vineri, 30 aprilie 2021

Arta de a vorbi frumos


Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”


Elementul de calitate care definește gradul superior de educație, de cultură și civilizație, bunul simț, cei șapte ani de acasă, respectul reciproc, bunăvoință ar putea fi sesizate la persoana care vorbește frumos și punctual și care își materializează gândurile cu măiestrie. Ținuta elegantă și grația expresivă în vorbire, alura, comportarea, intervențiile culturale sau discursurile savante etc. trebuie să învingă urâtul, bădărănia, nesimțirea, violența, incultura, răspândite atât de mult și peste tot.

Dacă ne dorim cu adevărat să trăim în echilibru, în armonie și bunăvoință, trebuie să cultivăm oamenilor trăsături pozitive, superioare prin calitate și performanță, dar să nu uităm și să vorbim, să ne exprimăm frumos.  Prin vorbire/exprimare adecvată, frumoasă, corectă, civilizată  și cuvinte cu grijă alese vom confirma zicala „Vorba dulce mult aduce!”.

Esențialmente afirmarea și negarea, certitudinea și îndoiala, resemnarea și revolta, admirația și disprețul - toate sunt creațiile reflecțiilor și cugetărilor omenești. Modul în care se comportă omul depinde în mare măsură de anturajul, de ambianța în care se află, de amabilitatea celor care comunică cu el. Un climat favorabil necesită pregătire prealabilă. Atunci e necesar să fim cât mai expliciți, mai convingători, cu argumentări bogate, riguroase și de valoare într-un stil mai atrăgător. Aceste caracteristici sunt concentrate în vechea artă, numită  retorica, care există deja de mai bine de 2 500 de ani.

Arta de a vorbi bine, convingător, emoționant, a fost definită de Eudor ca ceva ce reprezintă „puterea de a descoperi și exprimă într-un stil frumos tot ce e verosimil în orice fel de vorbire”.

         Termenul „retorica”  își are originea în limba greacă - ritoriki, în limba latină -  rhetorica, în franceză – rhétorique, semnificând în toate aceste limbi vorbirea meșteșugită, care are menirea de a convinge. Fiecare dintre noi este sigur că știe când și cum să vorbească sau se poate descurca bine la acest capitol. De fapt, ca să devii un bun orator, e suficient să ai darul vorbirii și evident să cunoști limba. Dar, deși cunoaștem și aplicăm normele limbii literare, comunicarea prin grai viu are nevoie de mult mai mult. În acest caz, sunt necesare sfaturi și sugestii, îndrumări și antrenamente zilnice a deprinderilor oratorice. Universul captivant al retoricii are menirea de a înlătura obstacolele din calea succesului dumneavoastră în comunicare.

În acest context, propunem cititorilor bibliotecii Retorica - cartea doamnei Silvia Grosu, doctor în științe istorice, profesor conferențiar.  Prezenta publicație are misiunea de a ne debarasa de preocuparea obsesivă a discursului ratat. Este un bun ghid pentru a ne ajuta în formarea abilităților necesare de a reuși prin cuvânt, deoarece cuvântul este cea mai eficace armă.

Această carte stă de mult timp pe rafturile bibliotecii și este un ghid pentru fiecare doritor de a cunoaște arta vorbirii. Ea are un scop bine determinat, având  menirea să dezvolte abilitățile de comunicare, de  a vorbi frumos.  Aici găsim elemente constitutive de bază ale retoricii clasice moderne, modalități accesibile de eficientizare a discursului retoric. Tot aici găsim tehnici optime de prezentare a discursului în fața publicului, exemple și modele utile pentru a încuraja și a stimula domeniul dat.

Lucrarea constituită din 12 capitole cuprinde definirea retoricii ca știință, retorica modernă, retorica în antichitate cu primele ei școli,  genurile și speciile retoricii, rigorile expunerii în public, tehnici și reguli de argumentare, calitățile indispensabile argumentelor, comunicarea nonverbală,  folosirea vocabularului adecvat și respectarea normelor gramaticale, figurilor de gândire, știința gesturilor și a mimicii,  perorația - aspecte foarte importante ale retoricii.

