Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”
Astăzi, bibliotecarul a
devenit o persoană foarte necesară în comunitate. El este inima societății. Imaginați-vă un loc în care toți oamenii se simt
bineveniți și sunt încurajați să crească spiritual și să învețe. Acel spațiu
este biblioteca. Oamenii în vârstă sau cei de la grădiniță, elevii și studenții,
întreaga familie, de la mic la mare, iubesc și prețuiesc bibliotecile. Milioane
de oameni le frecventează în fiecare zi. La rândul lor, bibliotecile pun la
dispoziția utilizatorilor mult mai mult decât doar cărți. E vorba de computere,
diverse tehnologii noi, baze de date cu informații precise, cărți electronice, activități
distractive și educaționale etc. Bibliotecile sunt un refugiu sigur pentru toată comunitatea, unde lumea învață a
gândi, a crea, a împărtăși și crește atât profesional, cât și personal. Ele
sunt pentru oameni un centru de învățare și un loc preferat pentru toți utilizatorii de toate vârstele.
Bibliotecarii sunt persoane unice și esențiale care oferă unei
comunități posibilități de învățare. Ei pregătesc tinerii pentru facultate, pentru
carieră și viață. Ei conving utilizatorii de marele adevăr că cititul este nucleul
competenței personale și academice, care oferă libertate intelectuală.
Bibliotecarii motivează rezonabilitatea utilizării tehnologiilor informaționale
de o manieră rațională și corespunzătoare,
dispunând de ele în mod echitabil etc. De o importanța majoră este încurajarea lecturii. Ea trebuie îmbunătățită
și exersată interminabil, pentru că lectura este, indiscutabil, o fereastră
către lume. Elevii, în special cei care, indiferent de motiv, se simt
marginalizați, beneficiază de recomandări de a citi despre oameni ca ei și
despre oameni care sunt foarte diferiți. Citirea pentru informare și pentru
distracție este, de asemenea, încurajată de bibliotecari. Mulți bibliotecari se
adresează, în mod activ, la partenerii bibliotecii: educatori, învățători, profesori,
chiar și elevi pentru a susține și a promova cultura alfabetizării în
instituțiile lor. Cititul nu este doar un instrument pentru bibliotecă.
Dezvoltarea abilităților de citire sunt esențiale de-a lungul vieții oamenilor,
mai cu seamă când, de exemplu, învață să folosească noile tehnologii la locul
de muncă, când încearcă să înțeleagă ce scrie într-un contract de închiriere
sau când caută doza potrivită pentru un medicament pe care trebuie să-l ia sau
să-l dea propriilor copii etc.
Stephen Krashen, un cercetător foarte respectat, care a studiat factorii
care influențează abilitățile de citire, a scris în cartea sa „Puterea lecturii”:
„Cercetarea arată în mod constant că atunci când copiii au acces la biblioteci
bune, cu multe cărți bune și cu personal adecvat, citesc mai mult și, astfel,
se descurcă mai bine la testele de citire. Pentru copiii săraci, bibliotecile
sunt de obicei, singura sursă posibilă de cărți.”
Importanța accesului echitabil este la fel de
vital. Programele bibliotecilor publice pot face o diferență
enormă în viețile utilizatorilor și pot ajuta la reducerea „decalajului
digital”, adică, a inegalității între oamenii care își permit utilizarea unor
tehnologii de ultimă generație sau au acces la internet nelimitat și cei care
nu își pot permite aceste lucruri din diferite motive: au salarii sau pensii
mici, sunt șomeri, săraci etc. De asemenea, ele pot contribui la reducerea
decalajului de performanță. De exemplu, cei care sunt săraci, minoritari, persoane
cu dezabilități: necesită programe de educație individualizate, având, uneori, capacități mai pronunțate. Misiunea
bibliotecarilor este de a realiza și asigura faptul, prin procesul de învățare
timpurie, școlară, universitară, educație adultă, ca fiecare copil sau matur,
fără excepție, să beneficieze de servicii demne de secolul XXI. Doar în așa mod
ei pot deveni campioni în comunicare, gândire critică, creativitate și
colaborare.
Abilitățile de gândire pentru învățarea auto – dirijată
au o importanță majoră pentru fiecare. Oricât de mult
ar învăța fiecare cetățean, matur sau mic, nu este suficient. El trebuie să
știe să continue să învețe și să folosească eficient cunoștințele de-a lungul
vieții. Creativitatea, gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor,
de comunicare, de inovare, de colaborare, de informare și alfabetizare media,
de învățare contextuală au succesul scontat doar atunci când bibliotecarii și utilizatorii
lucrează împreună.
În programele Asociației Americane de Biblioteci este subliniat: „Învățând
să formuleze întrebări adecvate de cercetare, să organizeze căutarea datelor,
să analizeze și să evalueze datele găsite și să comunice rezultatele, ei își
dezvoltă abilitățile, responsabilitățile și strategiile de autoevaluare
necesare pentru a deveni independenți, care învață pe tot parcursul vieții.”
Avem nevoie de
timp pentru a explora idei, pentru a forma noi opinii, convingeri, pentru a
exprima puncte de vedere, a cizela idei, pentru a crea și oferi oportunități
pentru a ne simți liberi, a ne implica activ și esențial în tot acest sistem
complex de procese. Aceste lucruri ne vor dezvolta și descătușa gândirea
critică, ne va da posibilitatea de a evidenția respectul și valoarea
bibliotecii prin aplicarea de metode și tehnici inovative. Concomitent, e
necesar să aplicăm strategii care promovează aceste valori prin: exprimarea și
aprecierea punctelor de vedere proprii, prin schimbul de idei, prin înțelegerea
și argumentarea pozițiilor fiecăruia, prin cooperare în realizarea sarcinilor,
organizarea și facilitarea activităților cu suportul și experiența calitativă a
partenerilor.
Rolul bibliotecarului în determinarea și identificarea necesităților de
instruire pe tot parcursul vieții se poate pune în practică prin învățarea din
experiența fiecăruia dintre noi, ca în jocul ludic „povestea unui nasture”. Fiecare aduce câte un nasture și trebuie să povestească istoria lui: cine
a fost stăpânul lui, cum era, de la ce haină este el, cum era haina: culoarea,
măsura, stofa, ce s-a întâmplat cu haina etc. Din istoriile oamenilor putem lua
exemple, lecții de viață, metode de lucru etc.
