Lidia Lungu, profesoară de limba și literatura
română,
Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian”
Protagonistul operei, Andrei Mătăsaru, un elev de clasa a IV-a, venit la
Chișinău, pentru că aici sunt mai multe perspective, reprezintă, de fapt, un
copil universal din spațiul basarabean, sortit să fie crescut și educat nu de
părinții săi biologici, dar de o verișoară de a mamei sale, Zina. Cine mai
cunoaște numărul exact de copii care visează la ziua reîntoarcerii mamei sau a
tatălui acasă?
Cartea abordează câteva probleme ale
poporului nostru, dar și ale altor națiuni, cum ar fi:
·
fenomenul de migrare care a luat amploare în
ultimul secol;
·
plecarea părintelui/părinților peste hotare,
în vederea asigurării unei existențe îndestulate familiei și lăsarea copilului
aflat mai ales la o vârstă fragedă în grija unor persoane străine;
Citez: „Mama e plecată la Italia. Acolo banii se fac mai ușor. De
mine are grijă o verișoară de-a ei.”; „Pentru ce m-a părăsit. M-a lăsat aici,
nici nu îi pasă ce viață duc eu aici. Ea vrea bani, eu vreau să am mamă. Ea
vrea să aibă un fiu?”
·
discriminarea persoanelor, din cauza
statutului lor social, a lipsurilor materiale, pe care le întâmpină;
Citez: „Din prima zi m-a pus în ultima bancă și nu m-a mai scos de
acolo. Stau aici ca la închisoare. Aici stau neobrăzații...”
·
atestarea corupției în domeniul
învățământului;
Citez: „Doamna noastră vorbea mereu despre bani. Bani în sus, bani în
jos. Dulapuri, jaluzele, televizor, vopsea, tablă, laptop, saltele în sala de
sport, microfoane pentru educația muzicală.”
·
bullyingul în rândul școlarilor;
Citez: „...mi-a spart nasul Dragoș.”
·
influența negativă a divorțului asupra
dezvoltării armonioase a unui copil;
Citez: „Dar fiul? Eu? Cu mine cum rămâne? Ce mâncam? Eram sănătos? Mă
băteau la școală? L-a preocupat asta vreodată?! Divorțase și de mine?”
·
neglijența maturilor față de copii;
Citez: „Atunci, de ziua mea, ei s-au îmbătat, au și uitat că exist”
etc.
Interesantă este tehnica
narativă retrospectivă utilizată de autoare, astfel cititorul poate remarca
trei ipostaze diferite ale naratorului-personaj:
a) copilul de 10 ani (cu suferințele sale lăuntrice, cu „dorurile” lui
nerostite, cu iluziile făcute în privința tatălui, care i-a părăsit de pe când
el era foarte mic);
b) adolescentul de 13 ani (elev în clasa a VIII-a, cu o gândire analitică
impozantă, curios să descopere lumea înconjurătoare și să trăiască din plin
orice moment, căci e memorabil și irepetabil în felul său);
c) adultul de 32 de ani (ajuns doctor veterinar la Londra, în Marea Britanie,
evident cu suportul financiar și moral al mamei sale).
Deși după categoria de
vârstă „Doggy” se încadrează în 10+, se potrivește tuturor cititorilor,
indiferent de anii pe care îi au, căci e un prototip al realității imediate. Un
copil cu siguranță va fi amuzat de momentul în care Andrei se dădea mare și
tare în fața fetelor din clasă, spunându-le că va sări de la etajul al treilea
sau atunci când acesta o apără pe Doamna într-un mod cu totul neașteptat, o
mușcă de mână pe Natalia, socotindu-se un erou adevărat. Citez din text: „...mă
prefăceam că sar de la geam și toate fetele plângeau și mă rugau să cobor, că
suntem la etajul trei și o să mor. Mi-a plăcut ideea cu muritul.”; „...mi-am
înfipt dinții în mâna ei și am mușcat. Eram câine, eram lup! O apăram pe Doamna”.
Un alt copil s-ar putea întrista sau chiar va începe a lăcrima (am văzut
asta în ochii unora dintre ei când le citeam la clasă) în timpul pasajului
emoționant despre lipsa unui tată, pentru că și el este crescut fără de tată: „Tu
nu ai tată. Tu nu prea știi cum e să ai tată. Și uneori ai impresia că îți
lipsește o mână sau un picior.” Dar copilul cititor/ascultător l-a cunoscut
sau poate nu pe tatăl său? Cine se întreabă ce e în suflețelele lor?
O persoană mai experimentată în viață va fi
stupefiată de prea marea asemănare cu cotidianul.
Bunăoară, întrebarea retorică „Moldovenii de ce nu sunt fericiți? este de
o factură filozofică. Dar finalul textului: „ ... a fi câine e o artă, iar cave
canem e despre oameni mai mult...”? De ce oamenii se dezumanizează
treptat, iar necuvântătoarele de multe ori au un comportament „mai uman” decât
persoanele înseși? Care este rețeta fericirii omului? Dar există în general o
formulă a beatitudinii, ca teoremele matematice?
Pe lângă toate cele
menționate anterior, trebuie specificat faptul că această operă cultivă varii
valori general-umane: omenia, puterea morală, curajul, dragostea, capacitatea
de a ierta, modestia, gândirea critică, simțul umorului, camaraderia și multe
altele. Alături de alte monumente literare, precum „Singur pe lume” de Hector
Malot, „Kinderland” de Liliana Corobca, „Doggy” de Maria Pilchin ne reamintește
că familia reprezintă o comoară fără de preț, care trebuie păstrată cu
sfințenie, iar valorile acesteia necesită promovate generațiilor ulterioare.
Vă recomand cu încredere
cartea „Doggy” de Maria Pilchin, o lectură însuflețitoare și plină de povețe
utile pentru fiecare.
