Vitalie Răileanu,
șef, Biblioteca „Onisifor Ghibu”
Recent, Biblioteca „Onisifor Ghibu” a organizat
un deosebit eveniment, dna Olga Mardari a venit în fața cititorilor cu cea de-a
doua carte de versuri, întitulată sugestiv – Poveștile copacilor.
Venind și din domeniul artelor plastice,
autoarea a îngemănat armonios poezia și pictura miniaturală, reflectând prin
versuri rădăcinile frumuseții anotimpurilor, îndemnându-i pe copii (citește -
pe cititori) să se oprească din graba mare pentru o clipă și să descopere
splendoarea frumuseții a unei frunze, a unei pietricele, a firului de iarbă sau
a răsăritului de soare: Văd, răsăritul
roşu, / Ce curge peste mine / Şi discul soarelui e rege / Venit din
nemurire./Revarsă cupa plină / Pe geana dimineții / Și dăruie lumină, Spre
dăinuirea vieții. / O lume plină, iarăşi / Din focul ei renaște, / Acum e
clipa, care / S-a pogorât din aştri. / Cuptor e în vǎpaie, / Pe gheb de
deal albastru, / Lumină lin revarsă / În inimile noastre. (Răsărit).
Condiția liricii a acestui volum e
conturată chiar în vocația confesării, dar
aceasta nu înseamnă altceva decât că vom afla aici, în cuprinsul Poveștilor copacilor, un timbru poetic
afectiv specific. Olga Mardari transcriind emoții și pasiuni adânc omenești,
reținute ca peisaj și pe retina ochiului, dezvăluind și ceea ce zicem - noi
eternul feminin, lirica poeteselor este uneori mai gravă decât multe silogisme
abstracte ale unor poeți inventați de critica literară.
Înfiorată de un profund umanism, poezia
autoarei noastre relevă un fond sufletesc nesofisticat, de o infinită bogăție
de nuanțe: Poveștile copacilor.
Contemplația poetică a Olgăi Mardari
disciplinează niște rigori elaborate doar de autoare: Frunza toamnei / Cade blândă / Pe pământul obosit / Și șoptește /
Dulce-n taină / Într-un vers neprihănit. / Și culorile / Aprinse / Joacă dansul
/ Mândrei toamne, / Iar prin văile ascunse / Râde-un strugure de poamă.. ./ (Gând).
Într-un cuvânt, astfel de poezie afirmă în mod memorabil, totuși, o restricție
cerebrală mocnește de sub versurile
acestea, neînvolburate niciodată de voluptăți descriptive: Cu fruntea cerul îl cuprind, / Cu tălpile mângâi pământul, / Cu gura
soarele sărut, / Cu ochii văd tot infinitul. / Urechea pun la un izvor /
S-asculte inima încet, / Cu mâinile cuprind un dor / Ce-i scris în carte du-un
poet. / Cu gândul eu m-arunc în val, / Cu cugetul în piatră sunt, / Și atunci
când pot ajung la mal- / E ca-ntr cer și-ntre pământ. / (Vis). Cititorul
atent va admira sensibilitatea feminină și voluptatea cu care poeta a știut să
topească romanticul în confesiune și va tinde tot mai mult spre un rafinament
din cel mai sugestiv.
Volumul de versuri Poveștile copacilor de Olga Mardari, spre marea satisfacție a celor
prezenți la lansare în Sala Nuciferă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, a avut un
deosebit succes, atrăgând măiestria artistică a micilor declamatori de la
Liceul Teoretic „Dante Alighieri”, dar și al pictorilor, colegilor de breaslă,
al pedagogilor.
Astfel, poezia vie, poezia adevărată,
nu trebuie să lipsească din nici-o bucată destinată copiilor, ea fiind primul
pas spre dezvoltarea gustului de citit și a întreținerii în lumea frumosului.
Olga Mardari reușește să ne convingă
prin poezia și pictura peisagistică ce o are înrădăcinată adânc în inima sa ...
