.JPG)
Ion Arsenii, bibliotecar, Biblioteca „Transilvania”
Salutare dragi amici ecologiști! Ardeți de nerăbdare să
aflați ce descoperiri s-au făcut la ultima noastră activitate-expediție de la
serviciul „EcoResponsabil”? Să știți că și noi suntem la fel de nerăbdători să
vă povestim ce am descoperit, deoarece vrem să vă ținem la curent cu tot ce se
întâmplă la activitățile noastre. Nu vrem să scăpați niciun detaliu, nicio
frântură sau vreo emoție din experiența noastră. Deci, faceți-vă cât mai confortabil
și acordați-ne puțină atenție. Suntem siguri că ceea ce veți afla vă va
inspira, motiva și impresiona.
Iată că de la ultima noastră expediție „ABC-ul
reciclării” am plecat spre următorul punct care se numește „Din nou la drum”. Probabil
că, nedumeriți, vă întrebați: „Oare ce-o mai fi și asta?” Poate că titlul
acestei expediții vă șoptește ceva sau cumva încercați cu mintea să pătrundeți
sensul. Adevărul este că și noi nu am înțeles despre ce este vorba până nu am
ajuns acolo.
Odată ajunși acolo am văzut o groază de mijloace de
transport. Oriunde te întorceai, puteai zări fel de fel de mașini, autobuze,
microbuze, vapoare, nave maritime și de croazieră, elicoptere, avioane și alte
invenții nemaivăzute. Atunci ne-am dat seama că în această expediție vom avea
de furcă cu mijloacele de transport.
La început, sincer vorbind, nu prea ne-a încântat această
împrejurare în care am ajuns. Ne-am atașat emoțional atât de mult de recentele descoperiri,
încât cu greu am plecat de la ultima noastră expediție. Când am ajuns aici, na-ți-o
bună! Ne așteptam la altceva; de exemplu, să vedem niște procese ecologice sau
să experimentăm ceva interesant, dar nici prin gând să vedem atâtea mijloace de
transport. Ne întrebam ce legătură are toate aceste mijloace de transport cu
ecologia. Chiar eram pe punctul de a face cale întoarsă. Vream să lăsăm totul
baltă și să ne îndreptăm spre altă direcție. Dar, în același timp, nu doream să
părem niște lași. Ne spuneam unui altuia că trebuia să fie ceva la mijloc, de
vreme ce acest punct face parte din universul ecologiei. Gândul că până la urmă
vom găsi ceva bun ne-a resemnat. În final, așa a și fost. Ne-a trebuit doar nițică
răbdare, dar și perseverență. Vorba ceea, Per
aspera ad astra, s-a adeverit și în situația noastră.
Dar până a vă povesti care a fost legătura cu mijloacele
de transport și ecologia, vrem să vă relatăm ce s-a întâmplat după ce ne-am
hotărât să rămânem.
Ei bine, la fel de meticuloși ca furnica și cu aceeași
râvnă a unei albine, am început să cercetăm atent fiecare mijloc de transport.
Ne-am împărțit în 3 grupuri. Primul grup avea să se ocupe de mijloacele de
transport terestre, al doilea – de cele maritime și al treilea – de cele
aeriene.
Nu ne-a luat mult timp și am descoperit atâtea
posibilități, atâtea lucruri poți face cu ajutorul mijloacelor de transport:
călătorii, lucrări, deplasări... Câtă ușurință și câte avantaje! În doar câteva
ore poți ajunge de la un capăt de pământ la celălalt. Și nu doar aici pe
pământ, dar și în afara lui, în spațiu. Atunci ne-am zis: „Asta da
descoperire!” Alergam cu însuflețire de la un grup la altul și ne tot spuneam
ce lucruri noi descopeream. Eram atât de entuziasmați, că am și uitat de
mâhnirea de la început.
Fiindcă aceste mijloace de transport ofereau atâtea oportunități,
am început să ne facem diferite planuri de vacanță. Deja ne vedeam pe o navă de
croazieră, călătorind pe mare sau debarcând în diferite porturi ale celor mai
mari orașe turistice. Sau ne visam zburând cu avionul și aterizând lângă o
plajă luxuriantă. Planurile noastre de viitor au străpuns limitele imaginației.
La un moment dat parcă am și uitat unde suntem, ca și
când pierdusem din vedere obiectivul nostru. Aveam impresia că nu ne aflam pe
un teren de cercetări ecologice, dar la o expoziție de mijloace de transport.
Apoi, unii dintre noi a observat că aceste mijloace de
transport, odată puse în funcțiune, emană cantități enorme de gaze toxice.
Aceste gaze toxice sunt foarte dăunătoare omului și mediului înconjurător. Știam
din precedentele expediții că arderea combustibililor fosili nu sunt deloc
benefice, ba chiar foarte dăunătoare, dar mașinal respingeam aceste aduceri-aminte.
Pe lângă transportul cu motor pe bază de combustibil, am
descoperit transportul electric. Această ultimă descoperire ne-a readus la
realitate. Atunci toți am exclamat într-un glas: „Evrica”. În sfârșit, am înțeles care era legătura cu mijloacele de
transport și ecologia. Mediul înconjurător iubește transportul nepoluant. Ceea
ce a urmat a fost o experiență de neuitat.
Înțelegând cât de bune sunt transporturile electrice,
le-am sortat și am decis să le arătăm altora cât de extraordinare sunt. Am
descoperit mașini electrice, biciclete, trotinete, trenuri de mare viteză,
toate electrice, care nu poluează deloc. Marea ne-a fost satisfacția că am
înțeles diferența dintre un transport tradițional și altul electric. De
asemenea, am înțeles că aparențele înșeală și că nu întotdeauna ceea ce e
frumos e și sănătos.
Cu aceste amintiri și experiențe frumoase am plecat spre
direcția: „Puterea unui copac”.