Cartea este un ajutor substanțial și destinată unui cerc larg de cititori.  Renumele, ca și autoritatea, este argumentul cel mai bun care ne obligă să apelăm  la această carte. Și nu uitați maxima lui Quintilian: „Poeții se nasc, dar oratorii se formează”.

Dacă adrenalina a ajuns la cote maxime, sunteți agitați, nesiguri, tremurați ușor, atunci administrați acest medicament, numit „Retorica” - nu are contraindicații și nu are efecte negative. Punând cuvântul potrivit la locul potrivit, succesul ne va fi garantat dacă vom apela la această carte și la multe alte cărți care sunt în colecția rețelei BM „B.P. Hașdeu”. Câteva recomandări le găsiți mai jos. Lectură superbă vă doresc.

1.      Biberi, Ion. Arta de a scrie şi de a vorbi în public / Ion Biberi ; Consiliul pentru Difuzarea Culturii şi Ştiinţei. – Bucureşti : Ed. Enciclopedică Română, 1972 . – 176 p.

2.      Crăciun, Claudia. Comunicarea persuasivă Retorica şi arta comunicării / Claudia Crăciun . – Chişinău : Elan Inc, 2009 . – 159 p. – ISBN : 978-9975-66-093-8.

3.            Grossu, Silvia. Retorica : Note de curs Silvia Grossu ; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Jurnalism şi științe ale comunicării. Catedra Comunicare. – Chişinău : Ed. USM, 2006. – 209 p. -  ISBN : 978-9975-9604-9-6.

4.      Livescu, Anca.  Despre dicţiune / Anca Livescu . – Bucureşti : Ed. Ştiinţifică, 1965 . – 127 p.

5.      Lucas, Stephen E. Arta de a vorbi în public / Stephen E. Lucas ; trad. de Miruna Andriescu . – Iaşi : Polirom, 2014 . – 405 p. - ISBN : 978-973-46-4197-0.

6.      Mihai, Gheorghe.  Retorica tradițională şi retorici moderne  / Gheorghe Mihai. –  București : All, 1998 . – 344 p. – ISBN : 973-571-237-7.

7.      Movilă, Mitu Retorică : Curs / Movilă, Mitu . – Iaşi : Chemarea, 1996 . – 152 p. – ISBN :
973-97130-8-4.

8.      Movilă, Mitu. Conceperea şi formele discursului : Retorică practică / Mitu Movilă. – Iaşi : Chemarea, 1999 . – 271 p. - ISBN : 973-9237-53-3.

9.      Retorică : Pagini alese . – Constanţa : Europolis, 2001 . – 217 p. – ISBN :
973-9430-89-9.

10.  Zaharia Filipaş, Elena. Retorică şi semnificație /  Elena Zaharia Filipaş. – Bucureşti : Paideia, 1993 . – 291 p. - ISBN : 973-9131-20-4.

marți, 30 martie 2021

Libertatea aspirației ca formă de supraviețuire

 

Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”

 

În fiecare lună, cititorul este invitat să savureze și să se delecteze cu frumoase poezii din creația celor mai remarcabili poeți autohtoni, dar și ai lumii. Membrii clubului „Pe aripile poeziei” sunt norocoșii pentru că au șansa de a savura operele celor care au transpus imagini și gânduri în poeme. Aceste creații îi fac să mediteze și să viseze împreună cu M. Eminescu, M. Dinescu, A. Blandiana, Gr. Vieru, W. Shakespeare, W. Goethe etc. În sufletul fiecărui cititor rămâne amprenta Frumosului și Adevărului lăsată de poeți. Am lansat o invitație la lectură membrilor clubului. la sfârșit de martie, chiar de ziua poetului Valeriu Matei - 31 martie. Este vorba de unul din poeții acestei palme de pământ „Basarabia”, neobositul poet Valeriu Matei.

Autor al mai multor volume de poezie, apărute în diverse colțuri ale lumii și apreciate de marii exponenți ai criticii literare din tot spațiul românesc. (Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Constantin Ciopraga, Ion Pop, Alex Ștefănescu, Sorin Alexandrescu, Florentin Popescu, Daniel Corbu, Vasile Spiridon, Viorel Dinescu, Adrian Dinu Rachieru etc.). Debutul literar se produce la începutul anilor 80 la Chișinău, în ziarul „Tineretul Moldovei” și în revista „Basarabia”, fiind prezentat de Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Lucian Avramescu, Ștefan Augustin Doinaș ș.a.

