt așteptați la Biblioteca „Transilvania” pană în data de 4 noiembrie 2021.

miercuri, 13 octombrie 2021

În dialog cu scriitorul Isidor Doctoreanu, ambasador al Bibliotecii de Arte „T. Arghezi”

 Sergiu Cojocaru,

șef sector, Filiala de Arte „T. Arghezi”


A venit la Biblioteca de Arte din Chișinău Dl Isidor Doctoreanu, un Om de mare suflet, cultură și haruri deosebite. Și nu e prima oară cînd trece pe aici... avînd donate la noi și unele importante cărți în care se află numele Domniei sale. A venit spre a ne sprijini în cîteva probleme importante...

S.C.: Bună ziua, Dle Isidor Doctoreanu! Ne bucurăm să vă avem în calitate de ambasador al Bibliotecii de Arte “Tudor Arghezi”, pentru campania “Fii deștept, ia un card inteligent”.

Is.D.: Bună ziua! Mă bucur și eu să fiu prezent aici, în acest colectiv frumos și sper... bine intenționat.

– Cît de des vizitați Dumneavoastră bibliotecile de pe la noi... și cu ce scop o faceți?

– Ați remarcat, desigur, că nu este chiar prima oară cînd vin pe aici. Și cînd sînt în Basarabia vizitez și unele biblioteci... în scopuri benefice.

E foarte importantă existența bibliotecilor. Fără a citi nu poți să devii un om integral... și integru. Dar ceea ce se-ntîmplă acum este destul de dureros pentru toată lumea, deoarece, în general, tinerii, copiii... nu prea (sau nu mai!) citesc. Dar și vîrstnicii. Este acel ceva de nedorit în orice țară. Și care ar trebui cumva să se rezolve în mod pozitiv. Ar fi necesar să se implice toți factorii de cultură. Nu numai bibliotecile. Acestea fac și ele ce pot, cît pot și cum pot – conform și condițiilor create. Dar și întreaga guvernare a republicii ar trebui să se implice în această problemă, o repet, foarte dureroasă pentru viitorime. Acum sîntem și-n atmosfera aceasta a virusului nedorit – și am înțeles că numărul cititorilor, prin forța lucrurilor, a scăzut dramatic. Iată de ce, cu sau fără virus, trebuie regîndit totul, spre... o regăsire în acest domeniu, repet, extrem de important.

Și am mai înțeles că filialele, sub conducerea Bibliotecii municipale B.P. Hașdeu, au o inițiativă foarte bună – de-a atrage utilizatorii chiar și-n această perioadă. Eu nu pot să spun că sînt “utilizator” aici: lucrez la computer din anul 2000, iar de cîțiva ani mi-am cumpărat și-un computer performant – dar aici la Dvs., rugat fiind, am început să scriu cîteva articole despre Maestrul muzician Ioan Paulencu, un mai vechi cunoscut, pentru o viitoare Biobibliografie a Domniei sale – iarăși o inițiativă frumoasă, plăcută, interesantă și... normală, venită în special din partea instituției Dvs. Acest Om a împlinit 80 ANI pe 5 decembrie 2020. Îl cunosc din toamna lui 1995. Și am scris și voi mai scrie cîte ceva despre această personalitate atinsă de geniu (așa cum îl avem și pe Maestrul Ion Daghi în artele plastice). Deci, voi scrie aici, o scurtă perioadă, la Biblioteca de Arte, unde se acumulează aceste materiale.

... Acum, din ianuarie 2021, mă ocup și de pregătirea pentru tipar, “minuțioasă,/ meticuloasă”, a unei cărți folclorice (și piesă de teatru!) a Maestrului Paulencu: Nunta la Voloca, de aprox. 100 pagini A4; dar și o inițiativă a mea (coordonare/ sponsorizare ș.a., văzînd și întîrzierea exagerată a “Biobibliografiei”) pentru o altă carte... c-un titlu amplu, dar așa trebuiePrin Împărăția celor 4 “I”: Individualism, Ingratitudine, Insolență, Invidie (Omagiu Vl. Beșleagă, I. Daghi, E. Doga, I.Iovcev, Iulia Mărgărit, I. Paulencu, V. Pavel // In mem. Mioara Avram, N. Babîră, I. Borșevici, E. Coșeriu, N. Dabija, I. Dediu, Vl. Pohilă, P. Soltan, T. Tabunșcic, A. Vartic, Gr. Vieru) carte (cu tematică bogată) ce va apărea, cred, prima – și cu 21 autori. (Apropo, am înțeles recent că Biobibliografia Ioan Paulencu va avea “o redactare riguroasă – fără î și sînt”. În așa caz... textele prevăzute și pentru “Bio...” le voi retrage probabil... numai pentru cartea amintită mai sus.) De altfel, toate aceste lucrări editoriale ar trebui să apară cît mai repede!.. Că vremea... se tot scurge! Și... vă mulțumesc...

Noi trebuie să vă mulțumim! Dar... – și să ne scuzați că... nu veți scăpa așa ușor – cui ați recomanda acest card inteligent pentru acces la bibliotecă?

– Oricui... dintre cei care pot să citească! Oricui... dintre cei care cunosc toate literele!

– Dar... cum credeți, de ce un om are nevoie de bibliotecă?

