luni, 6 februarie 2023

Valorificarea colecției Pavel Balmuș din fondul „Carte veche și rară” a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”

 


                                            Natalia Smirnov, șef sector, Biblioteca Centrală

Pavel Balmuș, cercetător, critic şi istoric literar, supranumit personalitate notorie a culturii noastre, prin contribuția sa la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural național.

La Biblioteca Centrală a fost organizată expoziția de documente Pavel Balmuş, fondatorul hasdeisticii din Republica Moldova. Expoziția cuprinde cărți scrise de autor, dar în cea mai mare parte publicații periodice din spațiul românesc despre Alexandru Hâjdău și Bogdan-Petriceicu Hasdeu, adunate din 1954 până în 1979 precum și unele articole inedite scrise despre aceste personalități, cărora nu le-a fost indiferentă soarta Basarabiei.

Pavel Balmuș a lăsat Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” trei dosare în care au fost adunate cu mare grijă zeci de articole de cel dintâi colecționar din Republica Moldova, interesat de viața și activitatea marilor savanți, o perioadă mai îndelungată 1954-2008. Unele articole au o vechime de aproximativ 70 de ani, de aceea sunt într-o stare precară. Din acest motiv mi-am propus, în 2023, să scanez pagină cu pagină pentru a le oferi publicului. Aceste texte digitizate vor fi publicate în Biblioteca Digitală a bibliotecii, iar mai apoi vor fi numerotate și conservate în plicuri speciale pentru viitoarele generații.

Să amintim aici că Pavel Balmuș s-a interesat și de publicațiile apărute în presa străină, despre care a scris în cărțile sale. Cercetările despre Al. Hâjdău și B.P. Hasdeu din publicațiile periodice i-au îmbogățit scrierile, ca mai apoi și în colaborare cu istoricul Nicolae Romanenco să ne aducă cât mai multă lumină asupra vieții și activității savanților.

Activitatea de cercetare a lui Pavel Balmuș este piatra de temelie la care vor reveni cercetătorii și cei interesați de destinul familiei Hâjdău-Hasdeu și de acum înainte, spre a le aminti basarabenilor, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut asemenea genii.

Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hasdeologie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spațiul românesc, marcând faptul că savantul B.P. Hasdeu a revenit acasă, după ani mulți şi grei de nerecunoștință.

La un moment dat Pavel Balmuș a fost supranumit atotștiutorul de Hasdeu, Hasdeulogul Principal al Basarabiei, întemeietorul școlii hasdeulogice din Moldova. Majoritatea dintre noi, angajații bibliotecii, care l-am prins în viață, l-am memorizat îngândurat, cu un zâmbet cald în colțul gurii, grăbit să dovedească să valorifice și să contribuie astfel la promovarea patrimoniului cultural, de parcă presimțea că nu i-a fost rezervat prea mult timp printre noi.

În munca sa de cercetător s-a străduit să studieze minuțios și din diferite surse în ceea ce privește documentele de epocă, punând accente exacte pe unele evenimente, confirmate de documente. A muncit mult în Arhivele Naționale ale Statului din București, Arhivele Academiei Române și a Arhivei Naționale a Republicii Moldova. A studiat și a scris despre viața și activitatea lui Alexandru Hâjdău, despre care se cunoștea puțin, dar cel mai mult l-a studiat pe B.P. Hasdeu.

În cadrul hasdeuologiei la Chișinău, s-a preocupat de chestiuni de nume, localități, date și evenimente-schimbări privind biografia savantului B.P. Hasdeu. Multe constatări au fost făcute și din sursele publicațiilor de presă, ale altor personalități care s-au preocupat de asemenea de cercetarea destinul savantului Hasdeu, ediții în limba română precum și în limba rusă. Unele sunt expuse în cadrul expoziției.

Cercetând minuțios destinul lui B.P. Hasdeu a scos la lumină informații inedite care au restabilit adevărul asupra întregii familii hasdeene.

Pavel Balmuș scrie în cartea sa ...Scripta manet...Contribuții de istoriografie literară, că B.P. Hasdeu și-a făsut studiile gimnaziale, în Chișinăul anilor 1852-1853, în incinta clădirii actuale a Biblioteci Municipale, care știm că la acea vreme era casa negustorului Monastyski, pe care o închiria gimnaziului regional de atunci.

Pentru că ne referim mai mult la presa scrisă, amintesc un articol scris de Pavel Balmuș Etapa Traian în ziaristica hadeueană cuprins în cartea sa ...Scripta manet...Contribuții de istoriografie literară. Desprindem aici împlinirea profesională a lui Hasdeu împărtășită soției și fiicei, din aliniatul următor:

„...peste câteva zile îmi iese „Columna...”pe ianuarie și februarie. Lucrez și iarăși lucrez...Aseară mi s-a făcut o mare distincțiune. Toți ziariștii din capitală(„Românul”, „România liberă”, „Timpul”, „Telegraful”, „Războiul” etc.) au fondat o Societate a Presei Române. Pentru președinte unii l-au propus pe Rosseti, alții pe mine. Erau 33 de votanți. Rosseti a avut 16 voturi, iar eu 17. Deci, m-au ales Președinte al Presei Române...”

