Valentin Astafi, șef sector, Biblioteca „Onisifor Ghibu”
Traficul de ființe umane este un fenomen complex, abordat
din perspectiva criminalității organizate transnaționale, dar și o încălcare
gravă a drepturilor omului, care în continuare afectează statele din întreaga
lume, inclusiv Republica Moldova.
În Republica Moldova forma predominantă de exploatare a
victimelor traficului de ființe umane o constituie exploatare prin muncă.
Metodele de control ale victimelor în faza de exploatare
au rămas neschimbate, cele mai des folosite tehnici fiind datoria financiară
fictivă, sechestrarea actelor de identitate, aplicarea violenței sau
amenințarea cu violența a victimei sau a familiei, amenințarea predării către
autoritățile țării în care se află victima în cazul șederii ilegale.
Însă, în acest articol vom relata despre soarta unei
refugiate din Coreea de Nord, despre „aventurile” suferite de ea în urma
dorinței de a evada din propria țară prin persoane necunoscute. În Coreea de
Nord, populația era împărțită după clase, existând trei tipuri de „songbun”.
Prima categorie erau cei mai apreciați, cei care au susținut regimul și au
luptat pentru Coreea de Nord. A doua categorie era reprezentată de către
persoanele în care guvernul avea încredere parțială, iar categoria a treia era
reprezentată de către foștii soldați ai Sudului, familiile lor etc. Dar acest
„songbun” putea fi ușor pierdut dacă unul dintre membrii familiei tale era
arestat sau comitea ceva împotriva guvernului. Astfel și familia autoarei
cărții „Drumul către libertate”, Yeonmi Park și-a pierdut acest statut. Însă
tatăl ei pentru o perioadă se ocupase cu contrabanda de țigări și lucra la o
uzină, având și carnet de partid, viața lor fiind cât de cât asigurată. După
crearea piețelor propriu-zise tatăl autoarei s-a ocupat de contrabanda
metalelor, până când a fost prins de câțiva detectivi.
Singura scăpare care exista din Coreea de Nord era
traversarea graniței cu China. Traversarea graniței se făcea pe un râu înghețat
și era foarte periculos. Odată ajunși în China, nu era vorba de nici o
libertate, ci de o rețea mare de traficanți. Era vorba de violuri în șir și de
vânzări, oamenii deveneau doar o marfă. Ele au acceptat să fie vândute pentru a
rămâne în China și urmau să se căsătorească. Dar așa aveau o șansă să își
găsească sora. De obicei, toate femeile erau vândute unor țărani cu diverse
probleme care nu reușiseră să se căsătorească. Yeonmi a avut o altă soartă,
alegând să fie „amanta” unui traficant, ea a reușit să o răscumpere pe mama sa,
iar mai apoi să îl aducă și pe tatăl ei în China. Însă nu s-au bucurat prea
mult, căci tatăl lor era grav bolnav.
Pe parcursul acestei călătorii făcute de Yeonmi, ea
văzuse lucruri foarte oribile pe care le fac unii oameni față de alții, dar mai
există și o bunătate în sufletele unor oameni. După aproape doi ani de
captivitate, ea a reușit să plece spre libertate.
În zilele de astăzi, problema / pericolul traficului de
ființe nu a dispărut ci persistă. În Moldova persistă sub forma muncii, dar în
alte state ale lumii sunt practicate diferite tipuri de trafic de ființe.