Chiar de la început prin versurile sale încearcă să deschidă larg ușa spre universal. Poetul apelează la situații și personaje celebre istorice pe care le transformă în poeme ce vin să ne sensibilizeze. O parte din opera sa îl definesc pe Valeriu Matei prin frumoasele texte ce exprimă o natură lunară, bântuită de neliniști fără nume, misterioasă.

„Spre deosebire de mulți dintre confrații săi basarabeni sau din țară, dl Valeriu Matei nu e un autor monocord. Poezia sa e rezultatul unui joc subtil de contraste, atât la nivelul tematicii cât și la cel al expresiei: istorie și prezent, realism și fantezie, directitate și încifrare...” îl caracterizează Constantin Călin de la Focșani.

În general, Valeriu Matei rămâne el însuși aparținând generației care a suferit și supraviețuit cenzurii și nedreptăților istorice. Reușitele sunt evidente în poemele istorice, moderne și tradiționale, dar și cele care reflectă realitatea pe care le trăim.

În plus, renumitul scriitor contemporan Valeriu Matei a făcut traduceri și din marii scriitori ai lumii, reprezentanți notorii ai diferitor temple civilizaționale. Poetul a tradus din creațiile magistrale ale lui Arthur Rimbaud, Osip Mandelstam, Federico Garcia Lorca, Anna Ahmatova etc., iar opera scriitorului dintre Prut și Nistru a fost tradusă în foarte multe limbi: germană, engleză, franceză, rusă, greacă, letonă, suedeză, slovacă, turcă, macedoneană, maghiară ș.a.  

La ședința clubului au fost recitate poezii din creația poetului. Vă propunem una din poeziile sale cu titlul: „Povara nopții”. ( o puteți asculta pe linkul https://youtu.be/OeF4wryD59E)

Povara nopții

1.      pământul nopții

tremură sub stele

ca un lăstun rănit de-atâta zbor,

în miezul lui

transpar zvâcniri rebele,

larg zariști de lumină

erup spre cer și mor

2.      născuți

sub sărutul crucii

celor patru orizonturi,

într-un spațiu uitat

de Dumnezeu și de speranțe,

am fost hăcuiți de săbiile întunericului,

goniți pe drumuri fără de capăt

cu rănile pieptului desfăcute

furiei crivățului...

reveniți din moarte,

ca pomii după înghețul

unei cumplite ierni,

purtăm în suflet

lumina acestei lumi -

copii ai timpului fără de timp

veniți să dea glas durerii ascunse

 

3.      nu cunosc temniță mai neagră -

noapte a bucuriei lașe,

bucurie a celor ce-și înveșmântează pruncii

cu sârmă ghimpată în loc de fașe,

neguri prin care nu poți desluși

surâsul fricii de ne țărmuita durere -

noapte a celor fără de nume,

noapte a celor fără de vrere,

spațiu fardat, gata de pus pe dric,

locul unde nu se întâmplă nimic

 

4.      înstrăinată de rod,

cutremurată de vise

insula ruptă de țărmuri

poarta catargului stelelor moarte

orbit de-atâta văz, înaripat de prea multă cădere,

îi contemplu zborul fără de țintă,

goana ce ne tăgăduiește bucuria de a fi

de arcul de flăcări întins spre orizont -

crâncen leagăn al morții

 

5.      mesagerii nopții ne-au răpit

amintirile și timpul viselor

înălțând peste zări

flamuri de sânge

ei au plodit peste tot

păianjenii dogmelor,

pogorând însângeratul amurg

peste seninul privirilor,

ei, negrii mesageri,

călărind fiarele turbate-ale înghețului

6.      în noaptea îndelungată

din clavirul durerii

renasc aducerile aminte

și tainele zilelor cu ecou -

senine umbre-n leagănul de aer,

rareori - un vânt nestăvilit

bate în porți ferecate

și clatină plopii ca niște lire

cântând suferința

se oprește moartea,

o rază ca un nimb pe bolta nopții -

cum sângele încunună adevărata luptă,

pierdut în bezna fără de margini aștept

un soare să răsară peste temnițe

 

