Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, Filiala „Onisifor
Ghibu”
Liviu
Damian a făcut din actul scrisului
o
torţă de lumină înnobilatoare pentru neam
şi
a mers cu ea – demn – prin viaţă, şi a luminat cu ea,
încât
lumina-i se revarsă şi azi – clară şi tainică – din tot
ce
a scris şi a pătimit. (Gheorghe Doni)
Deosebite aprecieri ale
creaţiei poetului a expus celor prezenţi scriitorul-academician Nicolae Dabija.
Într-o perioadă de secetă culturală, Liviu Damian, fiind un om de o cultură
înaltă, era ca un izvor ce răzbea la suprafaţă prin versurile sale excelente,
remarcând şi faptul că a fost prieten cu binecunoscuţi scriitori din România – Ioan
Alexandru, Marin Sorescu, Nichita Stănescu. De sigur a fost nevoit să facă şi
unele concesii în versurile sale – tribut vremurilor politice de atunci, de
aceea opera adevărata a sa trebuie scuturată de aceste pete negre. Regretul cel
mare este faptul că Liviu Damian nu a reuşit să scrie mai multe din cele ce
avea de spus – a plecat prea devreme dintre noi.
Istoricul literar Ion
Ciocanu a venit cu unele amintiri despre timpurile când el, împreună cu alţi
tineri sfioşi de la ţară, setoşi de carte, veniseră la studii în Chişinău şi se
bucurau foarte mult de întâlnirile cu poetul Liviu Damian. El era pentru ei ca
o făclie ce-i îndemna să meargă mereu înainte, fără frică. Chiar din primele
cărţi editate, Liviu Damian a demonstrat
că este un creator de versuri moderne, reuşind să ocupe un loc bine determinat
în cohorta scriitoricească a anilor ’60 –’80. Poezia despre verbul matern este excepţională! Astăzi
această poezie trebuie să fie expusă la loc văzut în orice şcoală!
Cum este deja
tradiţional, în cadrul medalioanelor literare organizate de profesoara de limbă
şi literatură română de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” Veronica Postolachi,
micii ei învăţăcei, elevi ai clasei a 5-P, au recitat versurile poetului. Elevi
din clasele VIII-X de la Liceele „Mircea
Eliade”, „Gheorghe Asachi”, studenţi de la Colegiul Politehnic, USM,
Universitatea de Medicină, foşti elevi ai profesoarei Veronica Postolachi – în
eseuri bine structurate au încercat să prezinte universul poeziei lui
Liviu Damian în viziunea celor tineri. Motivele predominante – vatra
strămoşească, dorul de părinţi şi de meleagurile natale, iar Lumina din versurile sale semnifică Adevărul, Speranţa.
Un moment deosebit de emoţionant şi memorabil
ne-au dăruit membrii familiei poetului, care au venit cu amintiri frumoase, dar
şi cu fragmente de film din arhiva familiei. Astfel, în Sala Nuciferă bibliotecii a răsunat vocea poetului, citind
versurile sale în cadrul unor frumoase întâlniri cu cititorii, la care el
participase. Despre implicarea lui în orientarea / îndrumarea generaţiei de
poeţi tineri, care îl numeau cu mult drag – taică,
ne-a povestit Anastasia Damian, soţia poetului. Remarcând, că a fost un
excelent familist şi un tată bun, rugămintea ei către copiii din sală a fost
să-i citească opera şi să se dorească să-l înţeleagă.
Elena Revenco, sora
poetului, profesoară de limba română, a
venit cu frumoase revelaţii din copilăria lor, dar şi cu amintiri dureroase din
perioada represiunilor prin care a fost nevoită să treacă familia în timpurile
grele care le-a revenit tinereţii lor – anii ’40-’50 ai secolului trecut. Tragedia
familiei Damian atunci a început: chiar dacă tatăl lor a construit şcoala din
sat împreună cu sătenii, muncind din greu alături de ei cot la cot, pentru ca
mai apoi să fie dascălul copiilor acestor ţărani, totuşi a fost arestat şi
trimis la închisoare.
Confesiuni din suflet
au răsunat în sala bibliotecii din partea Gabrielei Damian-Timoşenco, o altă
fiică a poetului: cultura, valorile adevărate, dragostea de ţară le-a învăţat
de le părinţi, dar şi de la lecţiile excepţionale de limbă şi literatură română
de la şcoală, realizate de profesoara Veronica Postolachi.
Actriţa Ninela Caranfil, Artistă emerită din
Republica Moldova, a reuşit să ne tranziteze
în poezia lui Liviu Damian, prezentând un recital din versurile regretatului
poet, menţionând, că îl apreciază foarte mult pentru că a fost un om cu
demnitate şi curajos, care îşi permitea în plin dezmăţ sovietic să spună, prin
versurile sale, multe adevăruri durute. În final Ninela Caranfil s-a adresat cu
un înflăcărat îndemn elevilor prezenţi – să citească cu drag opera acestui
scriitor.