– Întrebarea mi se pare cumva... retorică. Sigur că “și omul secolului 21” are nevoie de biblioteci! Dacă nu era nevoie de ele nu se mai construiau,/ nu se mai “instalau”/ (și se administrau),/ nu se mai colectau atîtea cărți pentru ele. Dragii mei, tot omul are nevoie de biblioteci. (Unele fiind și specializate.) Are omul în casă și o bibliotecă, mai mică ori mai mare (chiar dacă e compusă din cîteva cărți... e un început), dar noutățile în ale cărții și un stoc mai îmbelșugat se pot găsi mai elegant (cu unele lecturi anticipative) la bibliotecile publice. De acolo cititorul va putea mai întîi să cerceteze titluri noi, apariții proaspete... și apoi la librărie e mai ușoară decizia să cumpere noi și noi cărți dorite pentru biblioteca personală (de familie). Aici mai este aparatură diversă, mai este o îndrumare de specialitate, vizitatorii-cititori mai pot căpăta și anumite relații/ cu multe informații,/ și noi lansări,/ socializări/ și întrebări și... “răs... punsături”, nu-i așa? Haideți să mai și zîmbim! (Mă mai joc și eu cu româneștile dragi... sfin-te/ cu-vin-te.../ spre-a mai ui-ta/ și-a în-frun-ta mai ușor cele necazuri – antiromânești.../ antiomenești.../ și antifrățești...)

... Am zis cîndva că “(...) sînt multe oaze de cultură aici... în Chișinău (...)”. Și cînd m-a-ntrebat cineva “care sunt acelea?”, i-am răspuns ferm: “În primul rînd... sînt bibliotecile!” (Eram la o lansare de carte.) Dar “auleu... și vai de mine”! “am îndrăznit” să zic “sînt” și am fost “dulce și feminin apostrofat” că... de ce zic și scriu “sînt” și nu “sunt”? Și-am dat... “răs... punsătura”:“Eu voi zice-scrie SÎNT.../ întrucît este mai SFÎNT.” Au rămas bronz. S-a făcut o liniște... blîndă și frumoasă. Nu s-așteptau la așa răspuns... abracadabra. Apoi,/ vreo doi... au prins să aplaude apăsat: și toți, dezmeticiți/ și-nveseliți... s-au luat după ei!

Se mențin aceste “caraghioslîcuri lingvistice”... pentru că avem “oameni cu hambîțuri”, oameni acaparați de... pîrdalnica inerție.../ (n-o să-i zic chiar inepție) sau oameni care n-au prea citit, n-au prea cutreierat ei prin acest delicat (și patriotic!) domeniu. Da, o “delicată”, dar atît de importantă și-n același timp... destul de SIMPLĂ problemă pentru a fi rezolvată. Pe care ne-am făcut-o singuri –
în 1993-1994! Se va reveni la ortografia aceea mai veche (din 1953): înțeleaptă și echilibrată. Sigur se va reveni! Și nu va mai trece multă vreme!

... De-a lungul mai multor ani de colaborare în publicarea unor cărți ale Maestrului Ion Daghi (multe și ample!) atacam în discuții și unele idei despre soarta limbii române, despre traco-dacologie, despre “bietele etimologii străinești” în lexicul românesc etc. etc. Odată (în vara lui 2016, la Centrul Academic Eminescu), ascultîndu-mă atent, îmi zice: “Am impresia, dar și speranța, așa simt eu, că dvs. vă ocupați deja... dar vă veți ocupa și mai intens (în mod fundamental, poate în cîteva volume, poate cu o echipă) de aceste probleme etichetate de unii, cum ați observat dvs. – “sensibile”, “delicate”. Spectrul umanistic larg și deosebit de care dispuneți vă va ajuta.”

Sîntem foarte mulți (tot mai mulți! pe care, pe unii, și eu i-am activat/ în toate ce-am tot scris... și-am perorat!/ argumentat,/ justificat!) pentru vechiul cuvînt sînt – cuvînt daco-rumînesc (putem să-i spunem). Și contra și... “măriei-sale” – acelui “faimos â din a”! Intrușilor care au adus, în cei “aproape 30 ANI”, multe inconveniente pentru copii, tineret... pentru toți cei... din întregul areal românesc,/ pentru toți cei... ce “se chinuie” și scriu și citesc. Iată cum această buclucașă “mare trecere”, extrem de pripită, cum s-ar spune – “pe sub mînă” și “fără drept de apel” – la “noua ortografie” mai întîi la București și apoi în Republica Moldova (în 2017), cînd însuși Bucureștiul, cu... ale lui capete limpezi, începuse deja de multă vreme să încline spre revenirea “la loc”, deci, iată cum, stimați românofoni, “(m)ortografia” noastră din debutul deceniului 10 secolul 20, a devenit/ un nedorit “măr al discordiei”!

Vor veni mari “răsturnări de poziție” în istoria, filologia și lingvistica românească!/ (ele au mai și venit: doar că nu vor unii să le recunoască). Dar trebuie să alungăm: impertinența,/ suficiența/ și insolența.../ exclusivismul,/ negativismul/ și egoismul... – toate indezirabile.../ inexplicabile. Și să nu ne mai tăiem craca de sub picioare... în ce privește trecutul nostru adevărat/ și luminat:/ de mare popor... primordial sanctificat...

Cu mulți-mulți ani în urmă... “am plămădit” și “am copt” o carte cu titlul principal TENDANCES, RESSOURSES, SUGGESTIONS: (...) (E lesne de-nțeles de ce nu prezint aici integral titulatura.) CARTEA a așteptat mult... dar “tot nu-i dau drumu”! Vreau încă un pic “să se mai rumenească/ (să se mai... rumînească)”. E vorba de-o lucrare substanțială din domeniul unei ortografii/gramatici (a sacrei limbi române) cît mai logice, cît mai suple, cît mai armonioase și... mai temerare. (De altfel am scris, în ani și ani, multe articole și cărți cu această tematică... dezvoltată fie și tangențial în unele.) Eu, pe ici-pe colo, mai plasez, mai aplic în scrisul meu unele idei din acea lucrare. Fără să dăuneze în niciun fel... și nimănui – dimpotrivă, multora plăcîndu-le.../
(ba chiar... și urmîndu-le)
.

