Liudmila Ganganu-Mîndru,
bibliotecar,
Filiala „Transilvania”
„Nu e atât de important ce faci și cât faci, ci MEMORIA este cea mai importantă.
Ceea ce
rămâne în urma noastră, amintirea noastră este adevărata bogăție.”
(Vladimir Beșleagă)
A coordonat evenimentul doamna Alexandra Tănase, accentuând că avem un eveniment
dublu, pe lângă frumoasa întâlnire din categoria serviciului „Lecturi
generoase”, avem marea onoare să-l avem prezent alături de noi și pe autorul
cărților propuse spre discuție. Vladimir Beșleagă este un scriitor amplu,
multiplu. El este un Om cu literă mare, deputat în primul parlament al
Republicii Moldova, personalitate ce se face remarcat prin bunătate, simplitate
și blândețea sufletului nemărginită. De fapt, Scrisul, Omul și Maestrul BEȘLEAGĂ
formează un tot întreg, un om de calitate, rar întâlnit în zilele noastre.
Cartea „Tata Vasile” am primit-o
în dar și chiar mi-a făcut deosebită plăcere să o recomand și altora. O carte
inedită prin felul ei de a fi. În aceste 73 episoade avem o interferență dintre
un tată dur (după acele vremuri) și un fiu supus și blând... Beșleagă poate
scrie prin blândețea și profunzimea sentimentului. Un om muncitor și silitor,
dornic de a demonstra că și-a trăit momentul.
Citind această carte l-am regăsit
pe tatăl meu, om care a slujit armatei sovietice și a fost silit să plece din
țară în Siberia... detalii care impresionează. Este o carte a copilăriei, cu unele
tangențe din Amintirile din copilărie ale lui Creangă. Tata Vasile, fiind umbră
pentru fiul său... Totuși, dragostea mamei a fost mai presus decât orice.
Cu o simplitate crudă, necizelată, Vladimir
Beșleagă descrie detaliat efectele celei mai puternice iubiri- cea față de
mamă.
Vladimir Beșleagă și-a exprimat
recunoștința față de invitația primită din partea administrației Bibliotecii „Transilvania”,
spunând că și-a făcut prezența cu o deosebită plăcere în acest templu al
cunoștinței. Ce surpriză frumoasă mi-a făcut Biblioteca „Transilvania”
înainte de Anul Nou pe stil vechi, mai ales că că personajul cărții mele se
numește Vasile. Pe mine ca om, m-au modelat trei bărbați ce au purtat același
prenume- tatăl meu Vasile, Vasile Coroban-mentorul meu și Vasile Vasilache-
colegul și prietenul meu cel mai bun.
Dostoievski a spus parabolic „Frumusețea va salva
lumea”, având în vedere că femeia va fi aceea care va salva lumea, printr-o
nouă eră și va aduce schimbarea a tot ce ne este deja cunoscut.
Cel mai mare har al naturii
pentru om este viața măsurată în timp, cu cât mai devreme înțeleg că viața ta
se măsoară în timp, cu atât mai repede începi să-ți trăiești viața la propriu.
Când eram eu copil, tatăl meu
mi-a povestit foarte multe din viața sa. Eu aveam dezvoltată preponderent
memoria vizuală, de aceea eu mai întâi vedeam episoadele, mi le imaginam vizual
și abia apoi puteam să le scriu, apoi să le povestesc.
„Ce nimic, ce fleac a fost viața
asta. C-am trăit-o și n-am înțeles nimic”, zicea tatăl său, care a avut o viață
plină de evenimente mai grele și nefaste, având în vedere că în acele vremuri
deloc ușoare și zbuciumate, tatăl meu a fost un luptător descurcăreț.
După părerea mea, a fi scriitor
înseamnă să scrii ceva născocit, inventat. Eu nu mă consider scriitor, ci
martor al timpului și vieții mele pe care am trăit-o, asta sunt eu. Eu, în
jurnalul meu recapitulez momente, idei și întâmplări ce mi se întâmplă în
realitate. Nu e atât de important ce faci și cât faci, ci memoria este cea
mai importantă. Ceea ce rămâne în urma noastră, în amintirea noastră este
adevărata bogăție.
Moartea mamei a fost un moment
atât de distrugător, încât abia de mai găseam putere să mai merg. Cu o imensă
durere în suflet și o dificultate de nedescris, am reușit să depășesc ulterior
suferinței această pierdere colosală din viața mea...
Doamna Mila Șeremet, șef serviciu
la Biblioteca „Transilvania” a afirmat că multe momente din carte i-au atins
sufletul, dar momentul care a marcat-o cel mai mult este cel legat de
deportările masive din acele vremuri și a concluzionat că oamenii acelor
timpuri s-au călit prin greutățile suferite de acele vremuri de întregul neam,
am reușit să rezistăm și să ne călim ca națiune.
Cartea mi-a plăcut extraordinar
de mult, deoarece l-am revăzut pe tata în ea, exact așa cum l-ați descris dumneavoastră, a spus Elena Penu-contabil. M-am
regăsit copil fiind, deoarece toate cele citite le-am trăit alături de părinții
mei, mi-am revăzut copilăria. O realitate în care m-am regăsit în totalitate,
atât în detaliile descrise despre familie, cât și despre întregul sat și veacul
de dinainte. Mi-ați atins toate strunele din adâncul sufletului meu, precum și
pe cele ale surorii mele. Vă mulțumesc!
Aceeași părere ne-a împărtășit-o
și doamna Nina Bulicanu, profesoară de limba franceză. Cartea „Tata Vasile”
este viața noastră de la 1900 încoace. Toate evenimentele au fost descrise
amănunțit. Transnistria și colectivizarea din anii’ 20, deportările forțate ale
oamenilor deștepți și inteligenți, adaptarea și acceptarea acestora în noile
locuri necunoscute pentru ei, dând dovadă că moldovenii noștri oriunde s-ar
afla sfințesc locul prin hărnicia și cumsecădenia lor.
Scriitorul Vladimir Beșleagă atât de frumos a descris
tatăl vremurilor noastre, încât cu greu mai cred că există cineva din vremurile
noastre care ar fi citit această carte și a rămas total neatins, pentru că e
practic imposibil acest lucru, a concluzionat doamna Parascovia Onciu,
șefa Filialei „Transilvania”. Vă apreciez pentru onoarea de a veni la
biblioteca noastră. Cartea dumneavoastră este un memoriu al tuturor vremurilor
prin care am trecut noi, copii fiind. Prin originalitatea dumneavoastră ați
reușit să descrieți atât de subtil frumosul acelor vremuri deloc ușoare. Vă
suntem recunoscători pentru comorile scrise, pentru că, așa cum ați spus și
dumneavoastră, amintirile contează...
Evenimentul a avut un mare succes printre rândurile celor
prezenți în sală. Luciditatea gândurilor și fluiditatea exprimării celui care
este Vladimir Beșleagă, seninătatea chipului și blândețea vocii, nu a putut
lăsa nemișcat pe nimeni. Cei prezenți și-au exprimat recunoștința pentru
organizatorii ședinței și au rămas cu amintiri frumoase legate de acest
eveniment.
