Mila Șeremet, șef serviciu, Filiala „Transilvania”
-
Alina Tofim: Pe parcursul anilor am scris poezii
pentru copii, poezii pentru maturi care cred că le-a plăcut publicului și mă bucur să aud cum sună
din vocea voastră. Dacă aveți ceva întrebări puteți liber să mă întrebați și eu
vă voi răspunde.
-
Taisia: De când scrieți poezii, dna Alina?
-
Alina Tofim: Scriu poezii de la treisprezece ani.
Atunci mi-a venit inspirația, dar am îndrăgit poezia pe când eram de vârsta ta.
Taisea când eram de vârsta ta eu citeam foarte mult și îmi plăcea foarte mult
poezia frumoasă. Citeam povești și într-așa mod am citit mi-a plăcut, și am
încercat să scriu abia la treisprezece ani. Așa că poate mâine, poimâine o să
fii și tu un scriitor, Taia.
-
Profesoara: Taisia e foarte emotivă, dar străduitoare.
-
Alina Trofim: Am început să scriu la acea vârstă când
țineam bine pixul în mână și făceam exerciții bune. Așa a prins viață poezia
mea.
Poezia „Pantofii măicuței
mele” recitată de Sofia a înduioșat-o mult pe dna scriitoare.
-
Alina Tofim: Sofia, poezia „Pantofii mămicii mele” ai
spus-o cu atâta dragoste sărind pe canapea de parcă eram eu cândva în
copilărie, tot așa de zvăpăiată.
-
Profesoara: Sofia ieri mi-a spus: dna Galina, poezia
aceasta e special pentru mine. Chiar pentru mine a scriso dna Alina. Între timp
pe fondal s-a auzit o voce fredonând. Era o fetiță pe nume Emily care a găsit o
melodie pentru poezia „Porumbeii vor la școală” pe care a și început să o
fredoneze.
-
Profesoara: Vă dorim dna Alina succese mari în
continuare, ceea ce faceți, faceți foarte bine și vă reușește. Vă doresc în
continuare să ne bucurați cu poeziile dvs.
-
Alina Trofim: Mă bucur mult că v-au plăcut și
mulțumesc și bibliotecii „Transilvania” pe care mult o iubesc fiindcă nu odată
vin să citesc la voi. Apoi vă mulțumesc dvs. dna profesoară că ați pregătit
copiii foarte bine, și nu în ultim rând copiilor. Sunteți extraordinari, fără
nici o glumă! Sunteți în clasa întâi și știu cât de greu este să te desparți de
jucăriile preferate, în acest context vreau să vă recit și eu o poezie din
această cărțulie, am ales să fie chiar Ghiozdanul lui Ionuț, așa cum se numește
și cartea: Lângă școală, greu pe poartă / Intră Ionuț cu geantă. /- Ia
uitați-vă, copii, / Plină e cu jucării!. Printre toate greu încape un caiet, un
pix și-o carte, /Greu să fii în clasa întâi / și să uiți de jucării.
La finalul activității
dna profesoară a propus ca buchetul de flori transmis de copii să ajungă la
dna Alina Trofim în semn de respect și
recunoștință. Dna scriitoare a mulțumit și a promis că vom organiza o întâlnire
pe viu, un pic mai târziu când se va face bine. Deci, ne ReVedem la biblioteca
„Transilvania” unde spațiile încăpătoare sunt în așteptarea tuturor doritorilor
de emoții pozitive, întâlniri frumoase cu personalități pe măsură.