Din articol spicuim că printre cei 33 de votanți se afla și Mihai Eminescu, care a votat pentru Hasdeu. În acel an, 1883, Hasdeu împlinea 45 de ani de la naștere și 25 de activitate gazetărească, datorită acestei impunătoare activități de-a lungul unui sfert de veac, dar și coincidența când „Columna” a intrat în ultimul an de existență, a avut loc alegerea sa drept președinte a Societății Presei Române.

Despre activitatea de ziarist a lui B.P. Hasdeu s-a scris mult. Au scris cei mai mari cărturari ai vremurilor, precum Nicolae Iorga în perioada 1907-1919, Mircea Eliade în 1922, Paul Constantinescu în 1937. Mai recent, în 1972 Mihai Dragan, Vasile Sandu în 1974.

În perioada vieții, la Iași din1858 până în 1863 a colaborat la publicațiile România, Foaie de istorie română, Foiță de istorie și literatură, Lumina precum și la Ateneul Român, Dacia, Trecutul din Iași, Buciumul, Sentinela română, îndeosebi la Românul lui C.A. Rosseti cu care a avut mai multe dezbateri critice dar cu care s-a împrietenit până la urmă.

În perioada 1863 până în 1866 B.P. Hasdeu a colaborat la revista umoristică Anghiuță și Satyrul după care a revenit la Traian - Columna lui Traian între 1869-1883, acesta cedând locul revistelor Revista nouă în decembrie 1887 până în septembrie 1895, revista Apărarea națională, în 1901-1902 ș.a.

Pregătind acest articol am răsfoit mai multe ediții ale revistei Revista nouă care se păstrează la Biblioteca Națională a Republicii Moldova în colecția Carte veche și rară. Am ținut ca expoziția să cuprindă anume publicații din presă, deoarece chiar Hasdeu străduind asupra publicării scrierilor sale inițial în presă a contat pe faptul că ziarele și revistele sunt puntea de legătură promptă între scriitor și cititor. Dar savantul se deosebea de alți autori nu numai prin talentul său, dar după cum scria Mircea Eliade „...nu făcea gazetărie numai cu talent, ci cu o vastă informație istorică, economică, juridică, și nu scăpăra numai de inteligență, ci avea curaj, „independență” și sinceritate (Eliade, Mircea. Despre Eminescu și Hasdeu. Iași: Junimea, 1987. P. 81).



Pavel Balmuș a cercetat activitatea ziaristică, a lui B.P. Hasdeu prin prisma publicațiilor într-un șir de ziare și reviste la acea vreme. Din lipsă de spațiu, prezentăm doar câteva:

  • ·    Vasilenco, Ion V. Cuvânt despre Bogdan P. Hasdeu / Ion V. Vasilenco // Cultura. - 1968. - 24 febr. (Nr. 9). - P. 11.
  • ·        Belistov, V. Bogdan Petriceicu Hasdeu [50 ani de la moarte] / V. Belistov // Cultura Moldovei. - 1957. - 25 aug. (68). - P. 11.
  • ·        Romanenco, Nicolae. Cu arma pamfletului (din moștenirea noastră culturală) / Nicolae Romanenco // Moldova Socialistă. - 1957. - 13 ian. - P. 5.
  • ·        Dima, Alexandru. B.P. Hasdeu - scriitorul / Al. Dima // Gazeta literară. - 1963. - 8 aug. - P. 6-7.





Câteva rânduri care îl caracterizează pe Pavel Balmuș - Omul

Despre Pavel Balmuș s-a scris puțin pe când era printre noi și mai mult după ce ne-a părăsit. Noi trebuie să-i valorificăm scrierile și să le promovăm, mai cu seamă ținând cont de contribuția dumnealui la promovarea patrimoniului cultural național.

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut, față de puțini alții, marile avuții ale scrisului nostru străvechi, atât de uitat şi ignorat în timp. El a fost cel care i-a editat pe marii noștri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim Aglaia”, care a zăcut în arhivele imperiului rusesc peste suta de ani. Scrierile sale sunt impresionante. Întreaga sa viață este un șir de cărți de o inestimabilă valoare.

