vineri, 23 decembrie 2011

IN MEMORIAM: LEONIDA LARI


Larisa UNGUREANU

În ziua,când distinsa poetă a fost petrecută pe ultimul drum, la Filiala „Târgovişte” a avut loc o Oră de lectură din poezia Leonidei Lari.

După ce am revenit de la cimitir, am invitat pe toţi cititorii care se aflau la acea oră în incinta bibliotecii, să participe la un recital de poezie. Erau elevi, studenţi care au lăsat cărţile, studiul lor şi s-au apropiat de stendul pe care au fost expuse cărţile Leonidei Lari, adică, aflate în fondurile bibliotecii „Târgovişte”. Ne-am amintit cu toţii de anii de glorie, când Leonida Lari a participat la redeşteptarea naţională, a mobilizat masele în luptă cu totalitarismul sovietic, a îmbărbătat mulţimea de oameni de la diverse mitinguri, făcându-i să creadă în adevărul istoric şi în izbândă.
Leonida Lari (Liubov Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949, în satul Bursuceni, raionul Sângerei, şi a decedat la 11 decembrie 2011, Chişinău. A fost poetă, publicistă, politiciană şi militantă pentru reunirea Basarabiei cu România. Leonida Lari s-a aflat printre fruntaşii Mişcării de eliberare naţională din Republica Moldova în perioada 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS şi în Parlamentul României. A scris poezii din anii de şcoală. A debutat la revista „Nistru”. A editat mai multe cărţi de poezie, inclusiv, poezii pentru copii. O poezie pe care o ştiu mulţi copii se numeşte „Pâinea”. Cu plăcere a fost citită, pe rând, de trei copii. Fiecare a citit câte o strofă.
 Să nu arunci, copile,
Pâinea jos nicicând
Că undeva, departe,
       Plânge-un copil flămând. 
    Şi cată-un colţ de pâine
Prin urne-nfrigurat,
Şi dacă nu-l găseşte
Adoarme-nlăcrimat. 
  Şi-n somn ce i se-arată,
Tu să-ţi închipui poţi?
Pământul ca o pâine
Ce-ajunge pentru toţi!
La Ora de lectură din 13 decembrie au fost spuse mai multe poezii din opera Leonidei Lari. Aşa, lângă modesta expoziţie, au răsunat versurile: Dulcele foc, Mica sirenă, Daimonul meu, Lui Ovidiu, Moldova şi alte poezii.

Participanţii la Ora de lectură au rămas adânc impresionaţi de acest moment poetic. Regretau că nu au cunoscut-o în viaţă, dar fiind şi vârsta lor, dar fiecare din cei prezenţi au auzit de Leonida Lari, unora le-au vorbit profesorii la şcoală, alţii i-au citit cărţile. În încheiere, a urmat un moment de reculegere În Memoria Leonidei Lari.