– M-ați lămurit total asupra celor două “caraghio... slîcuri”, așa cum le numiți. Deja vă sînt adept. Mă uimește profunzimea gîndirii Dumneavoastră. Dar... veți mai reveni la Biblioteca de Arte?..

– Neapărat. Sigur voi mai reveni. Vreau să văd în primul rînd acea întîrziată culegere de impresii despre marele artist al nostru – Ioan Paulencu. Și... încă voi mai ajuta.../ cît “ceasu” mă va asculta... Chiar dacă sînt foarte ocupat, foarte prins în multe acțiuni stringente. Am de-a pleca și într-o Franță, și într-o Italie, și într-o Belgie... Dar s-au amînat,/ s-au decalat multe... și din cauza pandemiei...

– Vă mulțumim frumos că, totuși, găsiți timp și pentru noi. Și sperăm că, în final, o să ne mai spuneți cîte ceva despre Dumneavoastră... ca să vă cunoască mai multă lume.

– Sînt un preot din România (o spun la începutul “șirului”... c-așa-i mai bine – “Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină...” –, profesor, scriitor, ecolog... să nu uit de muzică... etc. etc. Vin pe aceste meleaguri... și pentru că lucrez foarte mult la publicarea de cărți (ajutîndu-i și pe alții), cărți pe care le ofer mai mult gratuit, colaborînd în același timp și cu unele universități și, sporadic, și cu alte instituții. Poate chiar aici la Dvs. n-au ajuns încă unele creații de-ale mele (poezie, proză, compoziții muzicale, apoi ecologie, traco-dacologie, lingvistică ș.a.). De altfel, în timp, am transportat tone și tone de cărți din România. Pot să spun – chiar din anul 1990... cînd am pășit... pentru prima dată/ granița ghimpată,/ strașnic apărată pe-atunci, în 28 iunie, o zi comemorativă, simbolică...

– Vă mulțumim mult pentru acest interviu și vă așteptăm întotdeauna cu drag la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”.

– Vă mulțumesc și eu.

 

P.S. ortografia a fost respectată conform cerințelor autorilor.

marți, 12 octombrie 2021

Un nou serviciu la Biblioteca „Transilvania”

 

Valentina Leahu,

bibliotecar, Filiala „Transilvania”

 

La mijloc de toamnă – început de brumărel, sub ploaia veselă de frunze multicolore și razele blânzi ale soarelui, la Biblioteca „Transilvania” a demarat un nou Serviciu / Proiect „Lectură generoasă” cu genericul „Între maturi și pentru orișicine” și periodicitatea o dată în lună. Atmosfera caldă din sală s-a datorat prezenței a 14 persoane. Moderatoarea acestei activități este dna Alexandra Tănase. La baza acestui proiect a stat un citat superb: „Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei si imagini din, care vei întocmi înțelesul si filosofia vieții”. (M. Eminescu).

Proiectul dat a fost gândit de cititoarea fidelă a Bibliotecii „Transilvania”, Alexandra Tănase. Subiectul a fost desfășurat pe marginea cărții „Cântecul mării”, de scriitorul Oleg Serebrian. Desigur că prima care a intervenit, a fost însăși Domnia Sa Alexandra Tănase, cu un cuvânt cald de introducere: „Împreună cu dna Parascovia, am convenit în această vară să facem niște lecturi mature, care să cointereseze publicul de vârsta a treia. Și, de ce am ales această carte „Cântecul mării”? Deoarece atunci când au fost alegerile în parlamentul de la București, eram și eu în comisia de față, însoțită încă de mai multe doamne din diferite sfere de activitate. La un moment dat, a ajuns în discuția noastră, această minunată carte. Titlul cărții este unul romantic, foarte frumos, ce definește armonie. Într-adevăr, dacă facem referire la titlu, viața noastră este un cântec al mării, cu valuri, cu liniște, cu furtuni, cu tornade. Acest gând încearcă autorul să aducă cititorilor. Cei ce nu au citit cartea dată, eu vă provoc să o lecturați. Este o carte interesantă, care merită citită. Discutăm despre un autor, despre un diplomat, un om politic, fost deputat, lider de partid, istoric, om de o înaltă cultură, iar de aici încolo, și un scriitor impunător, care a scris trei cărți bune. Ajunși în secolul 21, caracteristic mai mult tehnologiilor informaționale, copiii nu prea vor să citească deși, iată că venind la bibliotecă, ei stau la rând să citească cartea „Cântecul mării”, în două exemplare”.