S-a născut la 18 august 1944 în s. Sărătenii-Noi, Teleneşti, într-o familie cu 5 copii. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Istorico-Filologică (1966). A lucrat la ziarul „Moldova socialistă”, Televiziunea Națională, Editura „Literatura Artistică” (1983-1989) şi la Muzeul de Literatură „D. Cantemir”. Din 1991 coordonator la Institutul de Istorie şi Teorie Literară al Academiei de Științe din Moldova. Pregătirea filologică şi memoria excepțională l-a ajutat să efectueze cercetări în domeniul istoriei literaturii, cărții, culturii şi spiritualității românești din perioada veche şi modernă. A editat operele lui Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie şi Antioh Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

În perioada 1992-2012 a fost președintele Societăţii Bibliofililor din Moldova. Clara şi Pavel Balmuş au donat Bibliotecii Municipale „ B.P. Hasdeu” și Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova un număr impresionant de cârti, circa 1 500 de volume. A participat la organizarea simpozioanelor „Valori bibliofile”, „Basarabenii în lume” etc. Din iulie 1997 a fost şeful Centrului National de Hasdeologie din cadrul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, aproximativ 20 de ani a lucrat printre noi.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România.

Pavel Balmuș s-a stins din viață la 12 decembrie 2014, la Chișinău. Avea 70 de ani neîmpliniți. El a fost înmormântat la Cimitirul Central Ortodox de pe str. Armenească din capitală.

Vladimir Beșleagă a scris „...Tragicul sfârșit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărților: pe 11 decembrie a fost la Iași unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...”

Academicianul Mihai Cimpoi remarca în monumentala sa lucrare că „...documentarismul erudit aplicat minuțios este domeniul lui Pavel Balmuş cercetător științific la Institutul de Filologie al AŞM, contribuind la valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural național”. Într-adevăr, în cercetare el pornea de la investigația de arhivă, pentru că istoria se face cu texte, a căror precizie nu poate fi înlocuită de nimic. Dacă nu există document, nu există istorie. Or, istoria se face cu documente scrise, fără îndoială, atunci când ele există. Dar ea se poate face cu tot ceea ce ingeniozitatea istoricului îi permite să utilizeze. Regula lui în investigația de arhivă era că documentul este instrumentul sau actul autentic prin care se poate proba un drept. Documentul trebuie înțeles ca fiind urmele lăsate de gândurile şi acțiunile oamenilor de altădată, e o revelație de viață și atârnă de istoric s-o prezinte, în legătură cu altele, așa cum trebuie. Până ieri, totul e „document istoric”, și lucrurile noastre de azi devin imediat document istoric. Așadar, „și lucrul de ieri al cercetătorului a devenit document istoric”. Munca lui îndelungată de „serv”, cum avea să spună chiar el, a făcut din el omul atotștiutor de Hasdeu: omul document; omul argument; omul comentariu; omul-nota, simbol al forței inepuizabile a unui intelectual în care sunt reflectate toate preocupările de cercetare ale lui...”

Toți cei care l-au cunoscut afirmă, pe bună dreptate, că era un „om cu multă carte” şi avea un atașament deosebit față de carte, care l-a însoțit pe tot parcursul vieții sale zbuciumate.

Probabil, acesta l-o fi determinat să doneze publicului cititor, atât de drag lui, cea ce avea mai scump, biblioteca personală. Așa avea să fie creat fondul de carte „Clara şi Pavel Balmuş” în cadrul Bibliotecii Municipale, care însumează peste trei mii de titluri de carte și articole publicistice din ziare și reviste, rare, pentru ca, vorba poetului, „băiatul meu sau fata să citească mai departe ce n-a dovedit nici tata”.

În încheiere, Vă invit să vizitați expoziția de documente Pavel Balmuş, fondatorul hasdeisticii din Republica Moldova, unde sunt expuse articole curioase scrise din 1954, adunate de hasdeologul Pavel Balmuș, fost coleg de breaslă al multora dintre noi, bibliotecarii.

 P.S. Cu o altă ocazie, voi strădui a aduce în atenția cititorilor unele lucrări sub formă de manuscris, a celui ce s-a ocupat de asemenea de cercetarea vieții și activității familiei Hâjdău-Hasdeu, dar mai cu seamă a lui B. P. Hasdeu, istoricul Nicolae Romanenco. Bibliotecii Municipale i-au fost donate mai multe dosare, care se păstrează în Colecția Carte veche și rară, o parte fiind deja digitizate, altele transliterate din grafie rusă în grafie latină. 

vineri, 3 februarie 2023

Scriitorul Constantin Dragomir în dialog cu cititorii săi

 

Valentina Leahu, bibliotecar,

Filiala „Transilvania”

 

„Lumea e a celor care citesc”. Rick Holland

Lectura unei cărți aduce liniște interioară, odihnă, deconectarea de la gândurile de zi cu zi și plus de asta este și o terapie pentru mintea și sufletul omului. Un om care citește mult va fi un om împlinit sufletește și va dobândi o spiritualitate ieșită din comun. Cărțile sunt cele mai de preț avuții, din ele afli secretul reușitei.

