Doina
Spătaru
șef
oficiu, Filiala „Ștefan cel
Mare"
Liviu
Rebreanu este și va rămâne un autor citit și iubit de către cei care îi înțeleg
opera și o face și pe înțelesul altora. Cu acest scop la Filiala „Ștefan cel Mare" s-a lecturat din Cartea a IV-a
din opera Pădurea
Spânzuraților. Lectura a făcut-o Artiom
Oleacu, actor la Teatrul
„Satiricus”, fost actor la
Teatrul „Eugene
Ionesco”, clasei a IX-a de
la Liceul Teoretic
„Elena Alistar”, însoțiți de diriginta Bistrițchi Didina. Prin dicţia sa
excelentă a trezit interesul elevilor de a asculta opera şi de a urmări
evoluţia textului. Elevii au făcut cunoștință cu opera, viața și romanul
scriitorului. S-a vorbit despre copilăria lui, familia scriitorului care e atât
de numeroasă, despre alte opere ca: Amândoi,
Metropole, Crăișorul, Calvarul, Ciluleandra, Răscoala, Adam și Eva,
Jar și Nuvele. Nuvele de debut fiind Codrea și Ofilirea. Romanul Pădurea Spânzuraților a fost publicat în anul 1910 în
America. Romanul este dedicat fratelui scriitorului care a fost executat de
austro-ungari, pe frontul românesc în anul 1917.
Pădurea Spânzuraților este un
roman psihologic. Personajul principal este Apostolul
Bologa. Este o transfigurare a destinului său. Cartea a IV-a cuprinde opt
capitole. Din aceste capitole putem observa evoluția lui Apostolul Bologa când este condamnat și felul în care
el percepe moartea fiind cu gândul la unguroaica Ilona, logodnica sa și la mama
sa căreia nu ia scris scrisoarea, lăsând-o în odaie pe pat. La finalul romanului
când este pus în fața morții se gândește că e prea târziu și i-a zis părintelui
să-i scrie mamei sale în locul lui. Dar cel mai puternic gând îl duce la Ilona pe care o așteaptă să
vină, să fie acolo în mulțime. Apostolul
Bologa trece prin diferite
stări sufletești: revoltă,
disperare, misticism. Este romanul unui caz de conștiință în care idealul
național este ridicat la proporții transcendente.
Apostolul
Bologa se
confruntă cu o dureroasă și contagioasă tragedie dictată de inexorabile legi
supreme. Pădurea Spânzuraților revoluționează romanul nostru
analitic, prin studierea migăloasă a psihologiei individuale. E un roman
care ar fi putu să fie politic și din instinct creator a rămas un roman
de analiză. Romanul este drama unui suflet obsedat, obsesia unei dragoste
pentru tânăra unguroaică Ilona. Această criză sentimentală devine la un moment
dat foarte accentuată. Obsesia erotică ar putea deriva și înlocui obsesia
morții. Romanul e o confruntare a unor păreri tipice despre sensul vieții cu
însăși viața, aflată la extrema limită. Prin romanul său Liviu Rebreanu este și
rămâne un romancier în literatura contemporană.
Pe lingă
Liviu Rebreanu și alți scriitori români contemporani se va mai lectura și alte
opere ale scriitorilor clasici români și basarabeni contemporani.