Excelența Sa, Oleg Serebrian a deținut funcția de ambasador al Republicii Moldova în Franța (2010-2015) și în prezent deține această funcție în Germania, din anul 2015. Din 2013 este membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova. A studiat istoria și dreptul la Universitatea "Ion Creangă" din Chișinău și relațiile internaționale la ”Institutul European din Nisa”. În anul 2012, pentru romanul „Cântecul mării”, a fost distins cu premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Inițiatoarea evenimentului, dna A. Tănase, a venit cu un mesaj de introducere asupra conținutului integral al cărții: „Cântecul mării”, acest roman cu aer de tangou, ne prezintă pe fundalul evenimentelor din 1944, istoria dragostei palpitante și încordate dintre Marta și Filip Skawronski. Este și o manieră de a scoate în evidență o tragedie istorică, cea de la finele celui de-al Doilea Război Mondial în Bucovina, la venirea trupelor sovietice. Cele două registre – istorie și intimitate – se amestecă și se intersectează într-o ambianță de tandrețe mișcătoare, de tristețe și de frică, în timp ce bombardamentele devin tot mai frecvente, iar profilul avansării rusești apare tot mai evident. Tema plecării, retragerii, e urmărită cu multă forță, într-un registru realist, chiar și când sunt evocate lucrurile care abandonate, o imagine de decompoziție și cesiune. El este însuși din Bucovina și dedică această carte strămoșilor lui care au fost deportați în Siberia. Până la urmă, tragedia locului a marcat și tragedia destinelor umane, pentru că ea fiind din nemți, a fost dusă într-un lagăr și ei au fost nevoiți să nu se mai întâlnească. El  ca preot a fost constrâns să devină agent CGB. Foarte mult s-a scris că marea majoritate a preoților erau agenți CGB. Dacă nu se conforma Filip, atunci urma să fie dus și el în Siberii de gheață, copila rămânând orfană. El fiind un tip diferit, un pic egoist, s-a dezis chiar de fratele lui, și de multe lucruri, nici măcar nu i-a scris ei scrisoare. Între ei nu era o relație de dragoste așa cum noi ne închipuim, ca în filme; întâlnirea dintre ei mi s-a părut cam ciudată, stranie”. Relația dintre ei a fost interzisă, din cauza familiei ei. El era fiu de pădurar, pe când ea provenea dintr-o familie de nobili, de baroni, chiar bunica ei fiind baroneasă; dețineau pământuri, aveau casteluri. Iată ce spunea baroneasa, bunica ei: „Să nu crezi niciodată bărbații excesiv de curtenitori”. Filip era foarte amabil, un tip galant, tânăr, promițător, doctorand în teologie, care avea o carieră serioasă. Marta era studentă la filozofie, dar nu prea frecventa lecțiile, totuși era intelectuală, cunoștea limbi străine, avea capacități; îi plăcea natura, munții, florile. În fine, mătușa ei i-a permis să se căsătorească cu Filip, ca apoi să fie învinuită că a permis acest lucru. Marta având 19 ani, s-a căsătorit dintr-un moft. Ei au dansat acest cântec al mării, acest tangou – dans al fatalității. Dansând cu el, a văzut că el e înalt și puternic, și într-un final, ea a decis să se mărite”.

Apoi, în forfota dialogului aprins, a intervenit dl. Gheorghe Ursu, profesor de istorie la Liceului Teoretic „Mihail Berezovschi”: Am răsfoit acasă cartea și am citit niște momente când descrie el lucruri finuțe. Asta dă dovadă de un scriitor meticulos, cu o observație atât fină, totuși trebuie să fii un poet înnăscut pentru a descris niște lucruri extraordinare, cu o viziune clară. Se întrevede de aici modestia prea bolnăvicioasă a scriitorului, pentru că el n-a vorbit, nu s-a afișat plenar și cetățenesc cine este el și de unde vine”.

Spre final, dna Parascovia Onciu, directoarea Bibliotecii „Transilvania”, și-a exprimat propriul său punct de vedere: „Sfârșitul romanului mi se pare destul de tragic. Tragedia unui singur popor se exprima prin Marta, prin oamenii care au fost încărcați în vagoane și duși în lumea mare și lăsați la margine de țară. Este un roman social (perioada concretă – deportările); un roman istoric - acțiunea se desfășoară în perioada interbelică ( anul 1941-1945). Cartea conține dificultăți gramaticale, prin faptul că sunt foarte multe denumiri nemțești: denumiri de străzi, oameni, clădiri”. Deci, totuși adâncirea în esența romanului „Cântecul mării” nu lasă indiferent, iar scenele evocate bântuie multă vreme imaginația cititorului…”.

Atmosfera din sală a fost una încinsă, jovială, prietenoasă. Toți participanții au fost activi, deschiși, și-au exprimat cu mult entuziasm propriile opinii. Părerile asupra romanului curgeau ca râurile șiroaie. Dialogul dezvoltat între timp a fost unul interactiv, în urma acestuia creându-se dezbateri sincere și interesante. Povestitoarea Alexandra Tănase, a fost cea care s-a implicat cu mult interes și a creat aceste oportunități spre deschidere și cunoaștere participanților. Datorită reușitei Proiectului, așteptările noastre pentru următoarea activitate sunt imense, apropo cartea pusă în discuție se intitulează: „Ultimul editorial” de Constantin Tănase. Sperăm ca prin acțiunile noastre îndreptate spre lectură, să atragem cât mai mulți cititori, inclusiv participanți. Activitatea Serviciului „Lectură generoasă” s-a încheiat pe o notă sonoră, liniștită, asemănătoare sunetului notelor muzicale, ale cântecului mării, în ritm de tangou.

vineri, 1 octombrie 2021

Biblioteca – sursă sigură de inteligență

 Lidia Cîssa,

bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”

 


Chișinăuienii și anul acesta au avut parte de un septembrie inteligent datorită Campaniei „Fii deștept! Ia un card inteligent la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”! desfășurată cu mult entuziasm de către toate filialele ei. Campania a avut un scop nobil - de a atrage  utilizatorii, publicul din Chișinău în biblioteci care și-au deschis și mai larg ușile pentru a oferi fiecărui doritor cardul de acces gratuit, serviciile sale, a-i pune la dispoziție colecțiile sale bogate de cărți de tot genul și pe gustul și după necesitatea oricui.