            Pe data de 1 februarie, de Ziua Internațională a Cititului Împreună, a avut loc un eveniment deosebit, însoțit de emoții pozitive și multă bună dispoziție. Invitatul evenimentului a fost poetul, traducătorul şi editorul Constantin Dragomir. Norocoșii spectatori au fost elevii clasei a 3-a „B”, însoțiți de demna și grijulia învățătoare Inga Bujor, de la Liceul Sportiv nr. 2. Activitatea a debutat cu prezentarea domnului Constantin Dragomir, totodată fiind asaltat cu întrebări chiar de la bun început de către copii:

-       Copiii: Cine v-a inspirat să scrieți poezii?
-      Dl. Dragomir: Primele poezii le-am scris din clasa IV-a, a V, m-au inspirat foarte mult învățătoarele, care pentru mine erau ca mamele și i-am făcut o dedicație primei învățătoare. Pe urmă le-am scris poezii colegilor mei, dedicate zilelor lor de naștere. Dar ce înseamnă o poezie? Dacă ai un gând, o idee frumoasă, trebuie să o scrii numaidecât pe hârtie, nu numai decât să fie cu rime forțate, dar cuvintele să fie aranjate frumos, în ordinea cuvenită, să aibă logică.
-       Copii: Care este poezia dumneavoastră preferată?
-      Dl. Dragomir: eu nu scriu poeziile pentru mine, eu le scriu pentru voi, voi trebuie să spuneți care e poezia care vă place mai mult.
-      Copiii: Poezia mea preferată este: „Dragii mei”. „Bună ziua, bună seara / Bine v- așteptăm copii / În această carte cu-n buchet de poezii / Bunicuță și bunic sau mămică și tătic / Frățiorul, surioara, chiar înainte de culcare și în zi de sărbătoare / Să auziți cu grai duios  / ce pământ avem frumos”.
-       Copiii: În ce an ați scris prima carte?
     -  Dl. Dragomir: prima carte a mea a fost „Roua sufletului”, scrisă în1977din colecția Debut. Era o carte de poezii pentru cei mari. Eu am scris două cărți de poezii pentru cei mari: „Roua sufletului” și „Greul pământului”. După aceasta am început să scriu poezii pentru copii și prima mea carte pentru copii a fost „Vrei să-ți spun o poezie”. Este prima carte care a apărut cu litere chirilice din alfabetul chirilic.  Acum am reeditat-o împreună cu Lică Sainciuc în limba română. Vreau să vă mai spun că voi aici aveți cea mai frumoasă  bibliotecă din oraș, bună, încăpătoare, luminoasă, spații frumoase, foarte multe cărți, voi aveți noroc de o așa bibliotecă, altele sunt  foarte mici, înghesuite, aici aveți posibilitate să citiți foarte mult, mai bine să învățați din cărți ce e bine și ce rău, decât de pe internet.
-       Copiii: Cum scriați poeziile?
         -    Dl. Dragomir: Ideile îmi vin în orice parte a zilei, chiar  mă trezesc și noaptea. Am un caiețel și îmi notez tot în acest caiet. Scriu cu mâna, la calculator doar atunci când scriu o carte. Eu acasă am peste 50.000 de cărți. Acum vreau să-mi fac un catalog, dar sunt atât de trist, că nu o să reușesc să le citesc pe toate. Cea mai populară carte a mea este „Bunicuța cu povești”, care a  fost editată și cu grafie chirilică și în limba română, împreună cu Violeta Diordoev. Acum vă prezint o carte „Hipopoptamul fără dinți”, ilustrată de un bun prieten de al meu, Andrei Țurcanu care din păcate nu mai este în viață. El era un foarte bun pictor, „un vulcan de sentimente și culori”. Această carte este o poveste, una dintre ultimele, e ca un testament lăsat vouă drept moștenire, dragii și iubiții săi copii, pentru care a trăit și a creat. În interiorul ei am introdus o altă cărticică, care se numește „Alte prințese și prinți mai mult sau mai puțin cuminți”. Vă citesc și o poezie, care se numește: „Extraordinar”: „Xenia și Xenofon / Cântă azi în unison: / Xenia – la xilofon, / Xenofon – la saxofon...”. Altă carte este „Coiful magic”, editată în trei ediții. Toate aceste trei cărți s-au vândut într-un tiraj de o 100.000 de mii de exemplare.