7.      o, noapte nesfârșită,

urmez cărări de taină

ca să refac

speranțele pierdute!

de undeva

se aude vag ecoul

unui răsărit visat printre lacrimi,

din scorburi răzlețe

păsări rănite au zvâcnit spre ceruri,

prin întuneric

umbre, chipuri

trec ocolind altare părăsite

ca pe un loc ce ascunde-un ucigaș

dar cel fără de chip și nume

e pretutindeni unde noaptea

în case părăsite e stăpână...

 

8.      leacul tăcerii

e strigătul fără de țărmuri,

leacul speranțelor mute

e deznădejdea-mplinirii,

cântul pe frunte plecată

sapă cu raza lui cute,

glasul furtunii în noapte

erupe din piepturi rănite,

ca aerul înălțimilor - imnul uitat

înseninează respirația celor

sufocați de întuneric

și chemare libertății

destramă negrele umbre

ca o rază stingheră

 

9.      în nețărmurirea zorilor

noaptea își risipește fantasmele,

luceferii foreză

aerul sufletelor noastre

căutându-și loc peste zi

și ne regăsim mai tineri

stăpâniți de ecourile trecutului,

de visurile străbunilor crucificați,

și, în zorii fragili ai reînvierii,

ne spunem mirați:

nopțile străine dispar în rușine,

icoanele ce ne-au călăuzit rămân

 

10.  din nesfârșirea pură a câmpiei

se-nalță ciocârlii cu tril spre ceruri,

atât de liberă și-atât de nouă

cântarea lor trezește-n lucruri viața,

în zbor semeț ele destramă norii

ce apasă ca un jug ai noștri umeri

răniți în focul blând al dimineții

peste păduri se anunță o nouă zi

purtând însemnul tainei de-nceput

și noi, din amnezia cea mai sumbră,

renaștem amintindu-ne lumina

cu fiecare clipă tot mai tineri.

La mulți ani, Valeriu Matei! Vă dorim multă sănătate, prosperitate și mult succes pe tărâmul literaturii!

miercuri, 24 martie 2021

Învățăm eticheta invitațiilor în cadrul serviciului „Turnirul amabilităților”

 

Tatiana Donțu, șef sector, Filiala „Transilvania”

Manierele se învață, iar cei cărora le lipsesc cei șapte ani de acasă le pot recupera... O activitate impresionantă, de o emotivitate vie, a avut loc la Biblioteca „Transilvania”, în cadrul Serviciului „Turnirul amabilităților”. Păi altfel nu poate fi, deoarece avându-i ca invitați speciali pe bravii copii ai clasei a III-a „C” de la Școala primară nr. 83 „Gr. Vieru”, însoțiți de neobosita și energica lor învățătoare Regina Stolearenco, și-au manifestat respectul și gratitudinea, etalat cunoștințele față de subiectul abordat, el fiind unul foarte important și binevenit, cel al etichetei invitațiilor.

Este bine cunoscut faptul că codul bunelor maniere deschide acele uși pe care nici cea mai bună educație, nu le poate deschide. Da, într-o societate normală și sănătoasă, nu putem supraviețui, fără a cunoaște și a aplica bunele maniere.

            Purul adevăr, apoi și de astă data la Turnirul amabilităților, unde am duelat la subiectul Eticheta invitațiilor, am explicat copiilor faptul, că un copil manierat si respectuos trebuie să cunoască care ar fi comportamentul corect în societate, se va respecta pe sine și pe cei din jur, va aplica bunele maniere în orice situație se va afla pe parcursul vieții.

Și e binevenit exemplul: „Spune și tu „bună ziua”, că doar nu ai crescut în codru!”. Vă sună cunoscut? Am auzit replica asta și când eram mică, dar și fiind adultă, din gura părinților, a altor persoane care încercau să le insufle copiilor bunele maniere. Este o replică urâtă și agresivă, dar care m-a făcut, și mă face să mă gândesc, că doar în codru am putea supraviețui, fără un minim al regulilor de politețe. Oribil, nu-i așa?