Biblioteca „Hristo Botev” s-a încadrat activ în această Campanie utilizând până la maximum potențialul său. Astfel, în perioada Campaniei a organizat și desfășurat o gamă largă și diversă de activități. În primul rând, suntem profund recunoscători ambasadorilor bibliotecii noastre  care în mesajele sale  și-au exprimat dragostea față de carte, respectul față de bibliotecă și activitățile ei, îndemnând comunitatea din capitală să viziteze biblioteca, să obțină un card inteligent, pentru a avea acces liber la bibliotecă, pentru a face lectura cărților o deprindere permanentă, una frumoasă și utilă, deoarece din ele ne informăm de toate și învățăm a trăi. Printre ambasadorii noștri au fost profesori, doctori în istorie, doctori în filologie, învățători la clasele primare, elevi, pensionari, utilizatori de alte profesii.

Țin să menționez o activitate de amploare desfășurată în parteneriat cu Societatea Științifică a Bulgariștilor din RM - Conferința cu genericul „100 de ani de la plecarea în neființă a patriarhului literaturii bulgare Ivan Vazov” (21.09.2021), în cadrul Serviciului „Българско огнище”, având ca oaspete de onoare pe Excelența Sa Ambasadorul Bulgariei în RM, dl Eugen Stoicev. Comunicări interesante au prezentat dr. hab. în istorie Ivan Duminica, dr. conf. în istorie Elena Rațeeva, dr. în filololgie Nadejda Cara, dr. Vitalii Todorov, profesoarele dr. Liubomira Jacote, Snejina Vladimirova ș.a. Au fost prezenți utilizatori de etnie bulgară, precum și doritori de alte etnii. Activitatea s-a desfășurat, ca de obicei, într-o atmosferă degajată, prietenoasă, plăcută. Cei prezenți au aflat lucruri interesante despre Ivan Vazov, completându-și cunoștințele despre acest mare scriitor al Bulgariei.

A adunat o multitudine de utilizatori și Expoziția-eveniment intitulată „Oamenii de creație și Limba Română” dedicată celor 30 de ani de la Proclamarea Independenței RM. Cu interes au asistat și participat la acest vernisaj moderat de distinsa Doamnă, poeta Renata Verejanu elevii Colegiului Pedagogic „Alexei Mateevici”, Liceul Teoretic „G. Meniuc” din Chișinău, au recitat versuri, au interpretat cântece despre limbă, Patrie și neam.

Cu armonie și lirism s-a înscris în Campaniei și Medalionul muzical-literar „Език  мой роден, болгарски и вечен”, desfășurat la deschiderea festivă a Școlii Duminicale de studiere a limbii bulgare în cadrul Serviciului „Limba bulgară” cu participarea Ansamblului Etno-folcloric „Въгленче”, conduc art. Anna Pagur, unde a fost demonstrat și master-class-ul „Болгарско хоро” excitând publicul prezent cu dansuri bulgărești focoase.

Programul „În drum spre casă” a avut mare priză la elevii claselor I-II-a de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”. În cadrul discuțiilor/dezbateri petrecute aici copiii au fost informați cu referire la responsabilitatea de a se deplasa singuri în stradă de la școală spre casă, de asemenea instruiți cum să evite pericolele din calea sa.

În cadrul Serviciului „Pasionați de lectură”, s-au bucurat de succes la preșcolarii de la Academia copiilor „FasTracKids” Ora de lectură cu lectura și conversația asupra poveștii „Privighetoarea” de H.Cr. Andersen - despre misiunea nobilă a  unui om de creație, unui artist  în societate, precum și discuția/dezbatere „Celebru creator de povești - H. Cr. Andersen” dedicată marelui  scriitor danez, mult iubit de copiii din întreaga lume pentru poveștile sale minunate. A trezit un viu interes și Ora de lectură Povestirea „Bicicleta” de Iu. Cârchelan - despre prietenie și ce o poate distruge. Pentru realizarea mai vioaie a activităților am folosit și jocuri distractive precum: „Beautifloor”, floarea cu proverbe,  avioane de hârtie cu cuvinte  ș.a.  Cu brio  au decurs discuția/dezbatere dedicată frumosului anotimp toamna „Pasăre de aur, toamna” și prezentarea de carte „Prieteni nedespărțiți ” de Silvia Ursache desfășurate pe platforma Zoom cu copiii de la Grădinița „Licurici” cu care de asemenea colaborăm  fructuos de mai mulți ani.

Un alt partener ferm al bibliotecii noastre este Liceul Teoretic „G. Meniuc” cu care colaborăm cu succes. În perioada Campaniei, cu elevii claselor a VI-a am desfășurat la bibliotecă discuția/dezbatere „File din istoria Chișinăului” dedicată aniversării a 585 ani de la înființarea orașului Chișinău în cadrul căreia elevii au aflat despre istoria întemeierii capitalei noastre, proveniența denumirii, străzile locurile istorice bulgare, din Chișinău, primari de etnie bulgară care au stat la cârma orașului, am vizitat împreună monumental „Piatra de temelie a or. Chișinău”.