În final, cu toții au făcut o fotografie de grup, scriitorul oferind copiilor cu mare drag câte o carte, fapt pentru care ei au fost foarte recunoscători. Le-a mulțumit pentru invitația de a fi alături de ei, susținând că pentru el, o întâlnire cu copiii este întotdeauna ceva fascinant.

joi, 2 februarie 2023

„Читаем вместе” в Библиотеке „Христо Ботев”

 

Larisa Barabaș,

șef sector, Filiala „Hristo Botev”

          Международная кампания „Читаем вместе проходит повсеместно и ежегодно, в ней принимает участие все большее количество стран. 1 февраля текущего года в рамках этого замечательного литературного праздника состоялась встреча поэтов-современников Молдовы, пишущих на русском языке, с учащимися 12 Б класса Теоретического лицея „Николай Милеску Спэтару. В течение 2-х часов в стенах Библиотеки царила душевная атмосфера красоты и чистоты рифмы, аура мягкой и трогательной лирики талантливых и поэтически одаренных творцов незабываемых строф.  Некоторые из поэтов уже гостили у нас и представляли свои стихи вниманию молодежной аудитории, надо заметить, что поэзия никогда не оставляла присутствующих равнодушными, повинуя юные сердца сопереживать и восторгаться вместе с авторами. Так наш давний знакомый поэт Сергей Маслоброд читал ребятам стихи, в которых память переносила его в далекое „солнечное детство, где было так чудесно и очень просто. Многие его стихи посвящены прекрасной половине человечества, это так характерно для поэта-лирика, где звучат замечательнве слова в адрес девушек и „взрослых дам, это всегда так приятно слышать.

          Свои поэтические произведения представила вниманию собравшихся Светлана Вакарова, также уже бывавшая как автор у нас. Поэтесса декламировала свои стихи на очень высокой, пронзительной ноте, где присутствовали темы о лучшей поре жизни - юношестве, о зыбкости и эфемерности прекрасной мечты, к которой мы так стремимся с "младых ногтей", о неотвратимости фатальных моментов в судьбах многих великих людей („Нет, не нечаянно ушел поэт..., о Пушкине А.С.). Словом, поэзия всегда служила самым ярким вербальным воплощением тех чувств и событий, которые всегда волновали человечество и продолжают этот процесс с неизменным успехом.

          Поэтесса Людмила Куликова является более молодым автором и к своим стихам относится довольно просто, но она очень серьезно занимается переводами английской поэзии на русский язык. В ее творчестве присутствуют сонеты Шекспира, а именно 97-й и 141-й, дело в том, что не все сонеты великого автора были переведены и чтобы восполнить эту брешь, дать возможность соприкоснуться с „прекрасным и вечным всем желающим и работает в этом направлении поэт и переводчик Л. Куликова.

          Также из плеяды молодых поэтов - Евгения Пермякова. Она воплощает в своем творчестве то, что наиболее характерно для жанра „любовная лирика, в задачи которой входит передача человеческих чувств, душевных и романтических переживаний. Стихи „Вопросов нам судьба не задает, „На старую скамью присела пара, „Чуть терпкий аромат твоих духов и другие передают слушателю гамму и колорит всех оттенков человеческой внутренней жизни в период высокого эмоционального накала поэтических образов.

          Еще одно имя - пэтессы Ларисы Коробчану. Она создает свое творчество, по собственным словам, очень часто „на ходу, то есть в совершенно обыденных ситуациях, об этом свидетельствуют названия стихотворений: „Аэропорт, „Рождество, „Сыну и т.п., но рифма появившаяся на свет как-бы „мимоходом, совсем непроста, в ней, как часто бывает, работает принцип – в простых истинах скрыт глубокий философский смысл. Так и здесь, в лирических строфах тонко переданы красота окружающего мира, незыблемость человеческих вековых ценностей и традиций, глубина и красота личностных чувств. Еще в связи с этим хочу отметить, что в этот день лирика не только звучала, но и пела. Не зря она обладает непосредственной связью с музыкой, о чем говорит само название от слова „лира - инструмента, под который исполнялись песни. Поэт Л. Коробчану великолепно исполнила несколько лирических музыкальных произведений под аккомпонемент пианино.

          Что-то особенное, непередаваемое читалось в глазах молодых людей, думаю, что встреча надолго останется в их памяти.

vineri, 27 ianuarie 2023

Serviciul „Eco responsabil”, ediția a II-a

 


Ion Arsenii, bibliotecar,

Filiala „Transilvania”

Planeta Terra este locuința noastră minunată – aici ne-am născut, aici și trăim. Văzută din spațiu, ea este asemenea unui mărgăritar. Datorită unicității ei, viața este posibilă. Avem din abundență apă, aer și hrană pentru a ne bucura de viață. Sistemul ei de funcționalitate este extraordinar.

Reperele Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă 2030 și Planului de activitate pentru 2023 au stimulat Biblioteca „Transilvania” să continuă serviciul „Eco responsabil”. La 24 ianuarie 2023 și-a reluat activitatea serviciul „Eco responsabil”, ediția a II-a. Serviciul urmărește 3 obiective importante: implicarea elevilor în acțiuni ecologice, dezvoltarea conștiinței asupra mediul înconjurător bazată pe respectul față de natură și transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor în stiluri de viață ecologice, economice și sănătoase. Serviciul se va desfășura pe parcursul lunilor ianuarie-mai, în parteneriat cu Instituția Publică Liceul Teoretic „Ginta Latină”, Claudia Barbaroș, profesoară de istorie și educație pentru societate, diriginta clasei a VI-a „D”.