Off, mamă, la rândul meu, am trecut prin momente jenante, în care copilul meu nu saluta sau în care nu mulțumea, atunci când primea ceva. Să nu mai vorbim de momentele, în care mânca cu poftă în fața altor copii, iar când îl rugam să împartă, refuza. Concluzia? Codul bunelor maniere este un subiect deschis, la care știu, că voi avea mult de muncă, mai ales că vedem cu toții, în jurul nostru, exemple de adulți nemanierați, asta ca să mă exprim frumos. Am stabilit cu toții că „Șapte ani de acasă”, completați cu maniere fac minuni! Iată câteva reguli esențiale pe care le-am abordat la activitatea noastră: Manierați la o petrecere. Pentru ce vin oamenii în vizită? pentru o comunicare plăcută. Gazdele ar trebui să se asigure din timp, că toți invitații sunt plăcuți unii pentru alții, astfel încât toată lumea să se poată relaxa la o vacanță, sau sărbătoare, să se simtă distractiv și în largul lor. Dar este corect ca într-o companie necunoscută, să comunici într-o limbă străină, dacă majoritatea oaspeților nu o înțeleg? Nu! Acest lucru poate crea o situație jenantă: oamenii pot crede, că le ascund ceva sau discută despre ei. Dacă un străin este în companie cu voi, trebuie să-l ajutați să vorbească într-o limbă pe care toată lumea o înțelege. De asemenea, este incorect să folosiți termeni profesioniști foarte specializați, necunoscuți, care sunt de neînțeles pentru mulți oaspeți.

Să salute; să comunice cu invitații; să mulțumească dacă a primit ceva în dar. Indiferent cine sunt persoanele care vin în vizită, limbajul folosit de copil trebuie să fie unul care arată foarte mult respect. Dacă este vorba de oameni mai în vârstă, trebuie să salute politicos, să își tempereze mișcările și să răspundă politicos întrebărilor pe care aceștia le adresează.

Dacă printre musafiri se numără și copii, cel mai bine este să-i duceți în camera copilului şi să le puneți la dispoziție jucării și jocuri pentru a petrece timpul în mod plăcut. Este indicat ca cel mic să se joace cu ei, să împartă jucăriile și să le facă pe plac.

La plecare, un semn de bună creștere este să își ia la revedere de la toți invitații şi să le mulțumească pentru vizită.

Gazda ta are animale de casă? Trebuie să te apropii de animal doar după ce ai primit permisiunea gazdei de a-l mângâia. Dacă s-a întâmplat să distrugă ceva din greșeală sau să spargă vreun obiect, să spună imediat gazdei şi să își ceară scuze, să nu încerce să dea vina pe altcineva, ori să ascundă cele întâmplate. Nu am uitat să folosim cuvintele magice „mulțumesc frumos” și „te rog frumos” pentru momentele în care, la plecare, trebuie să își ia la revedere de la gazde, și să le mulțumească pentru găzduire.

Ori, fie punctuali când sunt chemați la o anumită oră în vizită. Să aleagă o ținută care să arate respect de sine și respect față de gazde. Să aducă daruri, cât mai simple, mai ales dacă merg prima dată în vizită. Fiecare dar își are al său destinatar!

Am povestit despre reguli de conduită la petrecere a diferitor națiuni. „Ce este bine pentru un român, moartea este pentru un altcineva”, spune un proverb. Eticheta oaspeților variază considerabil de la țară la țară.

În SUA, de exemplu, nu se obișnuiește să se ofere cadouri de afaceri, acest lucru poate fi interpretat ca o mită, ori glumele de prost gust sunt în conflict cu legea în această țară. În ospeție americanii, pot liber să-și pună picioarele pe un scaun din apropiere sau chiar pe o masă, acest lucru fiind destul de firesc. Cu toate acestea, în alte culturi, acest comportament poate provoca resentimente și chiar șoc.

            În țările nordice, oamenii se vizitează nu mai mult de o dată la șase luni. În același timp, invitațiile sunt trimise cu mult înainte de vizită, iar recepția se desfășoară în conformitate cu reguli stricte de etichetă a oaspeților.