 Colecția bibliotecii o promovăm, de asemenea, și prin recomandări de carte, atât pe cale verbală, prin articole pe blog „BiblioCity”, în presă, cât și prin filme video. Ași vrea să menționez unele din ele realizate în cadrul Campaniei : book trailer-ul cu recomandarea cărții „Familia mea și alte animale” de G. Durrell;  filmul video  despre cartea „Prințesa sub acoperire” de Connie Glynn recomandată de către elevele Pavaluca Diana de la Liceul Teoretic „Spiru Haret” și  Cristea Lia de la Liceul Teoretic „M. Sadoveanu”; articolul „Un alt Ioan Gură de Aur ”, despre scriitorul Ioan Mânăscurtă și cartea sa „Citirea a doua, nu ultima” ș.a.

Au fost destul de activi și utilizatorii în etate, pensionarii care au frecventat Serviciul „CinemaParc” vizionând filme, însoțite de discuții despre operele literare ce stau la baza filmelor, despre scenarii și actori interpreți ai rolurilor principale. Au fost vizionate filmele: „Город ангелов”, „Принцесса специй”, „Козел отпущения”, „Пробуждение”. În fiecare zi de luni utilizatorii cu vârsta 50+ au beneficiat de informație necesară cu privire la însușirea calculatorului și accesarea Internetului în cadrul Serviciului „Connect plus”.

         Astfel, desfășurând Campania „Fii deștept! Ia un card inteligent”, am cuprins cu activitățile noastre diverse categorii de utilizatori - începând cu preșcolarii și terminând cu pensionarii, s-au înregistrat mulți noi cititori, s-au reîntors unii plecați de un timp. Suntem bucuroși că ne-a reușit să-i aducem pe mulți utilizatori la bibliotecă, sperăm ca ei să devină  fideli bibliotecii, ca cartea să ocupe un loc de cinste în viața lor, lectura cărților - o necesitate zilnică,  să-i convingem că biblioteca cu adevărat este Casa cărții și, la dorință, a doua casă a lor.

vineri, 6 august 2021

Evoluția orașului Chișinău

 Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”

Orașul Chișinău este situat pe șapte coline de rară frumusețe, astăzi, capitala Republicii Moldova. Cele mai importante amprente de natură arheologică provin din spațiul cultural geto-dacic, secolul IV-I î.e.n, populat încă din era paleoliticului. E vorba de unele monede de argint din perioada romană târzie, bătute în anii 351-361 pentru Constantinus al II-lea. Ele reprezintă o semnificativă componentă a tezaurului istoric. Aceste revelații arheologice remarcabile ne vorbesc despre o întreagă epocă milenară din istoria neamului nostru. Acest spațiu istoric a fost puțin cunoscut  până în momentul când, în unele documente, a început să fie menționat numele Chișinăului. Denumirea veche a orașului a fost Chișla Nouă. Fiind de origine turcă, ea indică existența unei mărturii de care se leagă începutul acestei așezări.

În anul 1436 a fost făcută prima mențiune documentară a orașului Chișinău. Această remarcă precizează conturul hotarului de posesiune a boierului Vancea. În această atestare istorică  se menționează că „lângă Bâc de cealaltă parte, pe valea care se găsește în fața Cheșeneului lui Acbaș”. În altă atestare istorică, emisă de Ștefan cel Mare din 1466 conține o informație despre proprietățile unchiului său „cinstitul boier, dumnealui Vlaicul la Chișinău, la fântâna Albișoara”, iar în 1576 Chișinăul este menționat într-un alt document ca „un sat anume Chișinăul pre Bâcu, în ținutul Lăpușnei și cu mori în Bâcu”. În sec. XVII-lea deja, localitatea este atestată de marele domnitor Dimitrie Cantemir ca „târgușorul Chișinău are puțină importanță”, iar mai apoi, în 1666 vedem expresia de „orășenii din Chișinău”.

Refacerea și transformarea Chișinăului într-un important centru de schimb a fost determinată de calea comercială Iași-Bender, de artera navigabilă a Bâcului, dar și de poziția centrală în regiunea dintre Prut și Nistru. Chișinăul a trecut prin mai multe și diverse momente dificile, lupte, bătălii care s-au produs în imediata sa apropiere.

În actele oficiale Chișinăul este menționat pentru prima dată ca oraș în anul 1712. Ulterior prosperarea e frânată de războaiele, incendiile și procesele interminabile, care aveau ca scop  stăpânirea pământurilor. 

Chipul medieval al orașului, din documentele descriptive ale unor călători străini, dar și din schițele topografice întocmite în sec. XVIII-lea, era mai mult asemănător unor sate aglomerate într-un loc. Ulterior a început să iasă la iveală o formă de comerț numit „bazar”. Spre centru erau amplasate mai multe instituții urbane, dar și zone în care trăiau negustorii străinii. Așa au apărut străzile Turcilor, Armenilor, fundacul Grecilor, Sârbilor etc. Cartierele de locuit erau situate în preajma celor șase biserici parohiale, consemnate de Von Raan, în 1788. Printre ele biserica „Nașterea Maicii Domnului”(Mazarache); „Sfinții Împărați Constantin și Elena” ( Râșcanu); biserica „Bunăvestirea”etc. La sfârșitul sec, XVIII-lea și începutul sec. XIX-lea, Chișinăul avea cca 7 000 de locuitori, 80 de dughene, 52 de ateliere și câteva școli. În anul 1812  Rusia a anexat zona răsăriteană a Moldovei, denumită Basarabia. În această perioadă Chișinăul se transformă într-un centru administrativ al acesteia, fapt care a favorizat dezvoltarea sa, cu toate că aspirațiile naționale și sociale au fost mult adumbrite.