Prima ședință din cadrul acestui serviciu a avut drept tematică „Micul EcoGospodar”, fiindcă totul începe de acasă. Elevii au aflat că, chiar dacă se întâmplă diverse cataclisme – incendii de pădure, tsunami sau altele – și provoacă pagube semnificative, pământul își poate reveni de la sine. După un dezastru natural, pământul are capacitatea de a se reface în timp, revenind la starea de adineauri. Însă, în ultimii ani, cercetătorii afirmă că procesul de revenire la normal al pământului este împiedicat de acțiunile omului. Cum așa? Prin utilizarea excesivă și incorectă a resurselor naturale, omul periclitează viața planetei. De exemplu, pentru producerea energiei electrice se ard miliarde de tone de combustibil fosil. Este bine știut că prin ardere se emană în atmosferă dioxid de carbon, un gaz incolor. Acest gaz este unul din cele mai importante gaze cu efect de seră. Odată cu intensificarea efectului de seră, temperatura medie globală a crescut, având drept consecințe foarte grave asupra planetei Pământ.

Elevii au fost de acord că nu putem schimba întreaga lume, dar ceva putem face, oricât de puțin ar fi. Făcând ceva concret, demonstrăm că ne pasă. Copii avut posibilitatea să-și însușească noi deprinderi pentru viața de zi cu zi. Prin imagini reprezentative și cuvinte simple, au putut discerne cum să acționeze când vine vorba de folosirea corectă a energiei electrice. De pildă, să folosească lumina acolo unde au nevoie, de ce anume să stingă lumina când ies dintr-o încăpere, să profite cât mai mult posibil de lumina de zi sau să urce scările în locul ascensorului. Și, fiindcă cu toții dispunem de dispozitive electronice sau alte electrocasnice, elevii au înțeles cât este de esențial să acorde atenție modului utilizării lor și să nu uite le scoată din priză după ce le-au utilizat. Să îmbrace un pulover mai gros, în loc să dea căldura mai tare. Drept urmare, elevii au înțeles cât de important este să protejăm mediul înconjurător și cum putem face aceasta chiar în propria locuință, acasă. Atunci când folosim în mod rațional energia electrică, contribuim la bunăstarea calității vieții. Elevii s-au implicat activ, au răspuns la întrebări, precum: De ce ar fi necesar? Cum credeți?, astfel au fost încurajați să-și exprime părerea personală.

La final de activitate, clasa a fost împărțită în 3 echipe, fiecare având câte o sarcină delimitată. În așa mod s-a făcut o recapitulare asupra informației analizate, motivându-i să acționeze pe viitor în mod înțelept.

Pentru următoarea ședință ne-am propus să dezbatem tema reciclării: ce înseamnă a recicla, de ce să reciclăm și cum să o facem în mod corect.

Încă mai avem multe de învățat, dar, cu pași mici și siguri, vom ieși învingători din această aventură cu serviciul „Eco responsabil”!

marți, 24 ianuarie 2023

Dezvoltarea spiritului antreprenorial al copiilor

 

Svetlana Rotaru, șef sector, Filiala „Transilvania”

„Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm”. Victor Hugo

            Pornind de la dorințele zilnice ale copiilor, putem constata ușor că banii reprezintă un subiect frecvent între părinți și copii, iar de multe ori, aceste discuții devin baza gândirii copiilor despre bani. Acest fapt ne-a impulsionat la inițierea Serviciului „Micii antreprenori” la Biblioteca „Transilvania”. În cadrul serviciului de educație antreprenorială, copiii vor învăța ce înseamnă bugetul familiei și din ce se compune acesta.

Pentru copii, banii sunt niște obiecte, fără să conștientizeze valoarea lor. Tocmai de aceea sarcina părinților este, de a-l învăța pe copil încă de la cele mai mici vârste, despre ce înseamnă bani, prin modalitățile potrivite vârstei lor. Mai mulți copii au vorbit de gestionarea banilor din bugetul familiei, dar n-au uitat și de dorințele pe care le au. Astfel au înțeles, că banii trebuie împărțiți în funcție de priorități și au aflat, de ce părinții nu pot întotdeauna să le cumpere ceea ce ei își doresc. Dar mai sunt și lucruri care nu le poți cumpăra de la magazin. Și anume, prietenia, iubirea, timpul, respectul și fericirea.

În parteneriat cu Instituția Publică Școala Primară nr. 83 „Grigore Vieru”, clasa a II-c, profesoara Vioara Nichita, vor fi organizate mai multe sesiuni de instruire. Astfel, la prima ședință s-au exersat modelele de comportament cu banii. Copiii prin prezentările interactive au reflectat atitudinea lor față de bani, s-au expus despre rolul lor în viața familiei. Prin aceste exemple copiii au manifestat dorința de a schimba lumea, de a o face mai bună și mai frumoasă.

vineri, 20 ianuarie 2023

Întâlnire cu Iulian Filip la Biblioteca „Transilvania”

 


Ion Arsenii,

bibliotecar, Filiala „Transilvania”

Întâlnirea cu un scriitor este o experiență plăcută, o oportunitate de a face cunoștință cu cărți, de a afla mai multe despre profesia creativă și, de asemenea, de a participa la o discuție interesantă.