Iar în Japonia, nu poți intra într-o casă, fără să-ți lași pantofii în afara ușii. Dacă un oaspete din casa unui european laudă ceva al stăpânului, el îi mulțumește, iar bărbatul chinez, conform etichetei lor, ar trebui să dea acest lucru oaspetelui.

Italienii emoționali acordă o mare importanță gesturilor și expresiilor faciale. Englezii reținuți vor atribui un astfel de comportament manierelor rele. La masă în Anglia, toată lumea tace, numai în caz de urgență, vorbesc în șoaptă. Nu duc conversații individuale la masă. Și nu vor comunica cu tine aici, dacă nu știu numele tău. Iată așa informație au mai aflat curioșii copii.                                                                                                                                     

Am accentuat că, în fiecare țară, eticheta și-a dobândit propriile caracteristici pe parcursul istoriei, tradițiilor naționale și culturale. Când hotărâți să faceți o vizită în străinătate, ar fi bine să studiați eticheta oaspeților din țara lor.

Pentru o asimilare mai bună am venit cu intriga polemicilor, informațiilor, opiniilor. Împreună cu profesoarea ne-am străduit, să le lămurim și să le demonstrăm cât de important este să fii informat și să cunoști regulile. Sperăm ca prin activitățile din cadrul serviciului nostru, să sporim vigilența, responsabilizarea și conștientizarea, care vor ajuta copiii,  să crească și să se dezvolte într-o societate sănătoasă și prosperă.

luni, 22 martie 2021

Poezia – melodia sufletului

 Natalia Corghencea, șef sector,

Centrul Academic Internațional Eminescu

 „Poezia este căsătoria realității cu idealul, în sufletul poetului”. Bogdan Petriceicu Hasdeu

Poezia este melodia sufletului, melodie ce te face să visezi, să evadezi într-o altă realitate, să meditezi, și totodată să înțelegi ce a vrut să zică poetul, care a compus-o. De Ziua Internațională a Poeziei, pe 21 martie am omagiat POEZIA, online la Centrul Academic Internațional Eminescu, împreună cu clasa a III-a „A” de la Gimnaziul „Nicolae H. Costin”, elevii doamnei Stela Chicerman, clasă cu profil teatral. Ei au fost informați despre prezența în calendar a unei asemenea zile, Ziua Internațională a Poeziei, care declarată de UNESCO începând cu anul 1999 este sărbătorită în fiecare an, în lumea întreagă.

Împreună cu elevii am numit numele mai multor poeți renumiți, apoi copiii au ghicit chipurile poeților prezentați într-un poster realizat cu prilejul acestei zile importante. Ne-am oprit un pic la chipul poetului George Topârceanu, pentru a afla cine este acest poet și prin ce s-a făcut remarcabil, de ce anume el? Deoarece în aceeași zi cu Ziua Internațională a Poeziei marchează 135 de ani de la naștere. Elevii au ascultat câteva fragmente din „Balada unui greier mic” și au înțeles că în clasele mai mari îi vor studia opera mai aprofundat.

Au rămas plăcut surprinși de surpriza zilei. A acceptat cu plăcere să participe la activitatea noastră doamna Victoria Cotovici, poet amator, cadru didactic la Instituția de Educație Timpurie nr. 142.

Doamna Victoria le-a vorbit elevilor despre dragostea ei enormă față de copii, dragostea de viață și sigur față de mamă, dragoste ce a dat și dă rod în continuu la poezii frumoase apărute în mai multe cărți. Printre cărțile editate de către doamna Victoria Cotovici se numără mai multe: Despre anotimpuri, Pentru cei mici, La sfat cu viața, o ramură de vânt, Dor..., Copilărie fericită. Pentru a aduce la cunoștință elevilor creația doamnei Victoria, am rugat-o să ne recite câteva poezii, printre care și una foarte sentimentală Ce înseamnă-n lume mama, la care copii au fost îndemnați să-și asculte părinții mereu, căci eu sunt cei ce ne dau viață și toate celea. Dumneaei le-a mai dat copiilor  și un sfat, să citească cât mai mult, căci lectura este calea sigură spre cunoștințe.