În anul 1834, orașul era divizat două părți distincte. Cea „de jos” era cu străduțe medievale întortocheate, iar cea „de sus”, adică orașul nou. Bd. „Ștefan cel Mare”, se numea „Moskovskaia”, toate acestea având conformitatea unui plan adoptat în acele vremuri. În 1830-1836 a fost construită catedrala actuală, după proiectul arhitectului A. Melnicov din Sankt-Peterburg, iar în 1840 – Arcul de Triumf de L. Zaușekevici, arhitect din Odesa. În anul 1870 majoritatea edificiilor publice, de cult și de locuit, se constriau în stil clasicist. Una din aceste clădiri se află și astăzi la intersecția străzii „Mitropolitul G. Bănulescu- Bodoni” cu bd. „Ștefan cel Mare”. E vorba de „Hotelul elvețian”, dar și biserica „Sfântul Haralabie” din str. Alexandru cel Bun.

În partea a doua a sec. XIX-lea modernizarea s-a făcut mai evidentă. În acea perioadă s-a  construit calea ferată, au fost pavate unele străzi și a apărut presa locală în limba română. În primii ani ai sec. XX-lea s-a construit edificiul Dumei orășenești și cea a Băncii, astăzi Sala cu Orgă, dar și Casa Hertz, una dintre cele mai splendide clădiri ale orașului, cu elegante forme și bogate ornamente modelate, astăzi Muzeul Național de Arte Plastice.

La sfârșitul deceniului doi al secolului trecut Chișinăul se transformă în centrul mișcării de emancipare națională. La 27 martie 1918 se proclamă unirea Basarabiei cu România. Orașul devine pas cu pas un puternic centru economic, cultural și artistic, iar în 1927 se instalează statuia lui Ștefan cel Mare, după proiectul arhitectului Alexandru Bernardazzi și sculptată de Alexandru Plămădeală.

Orașul suferă, în anii de război mondial, mari distrugeri. Ulterior, după această perioadă de dezastru, A. Șciusev a elaborat planul general de reconstrucție din anii 1947-1949. În pofida timpurilor cu regim sovietic, orașul se dezvoltă. Pe atunci au fost construite Casa Guvernului, Biblioteca Națională, Grădina Publică, Aleea Clasicilor, Teatrul de Operă și Balet etc. În urma proclamării independenței Republicii Moldova, la 27 august 1991, crește sensibil importanța politică, administrativă și culturală a orașului Chișinău.

Timp de 585 de ani, orașul cunoaște o evoluție complexă, cu multe elemente dramatice, pe alocuri tragice. Totuși, aspirațiile de a se transforma într-un oraș modern, civilizat și european rămân a fi valide și în plină desfășurare.

marți, 3 august 2021

Chişinăul îmbrăţişat de copii

 Lidia Cîssa,

bibliotecar, Filiala „Hristo Botev” 

         

Ce minunat e vara, mai cu seamă atunci când petreci timpul frumos îmbinând utilul cu plăcerea! Asemenea ocazie le-a oferit copiilor Programul estival „Provocarea verii 2021” cu genericul „Citeşte şi descoperă Chişinăul”, iniţiat de BM „B.P.Hasdeu”, în care s-au încadrat toate bibliotecile filiale. Anul acesta Programul s-a desfăşurat cu prezenţa fizică a copiilor, spre bucuria lor, şi a fost destinat capitalei noastre, oraşului Chişinău, în legătură cu jubileul a celor 585 ani de la atestarea documentară a acestuia la 17 iulie 1436. Activităţile din cadrul Programului au cuprins o varietate de teme ce ţin de oraşul Chişinău, însoţite de expoziţia de carte „Descoperim Chişinăul altfel...”. Astfel, în limitele temei „Chişinău – carte de vizită” au fost desfăşurate discuţii tematice prin care copiii au fost informaţi despre istoria fondării oraşului Chişinău, provenienţa denumirii, au lecturat „Legenda Chişinăului”, au vizionat filmul „Chişinău - carte de vizită” accesat pe blogul „Chişinău, oraşul meu”, au vizitat Piatra de temelie a oraşului nostru – Locul  de înfiinţare a oraşului Chişinău. Datorită  temelor  „Străzi, bulevarde, pieţe”, „Străzile sectorului”, copiii au cunoscut mai multe străzi din Chişinău, au descoperit Ghidul enciclopedic „Chişinău: bulevarde, străzi, pieţe, parcuri”, au aflat ce străzi din Chişinău poartă nume de personalităţi bugare, întărindu-şi cunoştinţele cu ajutorul testului interactiv „Ce cunoşti despre străzile bulgare?” Au avut priză la copii de asemenea concursul „Descoperă Chişinăul de altă dată prin întrebări şi răspunsuri”, vizionarea filmelor „Recunoaşteţi Chişinăul după imagini”, „Strada bibliotecii mele – Grigore Vieru” care cu siguranţă le-au lărgit cunoştinţele despre oraşul natal, informaţia a fost completată cu excursia pietonală pe bulevardul Grigore Vieru în cadrul căreia copiii au descoperit diverse edificii de importanţă publică şi culturală precum: Teatrul  Naţional „Eugene Ionesco”, Hotelul „Turist”, Banca Naţională a Moldovei, Maternitatea nr.2 ş.a.

         În cadrul discuţiilor/dezbateri, lecturilor la temele „Oraşul literar”,  „Oraş cu istorie, oraş cu viitor” s-a vorbit despre imaginea Chişinăului în literatură, copiii au luat cunoştinţă de operele literare ale scriitorilor, pubiciştilor, poeţior dedicate Chişinăului: S. Belicov, V. Teleucă, V. Rusu, Gr. Vieru, D. Matcovschi, A. Roşca, L. Deleanu, R. Verejanu, Ia.Ţurcanu ş.a. Împreună cu pesonajul din cartea „Jurnalul micului călător din Chişinău” de V. Fonari au călătorit prin Chişinău vizitând multe locuri interesante, inclusiv Fântâna Credinţei din Parcul Dendrariu din sectorul Buiucani, ARTICO – un spaţiu  interactiv unde se află diverse centre de creaţie care le-au  trezit un deosebit interes.