19 ianuarie 2023 în sala de lectură pentru copii a Bibliotecii „Transilvania” a avut loc o astfel de întâlnire, plină cu activități care te-au lăsat plăcut surprins. Timpul a trecut cât ai clipi din ochi, de parcă nici n-a fost. A fost o întâlnire creativă cu un membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova – Iulian Filip. Da, a fost însuși Iulian Filip – poet, scriitor, dramaturg și folclorist român din Republica Moldova, doctor în filologie. A fost o întâlnire creativă, fiindcă elevii, costumați în animăluțe și alte înfățișări, au prezentat un scenariu impresionant, recitând și interpretând poezii semnate de Iulian Filip. Această frumoasă activitate a fost organizat datorită insistenței bibliotecarei Ala Nuța și a profesoarei Tatiana Frunza, Instituția Publică Școala Primară nr. 83 „Grigore Vieru”..

Evenimentul a început cu un cuvânt de salut adresat de către șefa bibliotecii, Parascovia Onciu. Dna Parascovia și-a împărtășit impresiile despre întâlnire, afirmând că pentru ea a fost o onoare să fie prezentă la un astfel de eveniment alături de Iulian Filip și dragii noștri copii. De asemenea, a menționat despre fructuoasa colaborare cu dl Iulian Filip, încă de când era șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău, datorită căruia s-au realizat multe lucruri frumoase în bibliotecă, printre care mărirea fondului de carte.

După cuvântul de salut, a urmat scenariul propriu-zis pregătit de învățătoarea Tatiana Frunză împreună cu elevii clasei a II-a „G” de la Instituția Publică Școala Primară nr. 83 „Grigore Vieru”.

Copiii au învățat cu mare plăcere versurile din cartea Unde v-ați pierdut, ștrengari? scrisă de Iulian Filip. Scenariul a început cu prima poezie, intitulată Acasă.  Scriitorului i-a plăcut foarte mult că s-a început cu această poezie. Apoi, rând pe rând, au recitat și alte poezii: Neamul lui Păcală, Vrei să crești mare?, împreună cu jucării de pluș, apoi Furnica recitată de o fetiță îmbrăcată ca o furnică, după care Paznicul alături de un băiat reprezentând un brad și altul, un urs. După aceea au înscenat o luptă între berbeci, recitând concomitent versuri din poezia Au vrut melcii să se bată.

Dlui Iulian Filip nu i-a rămas decât să-i asculte pe copii și să admire scenariul pregătit cu mare grijă. Și scriitorul le-a pregătit ceva copiilor: le-a împărțit câte o carte nouă cu poezii. Cartea se intitulează La ce bun pe lume floarea?

Scriitorul a fost amabil, jovial, s-a simțit ca la el acasă. Vorbea deschis, ca între niște prieteni adevărați. Iar când a venit timpul să i se pună întrebări, nu s-a deranjat să-i cheme pe copii lângă el. Prima întrebare adresată pentru scriitor a fost: „Cum a apărut poezia «Au vrut melcii să se bată»?” Scriitorul a răspuns că, fiind la Sofia, a văzut cum se bat berbecii cu coarnele, cum își fac vânt din vârful dealului și se bat cap în cap; apoi știind că și melcii au coarne, a încercat să vadă cum se luptă ei, dar melcii nu se bat cap în cap, chiar dacă au coarne. Având acest tablou în minte, scriitorul a afirmat că în așa fel a apărut poezia. La următoarea întrebare: „Care este lucrul cel mai frumos din viața unui scriitor?” scriitorul a răspuns că cel mai frumos este când vine inspirația, momentul declanșării inspirației, cum apare o poezie, izvorul inspirației. La întrebarea „Ce sfat le dați celor care citesc și celor care nu citesc?” a zis că cei ce nu citesc se fură pe ei înșiși, se privează de ceva bun, fiindcă o carte captivantă e o călătorie. Astfel, i-a îndemnat să citească, și fiindcă suntem diferiți, trebuie să citim și cărți diferite, după caracterul nostru. Pentru aceasta să întrebe învățătoarea ce carte să citească, pe bibliotecar să întrebe sau pe alți cititori cu experiență. Iar la întrebarea „Cum era Iulian Filip în copilărie?” le-a povestit o întâmplare hazlie din copilărie despre colțunași, care i-a amuzat foarte mult pe copii.

Scenariul a continuat cu o poezie recitată de scriitor, și anume poezia Plăcințele cu mărar, pe baza căreia au învățat o lecție de viață foarte utilă.