Putem spune cert, că doamna Victoria Cotovici, e un poet care a reușit să pătrundă în lumea copilăriei, mai bine zis s-a întors acolo unde a fost și ea cândva, atunci când era copil și vedea totul în nuanțe viu colorate, pe care le redă foarte reușit pe hârtie.

Elevii doamnei Stela Chicerman fiind buni declamatori a poeziilor, se numără printre participanții mai multor activități organizate de către Centrul Academic Internațional Eminescu, atât fizic cât și online. Drept dovadă elevii ne-au recitat fragmente din poeziile preferate ale poeților: Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Iulian Filip.

De ziua sa, POEZIA, ne-a unit și a fost regină la Centrul Academic Internațional Eminescu  grație parteneriatelor frumoase cu instituțiile din comunitate.

vineri, 19 martie 2021

Francofonia

 

Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”

Francofonia este un fenomen de propagare a culturii și civilizației franceze pe calea studierii limbii franceze în țările care constituie și reprezintă acest  sistem-proces de asimilare galică. E vorba de multiple state, regiuni, localități de diferit nivel administrativ teritorial. Cunoașterea limbii franceze se produce pe calea demersului educațional în licee, instituții superioare de învățământ, alte instituții sau tipuri sau modalități de formare sau școlarizare din țară, prin activități literare, științifice sau culturale etc. Francofonia se fundamentează pe actul fortificat și masiv de studiere a limbii și culturii franceze întru prosperare lingvistică și culturală adecvată a țărilor în care se produce acest act de manifestare civilizațională. O limbă se cunoaște și se menține în forma sa de grație cu suportul și contribuția temerară și nemijlocită a profesorilor, savanților, scriitorilor și alți promotori - vorbitori de calitate și performanță a acestei limbi. Acest fenomen se produce, evident, grație implicării fundamentale a acestor artizani ai Francofoniei.

Limba franceză provenită din latina vorbită, se transformă, sub influența mai multor factori, puțin câte puțin până ajunge a fi o limbă nouă, distinctă de norma latină.

Primul document în care apare un text definit ca francez este Les Serments de Strasbourg. El datează din anul 842. Mai multe limbi au apărut și au evoluat din limba latină pe teritoriul zis francez astăzi: langue d’oc la sud, langue d’oîl la nord și franco-provençal-limbă intermediară. Dar fiecare dintre aceste limbi a trecut și a suportat multiple transformări/intervenții dialectale. Spre sfârșitul secolului XX asistăm la o relansare sau deșteptare a limbilor regionale. Prin urmare asistăm aici la o formă de multilingvism francez. Limba franceză, pe parcursul anilor, a debordat totdeauna depășind, astfel, strictele frontiere a statului național francez.

În anul 1880 proverbialul geograf Onésime Reclus inventează cuvântul Francofonie pentru a desemna ansamblul de populații care utilizează în actul de comunicare verbală limba franceză. Pot fi distinse patru cadre regionale particulare ale Francofoniei: țările cu limba franceză maternă din Europa și Canada francofone; statele creole unde franceza este a doua limbă, dar descendentă; țările cu limba franceză oficială sau limbă de uz, preponderent în coloniile franceze, țările cu limba franceză – limbă străină privilegiată, în unele cazuri din Europa centrală sau orientală.

În diferite timpuri franceza a jucat un rol internațional deosebit. Bunăoară limba Marii Britanii după cucerirea normandă, limba literară model din Europa Evului Mediu, unde Marco Polo vine cu o scriere, în această limbă, despre călătoriile sale, limba culturii europene pentru epoca clasicismului.

Contextual, exact din aceste considerente, limba franceză este definită ca fiind limba demersului de culturalizare de pretutindeni de către marea parte a aristocraților din țările Europei centrale și orientale, iar astăzi rămâne a fi o limbă privilegiată în Republica Moldova și în România.

Viitorul Francofoniei constă indubitabil în globalizarea proceselor de promovare a multilingvismului și în capacitatea de fortificare a proceselor de comunicare pe fundament inter cultural,  destinate unui număr masiv ( mai mult de 100 milioane de oameni) de vorbitori performanți ai limbii franceze, exceptând persoanele cu capacități modeste în acest sens.