         N-a fost trecută cu vederea nici tema personalităţilor chişinăuiene. Copiii au aflat despre primarii ce au stat pe parcursul anilor la cârma Chişinăului, inclusiv despre primarii de etnie bulgară Dmitrii Mincu şi Hristofor Kirov, Carol Schmidt, cel mai longeviv primar al oraşului, primarii contemporani: S. Urecheanu, D. Chirtoacă, I. Ceban. Ulterior copiii au scris mesaje-dorinţe adresate primarului actual Ion Ceban cu speranţa că acestea vor fi neapărat îndeplinite. În cadrul excursiei pietonale au descoperit instituţii de învăţământ orientate în profesie: Academia de Studii Economice, Colegiul Naţional de Comerţ de pe lângă ASEM, precum şi partea industrială a oraşului vizitând Fabrica de Mobilă „Viitorul”, ÎM „Apă-Canal Chişinău”, SRL „Chişinău-Gaz””.

         Un rând de activităţi au dezvăluit temele „Monumentele oraşului” şi „Oraşul care inspiră”, despre arhitectura oraşului Chişinău. Copiii au lecturat din lucrarea „Despre viaţa lui A.S.Puşkin” de Olga Nacco, au aflat mai multe lucruri despre marele poet rus, despre perioada de trai a poetului în Basarabia după excursia pietonală la Casa-Muzeu „Alexandr Puşkin” care i-a impresionat deosebit de mult. Copiii au descoperit de asemenea monumentele din raza bibliotecii precum: Monumentul tinerilor eroi patrioţi care şi-au dat viaţa pentru eliberarea Patriei, Monumentul victimelor ghetoului, casa în care a locuit poetul Liviu Deleanu cu placa comemorativă ş.a. Excursiile au fost însoţite de succinte informaţii. Vobind despre arhitectura oraşului în cadrul temei „Oraşul care te inspiră”, am citit despre Cişinăul din trecut şi din prezent din cartea „Chişinăul de ieri şi de azi” de Iu. Colesnic, din descrierile arhitecturii din trecut a Chişinăului ale lui Vasile Malaneţchi. Au completat informaţia excurşia virtuală despre monumentele de artihectură din Chişinău, apoi excurşiile pietonale la Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei, unde copiii au aflat lucruri curioase despre modul de trai, îndeletnicirile, portul, costumele naţionale ale poporului nostru, istoria naturală a plaiului natal, au vizitat de asemenea Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale aflând şi istoria lui.

         Edificiilor culturale, muzicale şi teatrale  de asemenea le-am acordat atenţie. Copiii au aflat istoria Circului din Chişinău,  a Sălii cu Orgă, a Teatrului Repubican de Păpuşi „Licurici”, Teatrului  Naţional „Mihai Eminescu”, Bisericii „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” ş.a., din discuţiile tematice şi vizitându-le în cadrul excursiilor pietonale.

         O temă preferată a copiilor este „Flora şi fauna oraşului”. Copiii au cunoscut lucruri interesante despre multe plante din ţinutul nostru prin lectura textelor informative din colecţia „Să cunoaştem lumea împreună” de Silvia Ursache, din excursiile pietonale pe Bulevardul Gr.Vieru, în Parcul Catedralei din Chişinău, au colectat plante din curtea bibliotecii, creând un ierbar.

         Turnirul lecturii i-a implicat pe copii în lectura cărţilor preferate, copiii şi-au dezvoltat depriderile de alegere individuală a cărţilor, au cunoscut mai bine colecţia bibliotecii, au participat la o competiţie: cine mai multă vreme va dedica lecturii. Campionilor competiţiei le-au fost înmânate diplome de participare. Pritre cărţile favorite ale copiilor s-au înscris: „Însemnările unei puştoaice” de R. R. Russell, „Războiul limonadei” de J. Davies, „Descoperim spaţiul”,  „Călătoriile lui Robin în Londra, în Paris, în Veneţia” de Ken şi Angie Lake, „Ne vedem în cosmos, prieteni” de J. Cheng ş.a

         Jocurile în aer liber au constituit o parte integrantă a Programului, introducând o notă distractivă şi relaxantă. Din variata gamă de jocuri de un succes deosebit s-au bucurat: jocurile de mişcare – „Împărate, împărate, cât e ceasul?”, „Vânătorii şi raţele” , „Împăraţi şi soldaţi”, „Cloşca cu pui şi vultanul”, „Marea se tulbură...”, „Stăpânul apelor”, „Mingea zburătoare” ş.a ; jocurile de atenţie şi memorie – „Telefonul stricat”, „Portocala”, „La piaţă”, „Oraşe şi localităţi” ş.a.

         Copiii au rămas satisfăcuţi de Programul „Provocarea verii 2021” desfăşurat la biblioteca   „Hristo Botev” făgăduid să participe şi la anul la unul ca acesta, ca să petreacă vara interesant, activ, plăcut. Părinţii de asemenea au rămas mulţumiţi de faptul că copiii au fost ghidaţi de bibliotecari profesionişti de la Biblioteca „Hristo Botev”, unde au lecturat şi acumulat cunoştinţe bogate despre oraşul natal – Chişinău.