Copiii s-au străduit să-l încânte pe scriitor, sperând să aibă parte de o altă întâlnire, deoarece pentru ei a fost un moment foarte distractiv.

În final scriitorul i-a lăudat pe copii pentru buna lor pregătire, spunând că sunt un exemplu de actori, promițându-le că le va scrie pe carte câte un autograf după numele fiecăruia în parte. Le-a mulțumit pentru invitația de a fi alături de ei, susținând că, pentru el, o întâlnire cu micii copii este întotdeauna ceva încântător.

duminică, 15 ianuarie 2023

Curiozități bibliofile eminesciene din colecția Carte veche și rară a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”

                                                                           Natalia Smirnov, șef sector „Carte veche și rară”, Biblioteca Centrală

 În Republica Moldova, 15 ianuarie, data nașterii marelui poet Mihai Eminescu, este Ziua Naţională a Culturii începând cu anul 2012.

În fiecare an, pe parcursul lunii Ianuarie, opera și personalitatea marelui Mihai Eminescu este omagiată și comemorată.

Biblioteca Minucipală „B.P. Hasdeu” a desfățurat o serie de activități, care se înscriu în sprijinul profesorilor, elevilor, iubitorilor de poezie eminesciană, prin organizarea de programe și activități.

Expoziția de documente organizată la Biblioteca Centrală cu genericul Mihai Eminescu - în colecția Carte veche și rară, cuprinde 26 de volume editate în perioada 1878-1944 atât opera, cât și publicații despre activitatea sa.

Unul din volumele valoroase expus în cadrul expoziției este Eminescu Mihai. Poezii.- București, 1944, 244p + XXIV planșe, o piesă rară de colecție.



 Cartea este o ediţie bibliofilă îngrijită de M. Toneghin şi ilustrată cu desene de pictorul Aurel Bordenache, în tiraj limitat de 2 000 de exemplare. Pe fiecare exemplar a fost tipărit cu grijă numărul exemplarului. Asa s-a întâmplat, că donatorul a dăruit bibliotecii exemplarul cu nr. 1659.

A fost tipărită pe hârtie Alfa-română, fabricată special de „Oficiul de vânzarea hârtiei produsă în țară” S.A. la fabrica din Petrești, numerotate de la 1 la 2000, cu dimensiunile 34.5 x 25.5 cm.

Legătura pânzată este originală prin supracopertă și, numără 244p. + XXIV planşe în fotogravură. Poezia și planșa aferentă paginilor 207 - 212 lipseste, fiind cenzurată la acea vreme. Pe foaia de titlu este imprimat exlibrisul tipografiei.

Despre valoarea cărții, ne dăm seama urmărind expunerea la licitație, la care prețul de pornire, a edițiilor cu supracopertă originală din piele, a fost de la 200 €, adjudecat cu 500 €. Cele cartonate au fost adjudecate cu 700 de lei românești.

S-au păstrat foarte puține exemplare, deoarece la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, depozitul Cartea Românească a fost bombardat și o mare parte din exemplare au fost distruse. Este o plus-valoare să deținem acest exemplar în colecția BM „B.P. Hasdeu”.

Volumul cuprinde poeziile cele mai cunoscute de cititori cum ar fi: Epigonii, Venere și Madonă, Mortua Est, Înger și Demon, Împărat și proletar, Melancolie, Crăiasa din povești, Călin, Strigoii, Revedere Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, O mamă, S-a dus amorul, Glosă, Mai am un singur dor și desigur Luceafărul. Acesta fiind ultimul mare poem de dragoste, scris la doar 33 de ani.





Luceafărul este o capodoperă a poeziei române deja de mai bine de un secol, devenind culmea creației sale. Acest poem a apărut pentru prima dată la Viena, într-un almanah studențesc.


Vă îndemn să citiți, să răsfoiți această deosebită carte și dintr-un motiv de curiozitate pentru superbele portrete fotogravurate de renumitul portretist și pictor al Curții Regale de la București, Aurel Bordenache, care a utilizat cele mai fine tușuri pe care le avea la îndemână la acea vreme.


În acest context, vă prezentăm unele dintre ele:





Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” deține un număr impresionant de volume ale scriitorului cât și scrieri despre viața și activitatea sa. Creaţia literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, impresionantă, cuprinzând de la poezie la traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Aparţinând unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influenţată şi de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar şi de teoriile lui Arthur Schopenhauer şi Immanuel Kant.

Opera tipărită precum şi online a fost editată în 80 de limbi, iar prin programe de traducere automată în 56 de noi limbi, în total 136 de limbi din peste 250 de ţări.

Pe 15 ianuarie 2023 s-au împlinit 172 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu și 134 de ani de la trecerea în neființă, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor din Bucureşti, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii. În 1948 Mihai Eminescu a fost ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

Expoziția va fi  la îndemâna celor interesați până la 31 ianuarie 2023.